Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
Decizia penală nr.826
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 26.03.1978, domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei penale nr. 80 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.364 din 16.09.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, fiind desființată în parte sentința atacată, sub aspectul laturii penale astfel că în baza art. 208-209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu art. 74 lit. c -76 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 2 doi ani închisoare, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de apărător ales avocat, din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată SC " România" Târgoviște.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul ales pentru recurentul - inculpat și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul învederează instanței că alte cereri nu au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, precizează că acesta înțelege să critice hotărârile instanțelor fondului pentru netemeinice.
Ambele instanțe, de fond și de apel, au reținut că inculpatul a sustras din complexul comercial "" bunuri constând în 22 de parfumuri, în realitate însă, așa cum a recunoscut și recurentul - inculpat, în mod necondiționat pe parcursul cercetărilor, este vorba de 11 spray-uri, nu parfumuri și nu 22.
Fără îndoială fapta recurentului se încadrează, formal, în aceea de furt, însă pentru valoarea redusă a prejudiciului și faptul că acesta a fost recuperat integral apreciază că împotriva acestuia se putea lua o măsură administrativă, așa cum a fost înaintat și referatul organului de poliție dar pe care organul de urmărire penală nu și l-a însușit.
S-a mai reținut totodată că starea de recidivă a recurentului - inculpat a determinat aplicarea unei pedepse privative de libertate însă, față de împrejurarea că prejudiciul al fost recuperat în totalitate, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă apreciază că pedeapsa aplicată este mult prea aspră în raport de fapta săvârșită.
Pentru cele anterior expuse, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate urmând ca instanța de control judiciar să rețină în favoarea inculpatului prev. art. 74 - 76 Cod penal și în consecință să dispună reducerea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege, învederând totodată că textul de lege consacrat în art. 37 alin.1 lit. b din Codul penal nu "obligă" la o pedeapsă maximă ci menționează că instanța "poate" aplica pedeapsa maximă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului aceasta a fost bine individualizată în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, de fapta și modalitatea de săvârșire a acestei, instanța având în vedere nu cuantumul prejudiciului cauzat ci fapta și modalitatea de săvârșire a acesteia și nu în ultimul rând persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.
Apreciază că în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicate aceasta fiind bine individualizată.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt arată că regretă sincer fapta și este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.364/16.089.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, în baza art.208 - art.209 alin.1 lit.e Cod penal, cu art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.03.1978, domiciliat în comuna, județul D, la pedeapsa de 3 ani închisoare, și în baza art.71 alin.2 Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a -II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.346 Cod proc.pen. s-a luat act că partea vătămată SC România - Filiala Târgoviște nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul în sumă de 246,58 lei, fiind acoperit prin recuperarea bunurilor.
În baza art.191 Cod proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, infracțiune comisă în stare de recidivă postexecutorie și constând în aceea că a sustras din Supermarketul din Târgoviște, 22 de parfumuri, ascunse în hainele cu care era îmbrăcat și care au fost descoperite de agenții de pază cu ocazia verificării inculpatului înainte de ieșirea din magazin și după ce acesta trecuse de casele de marcat.
Coroborând toate probele administrate pe parcursul procesului penal - declarații inculpat, declarații martori, proces-verbal de cercetare la fața locului, sesizarea și declarația reprezentantului magazinului, proces-verbal de predare -primire a bunurilor recuperate de la inculpat, fișe cazier judiciar - prima instanță a concluzionat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, acesta nefiind la prima abatere penală, în sarcina sa reținându-se disp. art.37 lit.b Cod penal.
S-a avut în vedere la individualizarea pedepsei, pericolul social concret al faptei comise de inculpat, împrejurarea săvârșirii infracțiunii - în loc public - rezultatul infracțiunii - producerea unui prejudiciu relativ redus (246,58 lei), astfel încât instanța fondului a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea în minimul special prevăzut în textul incriminator.
Sub aspect civil, instanța fondului a constatat că prejudiciul cauzat de inculpat a fost acoperit integral prin recuperarea bunurilor sustrase.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul, fără ca acesta să depună în scris, motivele de apel.
Audiat în fața instanței de apel, în prezența apărătorului ales, inculpatul declară că își menține declarațiile date până în această fază procesuală, că recunoaște și regretă săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat de prima instanță, dar că, a comis această faptă sub influența băuturilor alcoolice. Precizează inculpatul că, deși este recidivist, pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare și solicită o reindividualizare a acesteia în funcție de circumstanțele sale personale.
De asemenea, inculpatul, prin intermediul apărătorului ales, învederează instanței de apel faptul că în faza de urmărire penală, la momentul declarației pe care a dat-o la data de 3.03.2007, organele judiciare nu și-au îndeplinit obligația de a încunoștiința pe inculpat despre dreptul de a fi asistat de un apărător și fără a se consemna aceasta, într-un proces-verbal de ascultare, așa cum se arată în art.6 alin.5 Cod proc.pen. încălcându-se astfel dreptul la apărare garantat prin lege.
Verificând sentința apelată, pe baza lucrărilor și materialului probator administrat, precum și din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul a constatat ca fiind fondat apelul inculpatului, cu privire la latura penală raportat la individualizarea pedepsei aplicată acestuia prin sentința penală atacată.
Examinând această sentință, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța fondului, în sensul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat constând în sustragerea a 22 parfumuri din magazinul din Târgoviște, inculpatul fiind recidivist.
Motivele de apel invocate de inculpat, sub aspectul reindividualizării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță, apar ca fiind întemeiate, în special în ceea ce privește situația sa personală, anume, acesta a recunoscut fapta comisă, o regretă și s-a prezentat în fața organelor judiciare, inclusiv în fața instanțelor de fond și apel în vederea audierii.
Mai mult decât atât, s-a reținut că atitudinea relativ oscilantă în declarațiile date anterior a fost corectată de inculpat în fața instanței de apel, când a dat dovadă de un comportament sincer și regretabil.
Sub acest aspect, susținerile apelantului-inculpat au fost privite ca fiind îndreptățite, în favoarea acestuia reținându-se circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal.
Deși instanța de fond a stabilit pedeapsa aplicată inculpatului având în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal, tribunalul a apreciat că, față de atitudinea inculpatului, de valoarea prejudiciului, care a fost recuperat integral, se impune reindividualizarea acestei pedepse și redozarea ei, în sensul reducerii.
În sprijinul acestei soluții vin și disp. art.74 Cod penal, conform cărora acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanța de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepsei aplicate se justifică în raport cu scopul ei și cu criteriile de reindividualizare prev. de art.52 și, respectiv, art.72 Cod penal.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat apelul declarat de inculpat admisibil, în sensul desființării în parte a sentinței penale atacate, sub aspectul laturii penale a cauzei, și, rejudecând a reținut în favoarea inculpatului disp. art.74 lit.c - art.76 lit.c Cod penal, care permit reducerea pedepsei aplicate sub minimul ei special.
Privitor la susținerile apărătorului inculpatului, referitoare la nulitatea actelor de urmărire penală pentru nerespectarea dreptului la apărare garantat de art.6 alin.5 Cod proc.pen. instanța de control judiciar a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Într-adevăr, textul de lege invocat prevede și garantează dreptul la apărare al inculpatului în tot cursul procesului penal, precum și obligația organelor judiciare de a încunoștiința pe inculpat, înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de ascultare.
Ori, din analiza întregului material de urmărire penală, inclusiv declarațiile date de inculpat rezultă că acestuia i-au fost aduse la cunoștință fapta penală pentru care este cercetat și calitatea în care a fost audiat, situație reflectată în chiar cuprinsul declarației date de acesta, inculpatul nefiind, așa cum bine a remarcat reprezentantul Ministerului Public, în niciuna din situațiile prevăzute de lege, care să presupună obligativitatea desemnării unui apărător din oficiu în faza de urmărire penală.
Ca urmare, modalitatea în care a procedat organul de urmărire penală nu este contrară legii și nu poate atrage incidența prevederilor art.197 alin.1 și 4 Cod proc.pen.
În consecință, tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod proc.pen. a admis apelul cu consecința desființării în parte a hotărârii apelate, numai sub aspectul pedepsei aplicate de prima instanță, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărârilor pronunțate de instanțele fondului a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru netemeinicie.
Prin apărătorul ales a invocat acesta că ambele instanțe, de fond și de apel, au reținut că inculpatul a sustras din complexul comercial "" bunuri constând în 22 de parfumuri. În realitate însă, așa cum a recunoscut și recurentul - inculpat, în mod necondiționat pe parcursul cercetărilor, au fost sustrase 11 spray-uri, nu parfumuri. În aceste condiții, având în vedere valoarea redusă a prejudiciului, apreciază acesta că se impunea aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Mai invocă recurentul faptul că deși a fost reținută comiterea infracțiunii în stare de recidivă, consideră că pedeapsa aplicată este mult prea mare în considerarea și a împrejurării că întreg prejudiciul a fost recuperat.
Curtea examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 pr.pen. dar și din oficiu, în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, cum se va arăta în continuare:
Instanțele fondului au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, proces-verbal de cercetare la fața locului, sesizarea și declarația reprezentantului magazinului, proces-verbal de predare -primire a bunurilor recuperate de la inculpat, fișe cazier judiciar.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut că inculpatul a sustras la data de 03.03.2007 din Supermarketul din Târgoviște, 22 de parfumuri, ascunse în hainele cu care era îmbrăcat și care au fost descoperite de agenții de pază cu ocazia verificării inculpatului înainte de ieșirea din magazin și după ce acesta trecuse de casele de marcat.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că în realitate nu a sustras un număr de 22 parfumuri, ci numai 11, nu pot fi reținute, din probele administrate în cauză rezultând că în mod temeinic instanțe au reținut cantitatea bunurilor sustrase. Astfel, din coroborarea procesului verbal aflat la fila 5 din dosarul de urmărire penală cu sesizarea și declarația reprezentatului părții vătămate, precum și cu declarațiile inculpatului date în fața organelor de poliție și în fața instanței de apel, rezultă cu certitudine care au fost bunurile sustrase de către inculpat.
Oricum valoarea bunurilor sustrase de către inculpat este redusă, însă doar acest element nu este de natură a caracteriza activitatea și pericolul social al inculpatului, cu excluderea celorlalte elemente care țin de trecutul infracțional al acestuia. Astfel, din analiza certificatului de cazier judiciar al inculpatului rezultă faptul că acesta nu este la primul contact cu legea penală, anterior suferind condamnări pentru comiterea unor infracțiuni similare contra patrimoniului, noua infracțiune fiind comisă în stare de recidivă mare post executorie, conform prev. art. 37 lit. b pen.
În aceste condiții, Curtea consideră că pedeapsa aplicată de instanța de apel apare ca fiind just proporționalizată, fiind orientată de altfel, sub limita minimă specială în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante, cu respectarea tuturor cerințelor în art.52 și art.72 cod penal, avându-se în vedere pericolul social concret al faptei, dar și persoana inculpatului care deși a adoptat o conduită procesuală sinceră, are statutul de multiplu recidivist.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, cum alte aspecte de nelegalitate ori netemeinicie nu au fost evidențiate în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 26.03.1978, domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei penale nr. 80 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.364 din 16.09.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
2 ex./03.12.2009
f-
Gh.
Judecătoria Târgoviște
,
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Dan
