Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 87
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 555 din data de 30 noiembrie 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică av. pentru inculpații recurenți, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cu părțile, cât și faptul că s-a depus la dosar prin serviciul de registratură motivele de recurs avute în vedere de inculpații și.
-. pentru inculpații recurenți arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
-. pentru inculpații recurenți solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați așa cum au fost formulate și motivate, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, cu aplicarea art. 41 al.2 din Codul penal, în infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. De art. 215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 91 Cod penal raportat la art. 90 Cod penal, și achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpaților.
În subsidiar solicită aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea dispozițiilor prev. de art. 81 Cod penal, iar la individualizarea pedepselor instanța să aibă în vedere dispozițiile art. 74 al.1 lit. a,b,c și art. 76 al. 1 lit. c Cod penal.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind legală și temeinică și respingerea recursurilor formulate de inculpații și.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.865/22.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
Au fost condamnați inculpații:
-, fiul lui G și, născut la data de 18.03.1985 în I, domiciliat în I,-,.849,. A,.4,.4, județul I, cetățean român, CNP: -, student la Universitatea G - Facultatea de textile și pielărie - I, fără antecedente penale și
-, fiul lui și, născut la 14.08.1986 în I, domiciliat în I, b-dul. - nr.3,. D,.2, județul I, cetățean român, CNP: -, student la Universitatea G - Facultatea de textile și pielărie I, fără antecedente penale, la câte 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal.
În baza dispozițiilor art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei închisorii, pentru fiecare inculpat.
În baza dispozițiilor art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare pentru fiecare inculpat de câte 3 (trei) ani.
S-a atras atenția ambilor inculpați, și, asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare din infracțiunea de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit. a, e Cod penal, în infracțiunea de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1 Cod penal, pentru inculpatul.
S-a constatat că prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii au fost recuperate prin restituire, conform art.14 alin.3 lit. "a" Cod procedură penală, către părțile vătămate, domiciliat în I,-,.362,. B,.3,.9, județul I și, domiciliat în I,-, -. A,.3, județul
În baza dispozițiilor art.189 și art.191 alin.2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și să achite câte 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
Inculpații și sunt colegi de facultate și prieteni. În luna aprilie 2006 le-a venit ideea de a sustrage telefoanele mobile de la diverse părți vătămate ce aveau anunțuri de vânzare pe internet.
Astfel, după ce contactau partea vătămată prin internet și-și dădeau întâlnire într-un anumit loc public, cei doi inculpați mergeau la întâlnire cu autoturismul Citroen C4 cu numărul B 88735 condus de inculpatul, autoturism aparținând tatălui acestuia. Inculpatul avea tot timpul la el o sumă de bani, care însă nu acoperea prețul telefoanelor ce doreau să le sustragă, suma pe care, la nevoie, o arăta părții vătămate pentru a-i câștiga încrederea și a-i oferi aparența că vor să achiziționeze telefoanele. Inculpatul cobora din autoturism, negocia cu părțile vătămate, luând de la acestea telefoanele mobile și dându-i-le celuilalt inculpat care rămânea în mașină cu motorul pornit, "pentru a le verifica". Apoi, inculpatul se urca brusc în autoturism, inculpatul plecând fără a plăti telefoanele părților vătămate.
Conform acestui scenariu gândit de către cei doi inculpați, aceștia au comis două astfel de furturi după cum urmează:
Astfel, în ziua de 30.04.2006, în jurul orelor 09,00 inculpații s-au întâlnit cu partea vătămată, pe care îl contactase inculpatul prin internet, de pe calculatorul personal, în zona din Inculpatul a coborât, a luat de la partea vătămată pe rând un telefon Samsung D 600 și apoi Nokia 6680, pe care le-a dat celuilalt inculpat aflat la volanul autoturismului cu care veniseră. Într-un moment de neatenția a părții vătămate, inculpatul a urcat în autoturism și cei doi au plecat sustrăgând telefoanele părții vătămate. Ulterior, au vândut telefoanele unor persoane necunoscute cu suma de 1100 RON, banii cheltuindu-i împreună.
În cursul cercetărilor inculpații s-au întâlnit la Secția a IV-a Poliție cu partea vătămată pentru a-i preda telefoanele de genul celor sustrase, recunoscând-o ca fiind persoana căreia i-au sustras telefoanele, după cum au precizat în declarațiile lor. Și partea vătămată a precizat, în declarația sa, că i-a recunoscut pe cei doi ca fiind cei ce-i sustrăseseră telefoanele.
În același mod cei doi inculpați au sustras în seara de 17.05.2006, în jurul orelor 19,00 două telefoane mobile Motorola și respectiv 808 N de la partea vătămată. Partea vătămată era însoțită de martorii și Bechea, care au indicat genul și numărul mașinii inculpaților, ulterior recunoscându-i după fotografie pe inculpați. După ce au sustras cele două telefoane, inculpații le-au vândut unui cumpărător rămas neidentificat cu suma de 650 RON, banii cheltuindu-i împreună.
Și această parte vătămată a precizat, în declarația sa, că i-a recunoscut pe cei doi inculpați la Secția a IV-a Poliție, când i-au dat telefoanele de genul celor sustrase ca fiind cei ce-i sustrăseseră telefoanele.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat, în valoare de 2400 RON, fiindu-i recuperat integral.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat, în valoare de 1500 RON, fiindu-i recuperat integral.
La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților, prima instanță a ținut cont de dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv de criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume de: gradul de pericol social al faptei săvârșite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de persoana inculpatului, de circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
În această speță, inculpații au luat telefoanele mobile, unul dintre inculpați declarând că vrea să le arate celuilalt inculpat ce se afla într-o mașină, după care s-a urcat în autoturism și au plecat. Este evident, din această modalitate de executare a atitudinii infracționale, că intenția a fost cea de a sustrage telefoanele mobile, sens în care prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel: a) Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și b) inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului promovat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia invocat, în esență, următoarele: a) faptul că prima instanță a omis să le aplice inculpaților și pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 alin.1 Cod penal constând în interzicerea unor drepturi, pe care ulterior să o suspende în condițiile art.71 alin.4 Cod penal; b) faptul că prima instanță a omis să confiște de la inculpați suma totală de 1750 lei (câte 875 lei de la fiecare), obținută din vânzarea telefoanelor; în acest sens s-a arătat că, potrivit art.118 lit. "e" Cod penal era obligatorie confiscarea; c) faptul că prima instanță a omis să menționeze în dispozitiv reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit. a, b, c și art.76 lit. c Cod penal, din această perspectivă existând contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței apelate.
În motivarea apelurilor declarate, inculpații și au invocat, în esență, următoarele: a) greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; b) împrejurarea că faptele comise de ei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin raportare la circumstanțele reale și personale, cât și la faptul că prejudiciul a fost recuperat integral; în acest sens, inculpații au solicitat achitarea în baza art.10 lit. "1" Cod procedură penală și art.181Cod penal; c) greșita individualizare a pedepselor aplicate în sensul că - prin raportare la toate circumstanțele reale și personale - acestea ar fi trebuit reduse, ca efect al aplicării art.76 lit. c Cod penal.
Prin decizia penală nr.555/30.XI.2007 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
Admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr.865/22.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care o desființează în parte, în latura penală, în sensul:
- aplicării dispozițiilor art.71 și 64 Cod penal referitoare la pedeapsa accesorie;
- reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. "a", "b" și "c" Cod penal.
Rejudecând cauza:
Reține în favoarea inculpaților și dispozițiile art.74 alin.1 lit. "a", "b" și "c" Cod penal cu referire la art.76 alin.1 lit. "c" Cod penal.
Aplică ambilor inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit. "a", "b" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal cu referire la art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit de prima instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, domiciliat în I,-, bloc 849,. A,.4,.4, județul I și, domiciliat în I, b-dul. - nr.3,. D,.2, județul I, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat la plata a câte 30 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat și ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de aceștia.
astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu corespunzător, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici. În mod just a fost stabilită și vinovăția inculpaților.
De altfel, inculpații au recunoscut și regretat constant, inclusiv în fața primei instanțe (33-34 dosar judecătorie) și a celei de apel, comiterea faptelor imputate. Sub acest aspect se constată că hotărârea primei instanțe nu a fost devoluată nici de inculpați și nici de procuror.
În speță, inculpații și-au însușit pe nedrept, fără consimțământul părților vătămate, telefoanele mobile pe care acestea li le înmânaseră temporar doar pentru a le examina și verifica în vederea unei eventuale cumpărări declarate de către inculpați. Practic, prin înmânarea telefoanelor inculpaților în acest scop, părțile vătămate nu pierduseră posesia asupra lor. Iar, inculpații nu dobândiseră vreun drept asupra bunurilor și nici măcar o posesie precară.
Și din depozițiile inculpaților (din cursul urmăririi) rezultă, fără echivoc, faptul că aceștia intenționau și urmăreau sustragerea telefoanelor. În plus, modul concret în care s-au comis faptele conduce la aceeași concluzie: a comiterii infracțiunii de "furt calificat". Prin urmare, acest motiv de apel al inculpaților este nefondat.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal. Astfel, pe de o parte, se constată că s-a ținut seama atât de dispozițiile părții generale a Codului penal și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal (de la 3 la 15 ani închisoare), de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, de numărul actelor materiale și de gradul de pericol social concret al acestora, precum și de urmările efectiv produse, cât și de cuantumul concret al prejudiciului cauzat, care a fost ulterior recuperat prin contribuția inculpaților. De asemenea, s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților deduse din: a) atitudinea lor procesuală corectă, de recunoaștere constantă a faptei și de cooperare cu autoritățile judiciare; b) conduita lor corectă în comunitate și familie, așa cum ea rezultă din mijloacele de probă în circumstanțiere administrate; c) persoana inculpaților, care sunt tineri, studenți și au conștientizat gravitatea faptelor comise; d) din aceea că au recuperat efectiv prejudiciile cauzate părților vătămate. În mod corect, toate aceste ultime împrejurări au fost valorificate de prima instanță în favoarea inculpaților ca circumstanțe atenuante, dându-li-se eficiența cuvenită prin coborârea pedepselor aplicate mult sub minimul prevăzut de lege. Sub acest aspect este de observat că deși prima instanță le-a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea de câte 1 (un) an, mult deci sub minimul special de 3 (trei) ani, a omis totuși să rețină în dispozitivul sentinței circumstanțele atenuante pe care însă le reținuse în fapt, cât și în considerentele sentinței.
Critica inculpaților referitoare la greșita individualizare a pedepselor, în sensul că ar fi trebuit ca acestea să fie reduse și mai mult, este însă nefondată. În acest sens, pledează, pe lângă cele mai sus arătate, și următoarele împrejurări: a) faptul că inculpații au comis o infracțiune continuată, reiterând comportamentul infracțional; b) faptul că inculpații - după cum chiar ei au arătat - au premeditat faptele, acționând după un plan bine pus la punct; c) cuantumul prejudiciilor cauzate; d) modalitatea concretă în care inculpații au acționat; e) faptul că deși, în ansamblu, inculpații au recunoscut constant faptele imputate, totuși în fața instanței de apel au încercat să facă anumite nuanțări și să susțină că nu ar fi urmărit să sustragă telefoanele și că "nu știau ce fac". Aceste împrejurări relevă că nu se impune reducerea și mai mult a pedepselor aplicate inculpaților. Se observă și că, deși inculpații au comis o infracțiune continuată, iar potrivit art.42 Cod penal, într-o asemenea situație prima instanță ar fi putut aplica facultativ un spor de pedeapsă, nu a făcut acest lucru.
Ca atare, în funcție de toate aceste criterii, prima instanță le-a aplicat inculpaților câte o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o corespunzător.
Pentru aceleași considerente și raportat la aceleași împrejurări anterior enumerate, tribunalul reține că nu este fondat, cu atât mai mult, nici motivul de apel al inculpaților referitor la greșita apreciere a gradului de pericol social al faptelor comise de inculpați. Tribunalul reține că faptele acestora prezintă cu prisosință gradul de pericol social al unei infracțiuni, dat fiind mai ales caracterul repetat al acestora, premeditarea și modul concret de săvârșire.
În ceea ce privește motivul de apel al procurorului referitor la omisiunea primei instanțe de a le aplica inculpaților și pedeapsa accesorie, tribunalul reține că acesta este întemeiat. Astfel, în mod greșit, prima instanță a omis să le aplice inculpaților pedeapsa accesorie, după care să o suspende condiționat în condițiile art.71 alin.5 Cod penal.
În ceea ce privește motivul de apel al procurorului referitor la faptul că prima instanță ar fi omis să confiște de la inculpați suma totală de 1750 lei, tribunalul reține că acesta este neîntemeiat. Astfel, potrivit dispozițiilor art.118 lit. "e" Cod penal (invocate de procuror) se confiscă "bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. În speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de acest text de lege pentru a se dispune confiscarea sumelor de bani pe care inculpații le-au obținut prin valorificarea telefoanelor sustrase de la părțile vătămate, întrucât, ulterior comiterii faptelor, inculpații au achiziționat alte telefoane, similare celor sustrase, pe care le-au predat părților vătămate.
În termenul legal prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul și și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursurile, inculpații reiterează criticile formulate în apel, susținând că instanțele au reținut greșit încadrarea juridică a faptelor, întrucât probele administrate în cauză nu confirmă existența infracțiunii de furt calificat ci de înșelăciune, în forma prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
În subsidiar, inculpații au solicitat în raport de circumstanțele personale, redozarea pedepsei aplicate, în situația în care nu se va reține că faptele nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii.
Curtea, examinând hotărârile criticate și actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs indicate ce vor fi analizate în cadrul dispozițiilor art.385 ind.9 pct.17 și 14 Cod procedură penală, constată următoarele:
În speță, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei precum și la persoana făptuitorilor, reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.
Coroborând probele administrate în faza cercetării penale și în mod direct, pe parcursul cercetării judecătorești rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de furt calificat, soluția de condamnare a acestora dispusă și menținută de instanța de apel fiind în concordanță deplină cu toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Instanțele au făcut ample referiri cu privire la încadrarea juridică a faptei, argumentând calificarea reținută.
Fapta inculpaților și, care în perioada 4-5.06.2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în loc public au sustras patru telefoane mobile părților vătămate și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 al.1 raportat la art.209 alin.1 lit. a și e Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective.
Simplul contact material al făptuitorilor cu bunurile părților vătămate nu le-a conferit acestora nici posesia și nici detenția.
Din probele dosarului rezultă fără nici un dubiu că inculpații au urmărit sustragerea telefoanelor, bunuri pe care ei și le-au însușit fără consimțământul părților vătămate care au fost de acord doar ca inculpații să examineze telefoanele, deci practic cu un contact material al acestora cu bunurile, fără a pierde posesia lor.
În mod judicios au procedat instanțele și atunci când au apreciat asupra gradului de pericol social al faptei, reținând că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, nefiind incidente dispozițiile art. 18 ind. 1 al.1 Cod penal.
În considerarea criteriilor prevăzute de dispozițiile art.181alin.2 Cod penal, s-au avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, precum și persoana și conduita fiecărui inculpat, constatându-se că fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de furt calificat.
Individualizând pedepsele, instanțele au făcut o justă evaluare atât a datelor privind fapta săvârșită cât și a elementelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârilor recurate, potrivit art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală ce reglementează cheltuielile judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.555 din 30 noiembrie 2007 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să achite statului suma de câte 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
05.III.2008.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Maria Cenușă, Mihaela
