Furtul (art.208 cod penal). Decizia 85/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 85
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 311/A din data de 01 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., substituind pe av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul de regitsratură, motivele de recurs avute în vedere de inculpat.
Av. depune la dosar delegație de substituire și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, având în vedere și faptul că prejudiciul cauzat este modic. Apreciază că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vaslui, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Bârlad prin sentința penală nr. 397/23 mai 2007 a hotărât condamnarea inculpatului la pedepsele de:
- o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, împotriva părții vătămate, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal împotriva părții vătămate.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă neexecutată de 629 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin decizia penală 265/2002 a Tribunalului Vaslui.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 alin. 2 și art. 64 lit. a - c Cod penal, pe durata executării pedepsei.
A fost admisă acțiunea părții civile și inculpatul a fost obligat să-i plătească 2.700 lei daune materiale. Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 5.04.2006 reprezentanți ai Comisiei comunale au trasat linia de hotar dintre proprietatea părții vătămate și proprietatea numitului din sat, com., jud. V ca urmare a faptului că între cei doi vecini existau neînțelegeri cu privire la delimitarea proprietăților lor.
În zona de învecinare a celor două proprietăți existau pomi fructiferi iar în urma efectuării măsurătorilor și delimitării hotarului, s-a stabilit că o parte din pomii fructiferi sunt situați pe proprietatea părții vătămate iar o parte pe proprietatea lui.
La delimitarea făcută de comisia comunală au participat: partea vătămată, inculpatul, mama acestuia, martora, fiica concubinei inculpatului, respectiv și. După delimitarea proprietăților, partea vătămată și-a însemnat cu securea pomii fructiferi aflați în interiorul proprietății sale, în prezența persoanelor care au fost de față la delimitarea proprietăților.
Nici una dintre persoanele prezente nu a ridicat obiecțiuni cu privire la măsurătorile efectuate, delimitarea proprietăților sau însemnarea pomilor de către partea vătămată.
În ziua de 6.04.2006, inculpatul a tăiat cu un topor un nr. de 27 de pomi fructiferi (pruni și vișini) din cei aflați pe proprietatea părții vătămate și care au fost însemnați de aceasta, fiind văzut de martorele și, fapt declarat de acestea atât în cursul urmăririi penale (20-23 dosar urmărire penală) cât și în fața instanței( 22 și 42 dosar).
Audiat, inculpatul a declarat la 26.05.2006 (13 dosar urmărire penală), în fața organelor de poliție, că pomii au fost tăiați de tatăl sau, care i-a spus că a făcut acest lucru pentru a curăța hatul, ca acesta să nu mai umbrească terenul părții vătămate (pe care martora urma să-1 cumpere de la ).
În declarația dată în fața procurorului la 3.11.2006 (14 dosar urmărire penală) inculpatul a arătat că pomii au fost tăiați de tatăl sau și de mama sa; a mai arătat că arborii însemnați de partea vătămată aparțineau, de fapt, tatălui său și, totodată, a susținut că prezenți la fața locului în momentul efectuării măsurătorilor au fost și G și.
Și în fața instanței de judecată inculpatul a declarat că pomii au fost tăiați de cei doi părinți ai săi și că în ziua respectivă el a fost plecat în com., la socrul sau pentru a împrumuta niște bani.
Declarațiile contradictorii date de inculpat în cursul urmăririi penale și a judecății sunt contrazise de declarațiile martorilor, G și.
Astfel, în declarația dată la ( 15 dosar urmărire penală), tatăl inculpatului, a arătat că el a fost cel care a tăiat pomii fructiferi întrucât martora, ce urma să cumpere terenul lui cu tot cu pomii fructiferi, a afirmat că ea vrea să cumpere teren arabil și nu pomi fructiferi care umbresc terenul, iar în acest context toți cei prezenți la delimitarea hatului au fost de acord cu tăierea pomilor. Ulterior, în fața instanței, tatăl inculpatului a declarat că el împreună cu fiul său au tăiat pomii fructiferi și că au făcut acest lucru întrucât așa a dat indicații comisia comunală care a delimitat proprietățile.
Prin declarațiile existente la 28-29 dosar urmărire penală, angajat al Primăriei com. în funcția de referent cadastru, și, primar al com., ambii făcând parte din comisia ce a trasat hatul dintre cele două proprietăți, au arătat că nu este adevărat că au dat dispoziție ca pomii de pe terenul lui să fie tăiați.
Martorele și au declarat în fața instanței și în cursul urmăririi penale că l-au văzut pe tăind pomii fructiferi și că ar fi fost imposibil ca tatăl acestuia să fi tăiat pomii întrucât are vârstă înaintată, se deplasează foarte greu și cu ajutorul unui băț în care se sprijină (21 și 23 dosar urmărire penală). Acest ultim aspect a fost perceput în mod direct și de către instanță întrucât s-a prezentat în fața instanței și a dat declarație în calitate de martor propus de inculpat.
De asemenea și, tatăl și fratele concubinei inculpatului, au infirmat declarațiile date de acesta și au arătat că în luna aprilie le-a spus că a tăiat pomi fructiferi de pe terenul lui întrucât aceștia îi aparțin lui și nu părții vătămate ( 17-18 dosar urmărire penală).
Mai mult, martorii și au declarat în fața instanței că nu au fost de față nici la măsurarea și delimitarea proprietăților și nici la tăierea pomilor fructiferi (43 și 49 dosar).
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați rezultă că pomii fructiferi, după ce au fost tăiați au fost depozitați pe terenul proprietatea lui, unde au fost văzuți de martori și unde se află și în prezent, (41 dosar).
Având în vedere situația de fapt reținută mai sus așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că a fost dovedită săvârșirea de către inculpatul, cu vinovăție, a infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 al. l pen. și furt prev. de art. 208 al. l pen. și va aplica inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea fiecăreia dintre cele două infracțiunii, fără a pedepsele sub limitele speciale prevăzute de lege întrucât se vor reține în sarcina inculpatului disp. art.37 lit. a pen.
Urmează ca, în temeiul art. 33 lit. a pen. instanța să constate că faptele săvârșite de inculpat sunt concurente, motiv pentru care, în temeiul art.34 lit. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea.
În temeiul art. 61 al. l pen. instanța, ținând cont de gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, va menține liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă neexecutată de 629 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 265/2002 a Tribunalului Vaslui.
Vor fi interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a- pen. pe durata executării pedepsei cu închisoarea.
Constatând că între prejudiciul cauzat părții vătămate (a cărui valoare a fost confirmată și prin adresa Ocolului Silvic Bârlad nr. 2910/05.05.2006 existentă la 10 dosar urmărire penală) și fapta reținută în sarcina inculpatului există legătură de cauzalitate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 civ. urmează ca instanța să admită acțiunea civilă formulată de și să-1 oblige pe inculpat la plata daunelor materiale, prejudiciului material suferit fiind dovedit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul solicită reducerea pedepsei și a despăgubirilor civile la care a fost obligat Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 311/A din 1 noiembrie 2007, a admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale 397/23 noiembrie 2007 a Judecătoriei Bârlad pe care o desființează în parte în latura civilă și rejudecând:
S-au redus despăgubirile civile materiale acordate părți civile de la 2.700lei la 317,49 lei.
S-au respins ca nedovedite restul pretențiilor civile formulate de partea civilă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar și din oficiu, conf. disp. art.371 alin.2 Cod pr. penală, tribunalul constată că în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul, în luna aprilie 2006, a tăiat un număr de 27 de pomi fructiferi proprietatea părții vătămate pe care i-a transportat la domiciliul tatălui său, faptele sale întrunind, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de furt și distrugere.
Având în vedere trecutul infracțional al inculpatului, precum și conduita sa pe parcursul întregului proces penal, dar și având în vedere gradul concret de pericol social al fiecărei infracțiuni, instanța de fond a aplicat acestuia pedepse cu închisoare coborâte până la minimul special prevăzut de lege, astfel încât și din punctul de vedere al individualizării pedepselor aplicate hotărârea aplicată este temeinică și legală.
În ce privește soluționarea laturii civile de către instanța de fond, tribunalul constată că partea civilă a pretins despăgubiri civile în valoare de 2.700 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului material, însă pe parcursul judecării procesului nu a produs nici un fel de dovezi în sprijinul cererii sale, singura dovadă existentă la dosar fiind adresa nr. 2910 din 5.05.2006 a Ocolului Silvic Bîrlad, din care rezultă că valoarea prejudiciului creat prin tăierea și sustragerea celor 27 de pomi fructiferi este de 317,49 lei.
În condițiile în care partea civilă nu a produs nici o altă dovadă din care să rezulte că valoarea prejudiciului său este cu mult mai mare, respectiv de 2.700 lei, tribunalul nu poate să rețină decât valoarea dovedită a prejudiciului, așa încât, în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod pr. penală, va admite apelul declarat de inculpat în latura civilă și va desființa, în parte, sentința penală nr. 397/23.05.2007 a Judecătoriei Bârlad și rejudecând va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, obligându-1 pe inculpat la plata sumei de 317,49 lei, cu titlu de despăgubiri civile, respingând, ca nedovedite, restul pretențiilor părții civile.
Toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei hotărâri vor fi menținute.
În baza art. 192 alin. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul, criticând- pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că pedepsele aplicate sunt prea mari și solicită redozarea lor în sensul reducerii.
De asemenea, inculpatul arată că nu are posibilități materiale pentru a plăti despăgubirile civile stabilite în favoarea părții civile de către instanța de apel.
Examinând recursul declarat, în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanțele de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune de distrugere și o infracțiune de furt, prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal și art. 208 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, împotriva părții vătămate, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 317,49 lei rămas nerecuperat.
Situația de fapt reținută de instanțele de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
În ziua de 6 aprilie 2006 inculpatul a tăiat cu un topor un număr de 27 pomi fructiferi (pruni și vișini) aparținând părții vătămate și i-a transportat la domiciliul tatălui său.
Prejudiciul cauzat părți vătămate este în valoare de 317,49 lei, așa cum rezultă și din evaluarea făcută de Ocolul Silvic Bârlad.
În mod corect a reținut instanța de apel că pretențiile părții civile nu sunt dovedite decât până la concurența acestei sume și a respins restul pretențiilor civile.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în mod corect de către instanța de fond care a ținut cont atât de criticile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, a avut o atitudine necorespunzătoare în cauză, declarând că faptele au fost comise de tatăl și mama sa și nu recuperat prejudiciul cauzat.
În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului coborârea pedepselor sub minimul prevăzut de lege întrucât, scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins în cazul inculpatului decât prin executarea acestui cuantum de pedeapsă rezultantă în regim de detenție.
Instanța de fond a apreciat corect că se poate menține beneficiul liberării condiționate a inculpatului pentru restul de 629 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin decizia penală 265/2002 a Tribunalului Vaslui.
Constatând din examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penal se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 311/A/1 noiembrie 2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 1 Cod procedură penală, instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 311/A din 1 noiembrie 2007, a Tribunalului Vaslui hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
26.02.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Maria Cenușă, Mihaela
