Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 870/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1057/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.870/
Ședința publică de la data de 10 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 113 din data de 03 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și a deciziei penale nr. 241/A din data de 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsă fiind intimata parte vătămată și intimata parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 18 și pct. 14 Cod procedură penală. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. arap. La art. 10 lit. c Cod procedură penală, iar în subsidiar, orientarea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege. Arată că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și în același timp, prejudiciul cauzat a fost recuperat.
Reprezentantul Parchetului, raportat la solicitarea de achitare pe care inculpatul a formulat-o prin apărător la termenul de azi, având în vedere că la instanța de apel s-a solicitat exclusiv reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond, apreciază că inculpatul nu poate formula cerere de achitare la termenul de azi, în raport de probatoriul administrat în cauză și în raport de susținerile formulate în fața instanței de apel.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, caracterul de violență al faptei săvârșite de către inculpat, comportarea acestuia pe parcursul procesului penal precum și prejudiciul material și moral produs asupra părții vătămate, apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată, așa încât și sub acest aspect, concluziile sunt de respingere a recursului declarat de către inculpat ca fiind neîntemeiat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită admiterea recursului, raliindu-se la concluziile puse de apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.113/3.03.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B în dosarul nr -, în baza art.334 Cod pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului din infracțiunea prev. de art.208 al. 1-209 al. l lit. g, i cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art.208 al. 1-209 al. l lit. g, i cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit. a, b Cod penal (2 acte materiale).
S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei în 2 infracțiuni prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit. g, i cu aplicarea art.37 lit. a, b Cod penal, fapte aflate în concurs real de infracțiuni conform art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art.208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g, i cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 37 lit. a,b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie (2 acte materiale).
În baza art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.275/03.02.2006, definitivă prin decizia penală nr.687/16.05.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală și s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 431 zile închisoare cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, dându-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 27.06.2008 la zi.
În baza art.350 al. 1 Cod pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive.
S-a luat act că partea civilă a înțeles să renunțe la pretențiile sale civile formulate împotriva inculpatului, iar prejudiciul cauzat a fost acoperit integral prin restituirea bunurilor sustrase.
S-a lua act că partea vătămata losefina nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat fiind acoperit integral prin restituirea bunului sustras.
În baza art. 118 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 650 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 191 al.1 Cod pr.pen. inculpatul a fost obligat la 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În noaptea de 11/12.06.2008, inculpatul se deplasa pe str. - din B, sector 3, iar la un moment dat a observat o fereastră deschisă la apartamentul nr.47 situat la parterul scării nr.4 a blocului. Inculpatul a deschis cadrul cu plasa contra țânțarilor și apoi, prin escaladare, a pătruns în interiorul locuinței părții vătămate, care dormea în locuință cu soțul acesteia și a sustras 2 telefoane mobile marca I Apple și Sony Ericsson I, aflate pe etajera de la capătul patului în care dormeau partea vătămata și soțul acesteia.
În zilele imediat următoare comiterii faptei, inculpatul a vândut martorului telefonul mobil marca I Apple cu suma de 550 lei și martorului telefonul mobil marca Sony Ericsson K 750 I, contra sumei de 100 lei.
La data de 20.06.2008, martorul a vândut, împreună cu fiul său, martorul, martorului telefonul cumpărat de la inculpat.
Organele de poliție au ridicat de la martorii și telefoanele mobile sustrase și le-au restituit părții vătămate pe baza de dovadă.
2. În noaptea de 26/27.06.2008, în jurul orei 04:00, în timp ce se deplasa pe str. - - din B, sector 3, inculpatul a observat o fereastră deschisă, în momentul în care a ajuns lângă blocul de la nr.7, de la apartamentul nr.2 situat la parterul scării Inculpatul a deschis cadrul cu plasa contra țânțarilor și apoi, prin escaladare, a pătruns pe fereastră împingând-o, în interiorul locuinței părții vătămate, care dormea în dormitorul în care inculpatul a pătruns și a sustras de pe noptieră o brățară metalică având la partea superioară două frunze ce se suprapuneau.
În momentul când s-a întins să ia brățara de pe noptieră, partea vătămată a fost trezită de zgomotul făcut de parchetul pe care a pășit inculpatul și s-a trezit, dându-se jos din pat pentru a închide fereastra pe care inculpatul o deschisese, moment în care 1-a observat pe acesta ghemuit lângă pat și a început să țipe. Inculpatul s-a ridicat în picioare, a rămas câteva secunde față în față cu partea vătămată, după care, având asupra sa brățara sustrasă, a părăsit locuința pe aceeași fereastră pe care intrase.
astfel sustrasă a fost dusă de inculpat la taraba deținută de sora sa, martora, taraba fiind situată în B, la intersecția Bd. - cu Bd. 1 - 1918, iar în dimineața zilei de 30.06.2008 a fost găsită de martoră sub taraba și predată organelor de poliție care au descins la în aceeași zi, fiind restituită ulterior părții vătămate.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, având în vedere intervalul de timp scurt in care au fost săvârșite cele doua acte materiale, respectiv 11/12.06.2008 și 26/27.06.2008, dar și acelașimodus operandi(furt din apartamente situate la parterul blocurilor, în care a pătruns pe timp de noapte, prin escaladarea ferestrei), prima instanță a apreciat că este vorba despre o infracțiune de furt calificat în formă continuată, cu 2 acte materiale, fiind vorba de o rezoluție infracționala unică.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului și a copiei sentinței penale nr.275/2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B atașată la dosar (filele 216-222), instanța a reținut că inculpatul a suferit multiple condamnări, ultima din acestea fiind aplicată prin sentința penală nr.275/03.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 687/16.05.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II a Penală, sentință prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul fiind arestat la data de 24.08.2005 și liberat condiționat la data de 10.12.2007, rămânând neexecutat un rest de pedeapsă de 431 zile închisoare.
De asemenea, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 1020/17.04.2003 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr. 191/2003 a Tribunalului Tulcea inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare, ca urmare a contopirii a două pedepse aplicate prin hotărâri diferite, acesta fiind arestat la data de 23.08.2001 și liberat condiționat la data de 14.01.2004, rămânând neexecutat un rest de pedeapsă de 404 zile închisoare.
Față de aceste mențiuni, instanța de fond a constatat că fapta reținută prin prezenta a fost săvârșită atât în stare de recidivă postcondamnatorie cât și în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. a, b Cod penal.
În consecință, s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin reținerea recidivei și în forma prev. de art.37 lit.b Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, fără a preciza motivele.
La judecarea apelului, apărătorul din oficiu al inculpatului a precizat că apelul vizează reindividualizarea pedepsei aplicate, solicitând reducerea pedepsei, pe care o consideră prea mare în raport cu fapta săvârșită și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei iar prejudiciul a fost recuperat.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat nefondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
În mod corect au fost reținute de către instanța de fond situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, în baza unei ample analize a probelor administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile părții vătămate, care a arătat că în noaptea de 11/12.06.2008 i-au dispărut din garsoniera aflată la parterul blocului, în care dormea împreună cu soțul său, de pe etajera de la capătul patului, două telefoane mobile, pe care le-a descris, arătând marca, seria și semnele distinctive, coroborate cu declarațiile martorilor, în care a arătat că a cumpărat de la inculpat un telefon mobil pe care l-a predat organelor de poliție și și, în care primul a precizat că a cumpărat de la inculpat un telefon mobil pe care l-a vândut celui de-al doilea martor, care în declarațiile sale a confirmat această împrejurare și a predat organelor de poliție telefonul cumpărat, cu procesele verbale de recunoaștere din planșe foto a inculpatului de către martorii și, precum și cu recunoașterea de către partea vătămată a celor două telefoane ca fiind ale sale, rezultă că inculpatul este cel care, în noaptea de 11/12.06.2008, a pătruns în interiorul locuinței părții vătămate și a sustras 2 telefoane mobile marca I Apple și Sony Ericsson I, aflate pe etajera de la capătul patului în care dormeau partea vătămata si soțul acesteia.
Din declarațiile părții vătămate, în care a arătat că în noaptea de 26/27.06.2008, în jurul orelor 4.30, în timp ce dormea în apartamentul său situat la parterul blocului, a simțit prezența unei persoane în dormitor și a deschis ochii văzând o umbră, iar apoi văzând fereastra deschisă a coborât pentru aoî nchide și a văzut umbra ghemuindu-se lângă pat, după care a văzut un care s-a ridicat de lângă pat și s-a apropiat de ea, moment în care a țipat iar ul a fugit pe geam, dar nu înainte de a-i observa fizionomia și îmbrăcămintea pe care le-a descris, coroborate cu procesul verbal de recunoaștere din planșă foto a inculpatului de către partea vătămată, recunoaștere făcută și în instanța de fond, când a precizat că inculpatul din boxă este cu certitudine persoana care a intrat în locuința sa și pe care a surprins-o, cu procesul verbal de percheziție domiciliară la locuința martorei, sora inculpatului, ocazie cu care au fost identificate hainele pe care partea vătămată le-a recunoscut ca fiind cele cu care inculpatul era îmbrăcat în noaptea comiterii faptei, cu declarația martorei, din care rezultă că hainele recunoscute de partea vătămată aparțin inculpatului, cu procesul verbal de control al tarabei la care lucra sora inculpatului, ocazie cu care a fost ridicată o brățară recunoscută de partea vătămată ca fiind a sa, precum și cu declarațiile martorei, în care a arătat că 1-a lăsat pe fratele său, inculpatul, să doarmă într-o seară în respectiva, rezultă că inculpatul este cel care, în noaptea de 26/27.06.2008, în jurul orei 04:00, a pătruns pe fereastră în interiorul locuinței părții vătămate lozefina, care dormea în dormitorul în care a pătruns și a sustras de pe noptieră o brățară metalică având la partea superioară două frunze ce se suprapuneau.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă prin probele administrate s-a făcut dovada indubitabilă a vinovăției acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina sa.
Totodată, Tribunalul a reținut că instanța de fond, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului a ținut cont de prevederile art. 72 Cod penal, respectiv de dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale fixate în partea specială, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, de locul săvârșirii faptei (furt din locuință în prezența părților vătămate, care dormeau), modalitatea de săvârșire (două acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii, pe timp de noapte, prin escaladarea geamurilor de la locuințele părților vătămate), valoarea prejudiciului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv faptă continuată, starea de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie în care a fost comisă fapta dedusă judecății, precum și de persoana inculpatului care a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei comise și bogata antecedență penală a inculpatului, anterior fiind condamnat de mai multe ori la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, stabilindu-i o pedeapsă orientată spre mediul limitelor prevăzute de lege, respectiv 7 ani închisoare.
În raport cu aceste împrejurări, Tribunalul a constatat că prima instanță a aplicat o pedeapsă în mod judicios individualizată, aptă să conducă la realizarea dublului scop, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii pe viitor de noi infracțiuni.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a aplicat regulile speciale prevăzute de art. 61 Cod penal privind revocarea liberării condiționate, pedeapsa rezultantă aplicată fiind corect stabilită și de natură să conducă la realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal, și a individualizat și aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului a precizat că recursul vizează legalitatea și temeinicia hotărârii invocând disp. art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, solicitând în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală și în subsidiar, rezodarea pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel.
Examinând cauza în temeiul art. 3856alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefundat.
Deși recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 38510alin. 1 Cod procedură penală, cazurile de casare invocate sunt din cele care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, se iau în considerare din oficiu, așa încât Curtea le va analiza.
Referitor la dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, se constată că în cauză nu există neconcordanțe între situația de fapt stabilită de instanța de fond și conținutul mijloacelor de probă, iar faptele reținute în sarcina inculpatului au fost stabilite pe baza analizei tuturor probelor administrate. În realitate, inculpatul critică aprecierea pe care instanța a dat-o materialului probator, având în vedere că în mod constant a negat săvârșirea celor două fapte pentru care a fost trimis în judecată.
Sub acest aspect, Curtea consideră că ambele instanțe au respectat dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, potrivit cărora probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face prin raportare la ansamblul probelor administrate.
Declarațiile inculpatului rămân singulare în ansamblul probator, căci susținerile sale sunt infirmate de celelalte mijloace de probă, care se coroborează și conduc la concluzia cu caracter de certitudine, că inculpatul este autorul celor două furturi.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au realizat o justă analiză a acestor probe și au evidențiat cu temeinicie caracterul nereal al susținerilor inculpatului.
Declarațiile celor două părți vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului din planșele foto, rezultând fără dubiu că inculpatul este cel care a pătruns în locuințele părților vătămate și, de unde a sustras bunuri iar ulterior, o parte din acestea le-a vândut martorilor și, celelalte bunuri fiind găsite în locul în care inculpatul a înnoptat.
Pe cale de consecință, nu se poate considera că hotărârea de condamnare a inculpatului este urmarea unei erori grave de fapt.
Este nefondată și critica întemeiată pe disp. art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, deoarece instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile legale și, cu toate că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie, iar potrivit art. 39 alin. 4 Cod penal, avea posibilitatea orientării pedepsei către maximul special de 15 ani închisoare, a stabilit o pedeapsă de doar 7 ani închisoare.
Cât privește recuperarea prejudiciului, se constată că se datorează diligenței organelor de cercetare și nu inculpatului, acesta negând comiterea faptelor, manifestând o atitudine necooperată.
pedepsei nu se impune având în vedere și condițiile concrete de comitere a faptelor, fiind vorba despre săvârșirea a două acte materiale de furt din locuințe, în timpul nopții, ceea ce evidențiază periculozitatea sporită a inculpatului. Pe de altă parte, executarea în regim de detenție a unei pedepse de 7 ani închisoare se impune și din perspectiva scopului prevăzut de art. 72 Cod penal, iar sub acest aspect, Curtea consideră relevantă împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prin alte 6 sentințe rămase definitive, la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani și 6 luni, 3 ani, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, așa încât pentru reeducare inculpatului este necesară aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat.
Neputându-se constata nici incidența vreuneia din celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art. 38515pct. 1l lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 38517alin. 4 Cod procedură penală, va deduce prevenția de la 27.06.2008 la zi.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 113/3.03.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B și a deciziei penale nr. 241/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Deduce prevenția de la 27.06.2008 la zi.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex./29.06.2009
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
