Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1312/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 872/
Ședința publică de la data de 10 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - reprezentat prin procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - împotriva încheierii de sentință din data de 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 82283/03.06.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Reprezentantul Parchetului, în baza art. 160/9 coroborat cu art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului declarat de către Parchet, casarea încheierii recurate și rejudecând, respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Solicită a se observa că simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art. 160/2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală nu impune judecătorului adoptarea soluției de admitere a cererii de liberare provizorie, acesta putând aprecia dacă situația juridică concretă a inculpatului permite admiterea cererii; ori, în cauză, consideră că un prim aspect care trebuie luat în considerare este fapta reținută în sarcina inculpatului și anume, că l-a sprijinit pe coinculpatul să-și asigure beneficiul obținut urmare tranzacționării de date de identificare a unor instrumente de plată electronică încasând transferul în numerar din dispoziția acestuia din urmă prin intermediul, atât în România cât și în străinătate, contribuind determinant și necesar la disimularea provenienței ilicite a sumelor obținute ilicit.
În al doilea rând, consideră că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și în acest sens învederează că inculpatul este persoana care a sprijinit cel mai constant activitatea infracțională a coinculpatului în modalitatea descrisă anterior. Beneficiul încasat de inculpat pentru coinculpat cu regularitate și într-un interval mare de timp, anume noiembrie 2007 - 09.04.2009 data arestării, consideră că constituie date în sensul art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală, că lăsat în libertate în lipsa unui loc de muncă stabil și a faptului că nu s-a stabilit până la acest moment întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpații cercetați în prezenta cauză.
În al treilea rând, solicită a se observa și atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, care inițial, în mod nejustificat, a refuzat să dea vreo declarație pentru ca, ulterior, să recunoască săvârșirea faptelor însă prin minimalizarea contribuției sale, susținând că deși nu a cunoscut efectiv modul în care erau obținuți banii încasați, într-un final și-a dat seama de proveniența lor nelegală și a continuat, totuși, să îl ajute pe coinculpatul.
Concluzionând, față de cele susținute, consideră că dacă va fi lăsat în libertate, inculpatul va avea posibilitatea alterării mijloacelor de probă ce urmează a fi administrate în cauză, motiv pentru care cererea de liberare provizorie sub control judiciare este neîntemeiată și solicită admiterea recursului declarat de către Parchet.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea, ca nefondat, a recursului Parchetului și să se dea eficiență hotărârii instanței de fond care a analizat foarte corect și la obiect activitatea clientului său.
Apreciază că activitatea și poziția inculpatului a fost interpretată greșit, solicitând a se observa că din acele dovezi de la Bancă cu privire la scoaterea unor sume de bani că această activitate a fost întreruptă o perioadă mare de timp datorită faptului că inculpatul a realizat că prietenul său din copilărie face activități care nu sunt conforme cu legea, a avut o discuție cu acesta, s-a desesizat la acel moment, însă, așa cum a recunoscut în mod corect în fața procurorului, a reluat activitatea. Inculpatul nu are nici o legătură cu infracțiunea legată de copierea datelor informatice și de scoatere a unor sume de bani de la persoane din SUA. De asemenea, clientul său nu a beneficiat de sumele de bani retrase, ci coinculpatul era cel care îi dădea niște sume derizorii de bani.
În esență, solicită interpretarea dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală referitor la scopul măsurilor preventive în acord cu art. 160/2 pct. 2 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca inculpatul să fie pus în libertate provizorie sub control judiciar.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat solicită admiterea recursului, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, în baza art. 1602al. 1 și 2 Cod de procedură penală s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul arestat în baza nr. 89/UP/09.04.2009 emis de Tribunalul București Secția I Penală.
În temeiul art.1602alin.3 Cod de procedură penală, pe timpul liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a Municipiului C decât cu încuviințarea organelor judiciare;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la secția de poliție in raza căreia își are domiciliul, conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte și nicio categorie de arme.
În temeiul art.1602alin.3 lit.c Cod de procedură penală, pe timpul liberării provizorii, s-a impus inculpatului să respecte obligația de a nu se apropia de persoanele împreună cu care a comis faptele, de martorii cauzei și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În temeiul art.1602alin.32Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care ăi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat in altă cauză.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 de lei rămân au rămas în sarcina statului.
Examinând cererea formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie incidente în cauză, Tribunalul a constatat că cererea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 09.04.2009 în baza mandatului nr.89/UP/09.04.2009 pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuarea de operațiuni frauduloase cu mijloace de plată electronice și respectiv spălare de bani, fapte prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art.27 alin.3 din Legea nr.365/2002 și respectiv art.27 lit.a din Legea nr.656/2002.
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală in dosarul nr-, constatându-se că inculpatul l-a sprijinit pe coinculpatul pentru a-și asigura beneficiul obținut urmare a tranzacționării unor date de identificare ale unor instrumente de plată electronică, încasând transferuri de numerar din dispoziția coinculpatului prin intermediul oficiilor.
Tribunalul a apreciat că în ce îl privește pe inculpatul sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602Cod de procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost arestat și este cercetat nu depășesc 18 ani.
Potrivit acelorași dispoziții legale, liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată in cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Tribunalul a constatat că, din acest punct de vedere, la dosar nu există astfel de date care să probeze faptul că odată pus în libertate provizorie, inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului sau că ordinea publică ar fi în mod real afectată.
Deși textul de la art.136 Cod de procedură penală nu prevede în mod expres, practica și modificările legislative relativ recente au întărit ideea că arestarea preventivă este o măsură de excepție ce poate exista numai atunci când toate celelalte măsuri preventive neprivative de libertate se dovedesc a fi insuficiente.
Este real faptul că infracțiunile pentru care inculpatul este arestat preventiv și este în continuare cercetat, sunt infracțiuni cu ridicat grad de pericol social, însă acesta chiar dacă este un element de admisibilitate sau de inadmisibilitate a cererii, nu este și singular deoarece ordinea publică, securitatea socială, trebuie apreciată și funcție de efectiva tulburare prin liberarea provizorie a inculpatului.
De altfel, necesitatea cercetării în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv nu poate fi examinată doar prin prisma gravității faptelor pentru care inculpatul este arestat, ci și prin prisma pericolului social concret creat prin liberarea sa provizorie și mai ales prin prisma existenței unor probe temeinice în sensul existenței riscului distrugerii, al alterării mijloacelor de probă, ori al influențării martorilor, experților, etc. în scopul zadarnicii adevărului.
Rezultă cu prisosință faptul că liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi privită doar cu referire la existența temeiurilor ce au determinat și justificat arestarea preventivă a inculpatului, deoarece dispozițiile legale ale instituției liberării provizorii nu sunt condiționate de existența în continuare sau de inexistența temeiurilor arestării preventive, caz în care măsura arestării preventive poate fi revocată sau înlocuită conform art.139 Cod de procedură penală, pe când liberarea provizorie sub control judiciar impune tocmai un control judiciar care prin conținutul său reprezintă o alternativă legală a măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, în actualul stadiu procesual, când au fost audiați inculpații, au fost efectuate numeroase alte acte de cercetare penală în ce privește stabilirea adevărului (percheziții domiciliare și informatice, interceptări telefonice, etc.), scopul măsurilor preventive astfel cum este reglementat de art.136 Cod de procedură penală poate fi realizat și prin liberarea inculpatului sub control judiciar.
Tribunalul a considerat că nu poate fi acceptată ideea existenței în continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică, raportat exclusiv la natura și gravitatea faptelor comise, la împrejurările in care acestea au fost comise, deoarece aceasta ar echivala cu nerecunoașterea legalității a însăși instituției liberării provizorii în condițiile în care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care să rezulte că odată liberat provizoriu, inculpatul ar putea săvârși alte infracțiuni sau ar influenta probatoriul.
Nu poate fi primită nici ideea că pericolul social concret si prezența inculpatului în societate ar putea crea un sentiment de insecuritate socială, deoarece aceasta ar însemna că o persoană ca aceea a inculpatului, să fie automat arestată preventiv și apoi menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, fără posibilitatea liberării în cursul cercetării penale și a celei judecătorești, ceea ce ar face practic inutilă însăși existența instituției liberării provizorii.
În sens contrar, chiar dacă liberarea provizorie a inculpatului nu este un drept ci doar o vocație, ar însemna introducerea arbitrariului, a inducerii ideii perpetuării temeiurilor care inițial au determinat luarea și prelungirea arestării preventive.
Este demn de remarcat și practica constantă a CEDO în sensul că măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că, având în vedere și aspectele ce țin de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, poziția sa sinceră, faptul că este student, vârsta acestuia, cererea de liberarea provizorie sub control judiciar apare ca fiind întemeiată, apreciind că măsura liberării provizorii sub controlul strict al autorităților statului oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a anchetei penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -, criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv că instanța nu este obligată să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar în situația îndeplinirii condițiilor formale prevăzute de lege, că în speță trebuia avută în vedere gravitatea faptei ce a fost comisă într-o perioadă îndelungată de timp, contribuția substanțială a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, dar și atitudinea procesuală oscilantă a acestuia, împrejurarea că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și că lăsarea inculpatului în libertate nu este oportună deoarece aceasta ar putea să altereze mijloacele de probă.
Examinând cauza în temeiul art. 1609cu referire la art. 3856alin. 1 și 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală: "Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar sau pe cauțiune".
Coroborând această dispoziție legală cu dispozițiile ce reglementează liberarea provizorie sub control judiciar se constată că în cauză nu sunt incidente nici unele din împrejurările prevăzute de lege, ca și temei de respingere a unei asemenea cereri.
Criticile formulate de parchet sunt neîntemeiate, căci prima instanță a analizat gravitatea faptei comise de inculpat și contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, precizând în mod justificat că menținerea în stare de arest a inculpatului nu poate fi examinată doar din această perspectivă.
Art.1602alin.2 Cod procedură penală indică cu claritate că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, ori prin alte asemenea fapte.
În cauza de față nu s-a dovedit existența vreuneia din aceste împrejurări, așa încât susținerile parchetului referitoare la riscul comiterii unor alte infracțiuni și la alterarea probelor rămân la nivelul unor supoziții, ce nu pot fundamenta respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Pe de altă parte, așa cum a susținut și apărarea, inculpatul este student, fără antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, a avut o atitudine sinceră și cooperantă în cursul procesului penal, neexistând indicii că lăsarea sa în libertate ar putea să afecteze soluționarea în continuare a cauzei.
Drept urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat și conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - împotriva încheierii din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-26.06.2009
-Secția I Penală
Jud. fond:
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru