Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1290/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 871/
Ședința publică de la data de 10 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 25 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a deciziei penale nr. 254/A din data de 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde; recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, invocă cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege. Astfel, în susținerea motivelor de recurs, apreciază că regimul sancționator este mult prea dat fiind că prejudiciul a fost integral recuperat, inculpatul a avut o atitudine procesuală cooperantă, nu s-a sustras cercetării, provine dintr-un mediu social defavorizat.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii și cu precădere, starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul, apreciază că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată, așa încât formulează concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpat, ca fiind neîntemeiat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, raliindu-se la concluziile puse de apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 254/A/22.04.2009 pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 165/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria sector 1 în dosarul nr-.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 24.10.2008 la zi.
Pentru a pronunța această soluție a reținut că prin decizia penală sus menționată s-a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 165/25.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul penal nr-, în baza art. 208 alin. l - 209 alin. l lit."e, i" din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin. l lit. b din Codul penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art.1/1 pct. l din Legea 61/1991, cu aplicarea art.37 alin. l lit. b din Codul penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit."a" raportat la art.34 lit."b" Cod penal inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit."a teza a Ii-a, b" din Codul penal.
În baza art.88 din Codul penal, s-a dedus din durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 24.10.2008 la zi.
În baza art.350 al. l Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 și 346 din Codul d e procedură penală s-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de către partea civilă, cu domiciliul în B,-, sector 1, ca neîntemeiată, prejudiciul fiind integral acoperit.
În baza art. 191 alin. l inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei pentru inculpatul (conform Protocolului din data de 01.10.2008, art.2(l) lit."a", încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că la data de 24.10.2008, în jurul orelor 16.00, inculpatul se afla în zona intersecției Calea cu str. -, sector 1, unde a observat parcat un autoturism marca de culoare roșie, aparținând părții civile, în interiorul căruia, pe scaunul dreapta față se afla un telefon mobil. După ce s-a asigurat că nu se află alte persoane în apropiere, a spart cu o piatră geamul portierei dreapta față a autoturismului, a introdus mâna în interiorul autoturismului și a sustras telefonul mobil marca Nokia 2630 aflat pe scaunul din dreapta.
Momentul în care inculpatul a spart geamul automobilului și a sustras telefonul mobil a fost observat de martorii G și, care l-au prins și l-au imobilizat pe inculpat, care nu a opus rezistență și a înmânat telefonul sustras martorilor. Martorii au sesizat un echipaj de poliție în legătură cu comiterea faptei de către inculpat. Acesta a fost condus la secția 5 Poliție, unde. în urma controlului corporal s-au găsit asupra sa mai multe bunuri, printre care și un cuțit de vânătoare cu lama de 10 cm, bunurile fiind introduse în camera de corpuri delicte a Secției 5 Poliție ( 18-20, 46).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă, declarația acestuia coroborându-se cu declarațiile martorilor G și și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului.
Astfel, fapta inculpatului, constând în aceea că la data de 24.10.2008, în jurul orelor 16.00, a sustras prin efracție, dintr-un autoturism parcat în zona intersecției Calea cu str. -, un telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.l-art.209 alin.l lit.e și i Cod penal.
Fapta inculpatului de a purta asupra sa, în public, un cuțit cu lama de 10- 12 cm întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1/1 pct.l din Legea nr. 61/1991 Republicată.
Sub aspectul elementului material al infracțiunii de furt calificat, s-a reținut că inculpatul a luat telefonul mobil din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia și a trecut bunul în sfera sa de stăpânire. Urmarea imediată, constând în lipsirea părții vătămate de posibilitatea de a mai dispune de bunul sustras, este realizată în speță, chiar dacă bunul a fost predat de către inculpat ca urmare a imobilizării sale de către cei doi martori și a fost restituit ulterior părții vătămate. Urmarea imediată nu se confundă cu paguba produsă prin această urmare, astfel încât restituirea bunului furat nu înlătură urmarea imediată ca element component al infracțiunii de furt.
De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul a săvârșit fapta în anumite condiții care îi conferă un caracter agravant și atrag reținerea elementelor circumstanțiale prevăzute de art.209 alin. 1 lit.e și i Cod penal.
Astfel, inculpatul a sustras bunul din interiorul unui autoturism parcat pe stradă, în zona intersecției Calea cu str. -, zonă care, fiind în permanență accesibilă publicului, este loc public. Pericolul crescut al furtului derivă din faptul că el se săvârșește într-un loc public, unde protecția bunurilor mobile se realizează mai greu, iar inculpatul a profitat de această împrejurare.
Potrivit art. 209 alin.l lit. i Cod penal, constituie furt calificat furtul săvârșit prin efracție. presupune distrugerea unor obiecte, mecanisme sau dispozitive care au rolul de a împiedica pătrunderea într-un spațiu anume determinat.
în vederea sustragerii bunurilor, inculpatul a spart cu o piatră geamul portierei dreapta față a autoturismului marca aparținând părții vătămate. folosită de inculpat relevă un grad mai mare de periculozitate, fapt ce explică agravarea răspunderii sale penale și reținerea în speță a elementului circumstanțial prevăzut de art.209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, a avut reprezentarea faptei săvârșite și a rezultatului, urmărind producerea acestuia.
în ceea ce privește infracțiunea prevăzută art.1/1 pct.l din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice republicată, potrivit acestui text de lege, constituie infracțiune portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, -.
La controlul corporal efectuat asupra inculpatului s-a găsit asupra acestuia un cuțit de vânătoare cu lama de 10 cm. împrejurarea că inculpatul purta cuțitul asupra sa pe stradă, deci într-un loc public și mai mult, în timpul săvârșirii infracțiunii de furt, constituie împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, cuțitul respectiv constituind totodată și un mijloc cu care inculpatul, cu ocazia săvârșirii furtului, ar fi putut să anuleze o eventuală rezistență din partea oricărei persoane. Portul cuțitului s-a realizat fără drept, adică în lipsa vreuneia dintre situațiile în care fapta este legal îngăduită.
întrucât inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit.a Cod penal privind concursul real de infracțiuni, care se realizează prin săvârșirea mai multor infracțiuni ca urmare a mai multor acțiuni distincte.
Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr. 2669/24.10.2005 a Judecătoriei sector 1 B, definitivă prin Decizia penală nr. 2082/22.12.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II a penală, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, a cărei executare a început la data de 13.06.2001, fiind eliberat condiționat la data de 20.02.2007, cu un rest de pedeapsă de 295 zile.
Infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 24.10.2008, dată la care pedeapsa anterioară se consideră executată, conform art. 61 teza I Cod penal.
în consecință, s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză după executarea pedepsei anterior menționate, în speță sunt incidente dispozițiile art.37 lit.b Cod penal cu privire la recidiva postexecutorie.
Având în vedere cele expuse, instanța fondului a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea care să corespundă scopului definit de art.52 Cod penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Sub acest aspect, s-a reținut pericolul social concret al infracțiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, perseverența lui infracțională, relevată de mai multe condamnări suferite anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, atitudinea sinceră avută în cadrul procesului penal și faptul că prejudiciul infracțional a fost recuperat prin restituirea bunului sustras, ca urmare a intervenției rapide a celor doi martori.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, s-a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.1/1 pct.l din Legea nr. 61/1991 Republicată, cu executarea în regim de detenție, sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că în faza de urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 700 lei. Telefonul mobil sustras a fost recuperat, fiind lăsat în custodia părții civile. La termenul de judecată din data de 03.12.2008, partea civilă a arătat că își menține cererea de constituire de parte civilă cu suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturism, respectiv înlocuirea geamului și repararea ușii. A învederat totodată că reparațiile mașinii au fost efectuate în contul societății de asigurare RCA.
Față de împrejurarea că reparațiile mașinii au fost suportate de societatea de asigurare RCA, instanța a reținut că pretențiile părții civile cu privire la obligarea inculpatului la plata contravalorii acestor reparații nu sunt întemeiate. Persoana îndreptățită să obțină contravaloarea acestor reparații este societatea de asigurări, în calitate de asigurător, acțiunea sa în regres contra inculpatului fiind de competența instanței civile, instanța fondului a respins acțiunea civilă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, solicitând în esență admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate iar pe fond reducerea pedepsei, având în vedere atitudinea sincera de recunoaștere a faptei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat ca fiind nefondat apelul declarat pentru următoarele considerente:
În mod corect au fost reținute situația de fapt și vinovăția inculpatului de către instanța de fond, în baza unei ample analize a probelor administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile martorilor G și coroborate cu procesele-verbale de prindere in flagrant si de cercetare la fața locului, precum si cu declarațiile inculpatului, prin care in mod constant a recunoscut săvârșirea faptei si a descris modalitatea de comitere, a rezultat că la data de 24.10.2008, în jurul orelor 16.00, inculpatul se afla în zona intersecției Calea cu str. -, sector 1, unde a observat parcat un autoturism marca de culoare roșie, aparținând părții civile, în interiorul căruia, pe scaunul dreapta față se afla un telefon. mobil. După ce s-a asigurat că nu se află alte persoane în apropiere, a spart cu o piatră geamul portierei dreapta față a autoturismului, a introdus mâna în interiorul autoturismului și a sustras telefonul mobil marca Nokia 2630 aflat pe scaunul din dreapta.
Momentul în care inculpatul a spart geamul automobilului și a sustras telefonul mobil a fost observat de martorii G și, care l-au prins și l-au imobilizat pe inculpat, fără ca acesta să opună rezistență și a înmânat telefonul sustras martorilor. Aceștia din urmă au sesizat un echipaj de poliție în legătură cu comiterea faptei de către inculpat. Acesta a fost condus la secția 5 Poliție, unde, în urma controlului corporal s-au găsit asupra sa mai multe bunuri, printre care și un cuțit de vânătoare cu lama de 10 cm.
Fată de această situație de fapt, Tribunalul a constatat că in mod corect instanța de fond a reținut ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-art.209 alin. l lit. e și i Cod penal si ale infracțiunii prevăzute de art. 1/1 pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată, atât sub aspect obiectiv, cat si subiectiv.
Totodată, Tribunalul a reținut că instanța de fond, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului a ținut cont de prevederile art. 72 Cod penal, respectiv de dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale fixate în partea specială si in legea specială, gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor comise dat de locul săvârșirii acestora si de valoarea prejudiciului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și de persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul soluționării cauzei, dar care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat de mai multe ori anterior pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte (furt calificat) și în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea anterioară la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la furt calificat, stabilindu-i pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 4 ani închisoare si 1 an închisoare.
În raport cu aceste împrejurări, Tribunalul a constatat că prima instanță a aplicat inculpatului pedepse în mod judicios individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare (de altfel, executarea în regim de detenție fiind singura modalitate de executare dat fiind faptul că inculpatul este recidivist față de condamnarea anterioară la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare), apte să conducă la realizarea dublului scop, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii pe viitor de noi infracțiuni.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a aplicat regulile privind concursul de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal si sancționat de art. 34 lit. b Cod penal, pedeapsa rezultantă aplicată fiind corect stabilită și de natură să conducă la realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
Ca atare, constatând că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului a fost corect individualizată și neidentificând alte motive de desființare ce puteau fi reținute și din oficiu, Tribunalul, în baza art. 379 al. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și solicitând redozarea pedepsei.
A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală
Curtea, analizând recursul prin prisma cazului de casare invocat cât și prin prisma cazurilor de casare care, conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală se analizează din oficiu, constată că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune de furt calificat la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege (sancțiunea aplicată este de 4 ani închisoare iar pedeapsa prevăzută de lege 3-15 ani închisoare), și pentru o infracțiune de deținere de arme albe la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Curtea consideră că pedepsele aplicate sunt adecvate gravității faptelor săvârșite (spargerea cu o piatră a geamului unui autoturism și sustragerea di interior a unui telefon mobil precum și deținerea unui briceag), dar periculozității inculpatului care
este recidivist, fiind anterior condamnat pentru fapte de aceeași natură.
Întrucât executarea pedepselor aplicate anterior nu a avut un rol reeducativ, Curtea consideră că nu se impune o reducere a cuantumului sancțiunilor aplicate în prezenta cauză pentru că aceasta ar avea ca efect o înfrângere a scopurilor urmărite prin prevenția specială și cea generală.
De aceea Curtea, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând ca în conformitate cu art. 192 alin. 2 Cod procedură penală să-l oblige la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 165/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria sector 1 în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 254/A/22.04.2009 pronunțată în dosarul nr-.
Deduce prevenția de la 24.10.2008, la zi.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-17.07.2009
-Secția I Penală
Jud. apel:;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
