Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1295/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1295
Ședința publică de la 24 decembrie 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Direcției Naționale Anticorupție
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul G, împotriva încheierii din 22 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apărătorul inculpatului a depus la dosar decizie asupra capacității de muncă a inculpatului pentru a face dovada asupra afecțiunilor de care suferă inculpatul, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art 160 /2 alin 2 Cpp, lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cercetarea judecătorească fiind aproape de finalizare, nemaifiind de audiat decât un martor. În plus, durata arestării preventive până în prezent (7 luni) a încălcat durata rezonabilă. A solicitat să se aibă în vedere și vârsta înaintată și starea de sănătate a inculpatului, întrucât dispozițiile art.136 Cod pr.penală, prevăd că la alegerea măsurii preventive trebuie să se aibă în vedere și aspectele legate de starea de sănătate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât odată lăsat în libertate ar influența aflarea adevărului, la momentul prinderii în flagrant inculpatul fiind înarmat cu un a adresat amenințări martorului denunțător. În ce privește afecțiunile de care suferă inculpatul, arată că acestea nu sunt grave și oricum nu pot conduce la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 160 /2 alin 2 Cpp.
Inculpatul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 22 decembrie 2009, Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul - fiul lui - și, născut la 01 august 1948, în sat, comuna, jud. M, domiciliat în Dr. Tr. S,- A, jud. M, CNP -, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, arestat în baza mandatului de arestare preventivă cu nr. 26 din data de 04 iunie 2009 emis de Tribunalul Dolj.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, dosar de urmărire penală nr. 73/P/2009 din data de 25 iunie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de dispozițiile art. 257 Cod penal, combinat cu art.6 din Legea nr.78/2000.
În actul de sesizare al instanței din data de 25 iunie 2009 de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, s-a reținut că, inculpatul a pretins de la denunțătorul suma totală de 585.000 lei RON, în scopul de a remite ulterior directorului Porțile de II din cadrul Sucursalei Porțile de aparținând B, suma de 370.000 lei RON, spre a-l determina pe acesta din urmă să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu și anume, să faciliteze scoaterea din interiorul unității a unei cantități de 120 tone deșeuri de cupru, fără întocmirea formelor de vânzare - cumpărare, fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare și fără a achita contravaloarea mărfii; diferența de 215.000 lei RON urmând a fi însușită de învinuit, pentru traficarea influenței, ce constituie infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 Cp. combinat cu art. 6 din Legea 78/2000.
Prin ordonanța nr. 73/P/2009, din 03.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus față de învinuit măsura reținerii pentru o durată de 24 de ore, de la data de 03.06.2009, ora 14.00, până la data de 04.06.2009, ora 14.10.
Prin ordonanța nr. 73/P/2009 din data de 03.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul
Audiat fiind în instanță, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. Prin încheierea din 04 iunie 2009, Tribunalul Dolja admis propunerea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, dispunând arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu 04 iunie 2009 până la 02 iulie 2009 inclusiv. Ca temei legal al arestării preventive s-au reținut dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. e și f C.P.P. raportat la art. 143.
C.P.P.Tribunalul a constatat că la data de 29.06.2009, în conformitate cu normele procedurale în vigoare s-a înaintat rechizitoriul cu nr. 73/P/2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, care privește pe inculpatul
Măsura arestului preventiv a fost menținută față de inculpat succesiv, cu respectarea prevederilor art. 3001rap. la art. 160.C.P.P. respectiv 3002rap. la art. 160
C.P.P.Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2009 de către apărătorul ales, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat nu depășește 18 ani închisoare, neexistând date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât instanța are posibilitatea de a-i impune inculpatului obligațiile prev. de art. 1602alin. 3.p Cod Penal, iar în caz de nerespectare, să dispună revocarea măsurii.
De asemenea, în susținerea aceleiași cereri s-au invocat dispozițiile art. 136 alin. 2.C.P.P. art. 5.C.P.P. art. 1602alin. 2.C.P.P. art. 5 paragraf 3 CEDO.
Analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, tribunalul a constatat că, din interpretarea dispozițiilor art. 1602.C.P.P. a rezultat că pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar a unui inculpat, nu este necesar a fi îndeplinită numai condiția formală ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății să fie sub un anumit cuantum, fiind necesar ca instanța să facă și o apreciere a efectului pe care l-ar avea lăsarea în libertate inculpatului.
Astfel, s-a reținut că, aprecierea asupra acordării sau nu a liberării provizorii sub control judiciar trebuie să se facă pornindu-se de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, analizând apoi existența sau nu a vreuneia din situațiile enumerate de art. 1602al. 2.C.P.P. pentru ca în final să se facă și o apreciere a motivelor ce au determinat luarea și menținerea arestării preventive.
Instanța a reținut că în speță, motivele ce au determinat luarea măsurii arestului preventive a inculpatului prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. e și f nu C.P.P. s-au modificat. Astfel, în speța de față există în continuare indicii temeinice ce duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele materiale pentru care este cercetat, acestea au aparența infracțiunilor pentru care este cercetat și natura acestor infracțiuni, ca și amploarea deosebită a fenomenului, ar conduce la o reacție negativă în societate în cazul punerii sale în libertate.
Din probele administrate până în prezent, instanța a reținut că în continuare se mențin la aceeași intensitate condițiile pentru care s-a dispus arestarea prev. de art. 148 alin. 1 lit. e și f C.P.P. astfel încât în cauză se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 2.C.P.P. condiții a căror îndeplinire duce la neacordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar.
Pentru aceste considerente, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160 Cod pr.penală, pentru a se dispune admiterea cererii de liberare sub control judiciar. În plus, lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cercetarea judecătorească fiind aproape de finalizare, nemaifiind de audiat decât un martor. În plus, durata arestării preventive până în prezent (7 luni) a încălcat durata rezonabilă. A solicitat să se aibă în vedere și vârsta înaintată și starea de sănătate a inculpatului, întrucât dispozițiile art.136 Cod pr.penală, prevăd că la alegerea măsurii preventive trebuie să se aibă în vedere și aspectele legate de starea de sănătate.
Recursul este nefondat.
În mod corect, instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.2 Cod pr.penală.
Astfel, din analiza întregului material probator administrat rezultă că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă, respectiv art.148 alin.1 lit.e și f Cod pr.penală, subzistă și nu s-au modificat, existând în continuare temerea că odată lăsat în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, dat fiind că din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că inculpatul a exercitat amenințări asupra martorului denunțător.
În plus, pentru admiterea cererii de liberare sub control judiciar nu este necesar să se efectueze numai o analiză formală a îndeplinirii condițiilor prev.de art.1602alin.2 Cod pr.penală, ci trebuie să se aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, fapt care rezultă din dispozițiile art 160/8a alin 2 Cpp, respectiv să se facă o analiză a motivelor care au determinat arestarea inculpatului, a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
În speță, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol public, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este judecat inculpatul, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice în situația în care persoane judecate pentru infracțiuni de o asemenea gravitate (și care necesită o reacție fermă din partea autorităților), ar fi cercetate în stare de libertate, jurisprudența CEDO admițând că prin gravitatea faptelor și prin reacția opiniei publice la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
Criticile formulate de inculpat referitoare la durata arestării preventive nu sunt fondate, întrucât, pe de o parte, față de natura, gravitatea faptei, complexitatea probatorilor ce trebuie administrate nu se poate susține că durata arestării preventive până în prezent de 7 luni a atins durata rezonabilă, iar în plus, timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu poate constitui în sine temei pentru punerea în libertate a inculpatului, cât timp temeiurile care au determinat arestarea subzistă și nu s-au modificat. Celelalte date referitoare la starea de sănătate, vârsta inculpatului, de asemenea nu pot conduce la punerea în libertate a inculpatului, cât timp pentru argumentele arătate anterior se apreciază că cererea de liberare sub control judiciar este neîntemeiată, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, recursul nefiind fondat, urmând a fi respins conform art 385/15 pct 1 lit b Cpp.
În baza art 192 alin 2 Cpp, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii din 22 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 decembrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
PS/12.01.2010
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Claudia Lăutaru, Mirela Ciurezu
