Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1294/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1294
Ședința publică de la 24 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Membri Claudia Lăutaru
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
- Serviciul Teritorial Dolj.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, asistat de avocat, apărător ales, asistat de avocat, apărător ales și, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea în stare de libertate.
A arătat că instanța a respins în mod greșit excepțiile invocate și că s-ar impune restituirea cauzei, în temeiul art. 332 Cod procedură penală.
La momentul prezentării materialului de urmărire penală s-a invocat necompetența organului de urmărire penală, precum și nulitatea interceptărilor.
Acele de urmărire penală au fot efectuate de polițiști care nu fac parte din poliția judiciară iar infracțiunile nu sunt de competența DIICOT.
A mai arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Avocat pentru inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea în libertate a inculpatului, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul este tânăr, a avut o atitudine sinceră iar lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Avocat pentru inculpatul a arătat că inculpatul a conștientizat urmările încălcării dispozițiilor legii penale și că acesta nu mai poate influența administrarea probelor.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate.
A arătat că în cadrul unui recurs declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, nu poate fi criticată o soluție de restituire a cauzei la parchet.
În cauză, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea acestora de libertate iar împrejurările privitoare la persoana inculpaților, constituie elemente ce pot fi avute în vedere doar la individualizarea pedepsei.
Inculpații, având pe rând cuvântul, au arătat că își însușesc concluziile apărătorilor aleși.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin încheierea din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin.3 C.P.P. s-a menținut, în continuare, măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 și 7 din. 39/2003, art. 24 al.2, art. 27 al.1 din Legea 365/2002 cu aplic.art. 41 al.2 și Cod Penal art. 42 al.1 și 3 din. 161/2003 și față de inculpații și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 și 7 din. 39/2003, art. 24 al.2, art. 27 al.1 din Legea 365/2002, art. 42 al.1, 3 din Legea 161/2003 cu aplic.art. 41 al.2
A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de avocat - pentru inculpatul, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de avocat pentru inculpatul.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a onstatat că, prin rechizitoriul nr. 63/D/P/2008 din 09.11.2009 întocmit de - Biroul Teritorial Mehedinți au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 și 7 din. 39/2003, art. 24 al.2, art. 27 al.1 din Legea 365/2002 cu aplic.art. 41 al.2 și Cod Penal art. 42 al.1 și 3 din. 161/2003 și inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 și 7 din. 39/2003, art. 24 al.2, art. 27 al.1 din Legea 365/2002, art. 42 al.1, 3 din Legea 161/2003 cu aplic.art. 41 al.2 p. De asemenea prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și R, inculpați față de care în cursul urmăririi penale s-a dispus arestarea preventivă în lipsa acestora, mandatele de arestare preventivă nefiind până în prezent puse în executare.
Ca stare de fapt în actul de sesizare s-a reținut că inculpații, și, împreună cu inculpații și R s-au constituit într-un grup infracțional organizat ce avea drept scop copierea de date informatice prin montarea de microcipuri (dispozitive artizanale) la.M-uri din Italia, transmiterea lor în țară, unde cu ajutorul unor programe erau inscripționate pe blanc-uri după care extrăgeau în mod fraudulos, prin accesarea fără drept a unor sisteme informatice, diverse sume de bani.
Prin încheierea nr. 19 din 16.09.2009 Tribunalul Mehedinția dispus arestarea preventivă a inculpaților, și reținându-se ca temei al măsurii dispuse art. 148 lit.f C.P.P. temei care subzistă și în prezent sub aspectul ambelor condiții cumulative prevăzute de lege.
În cauză s-a constatat că infracțiunile pentru care cei trei inculpați au fost trimiși în judecată sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Referitor la infracțiunile reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței, s-a constatat că în raport de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale - proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, percheziții în sistem informatic, interceptări de convorbiri telefonice, adrese și comunicări emise de băncile de la care s-au sustras sume de bani, rapoarte de constatare tehnico-științifică - sunt indicii temeinicie astfel cum sunt reglementate de art. 681.C.P.P. în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Cât privește condiția referitoare la starea de pericol pe care lăsarea în libertate a acestora o reprezintă pentru ordinea publică, s-a apreciat că se menține în continuare și a rezultat din împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, de modalitatea de operare și de mijloacele folosite, de amploarea activității infracționale pe care au desfășurat-o, de caracterul continuat al infracțiunilor comise, de urmările produse prin faptele lor, urmări constând în extrageri ilegale de sume mari de bani din - uri, fapte de natură a produce un sentiment de neîncredere în rândul cetățenilor cu privire la siguranța și securitatea activităților desfășurate de instituțiile bancare.
De asemenea, activitățile infracționale desfășurate în ultimul timp în materia sustragerii frauduloase de bani din bancomate, au căpătat o amploare deosebită, fenomenul devenind din ce în ce tot mai complex, impunându-se reacția promptă a autorităților pentru combaterea acestui gen de fapte antisociale, în vederea asigurării protecției veniturilor cetățenilor, apărării ordinii publice și prevenirii săvârșirii de astfel de infracțiuni.
Împrejurarea că în cauză nu există părți vătămate, prejudiciu, precum și faptul că cei trei inculpați nu au antecedente penale, iar inculpatul a manifestat o atitudine procesuală sinceră în cursul urmăririi penale nu au constituit motive care să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică deoarece acest pericol se apreciază în raport de modalitatea concretă în care au acționat aceștia în săvârșirea faptelor, de mijloacele folosite și de consecințele produse, neexistând garanția că aceștia nu vor continua activitatea infracțională.
Cât privește susținerile inculpatului în sensul că nu s-a respectat de către DIICOT-Biroul Teritorial Mehedinți termenul de 5 zile prev. de art. 160.C.P.P. de înaintare a dosarului la instanță ceea ce a avut efect asupra verificării măsurii preventive conform art. 3001.C.P.P. și asupra soluționării recursului declarat împotriva încheierii din data de 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a constatat că aceste susțineri au fost analizate prin decizia penală nr. 1128/13.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA prin care s-au respins recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii menționate.
Mai mult s-a constatat că decizia nr. 25/2008 dată în interesul legii de invocată de inculpat se referă la interpretarea dispozițiilor art. 159 alin.8 teza a II-a C.P.P. articol care are ca titlu marginal " procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale" astfel că decizia în interesul legii se referă strict la termenele de soluționare a recursurilor declarate împotriva încheierilor prin care s-a prelungit măsura arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.
În speță s-a constatat că tribunalul a fost sesizat prin rechizitoriu astfel că a fost finalizată faza urmăririi penale neexistând nici un temei ca dispozițiile din Codul d e procedură penală referitoare la prelungirea măsurii arestării preventive să se aplice și în faza cercetării judecătorești.
De asemenea, s-a invocat și faptul că la soluționarea propunerii de arestare preventivă a celor trei inculpați s-a avut în vedere că acțiunea penală a fost pusă în mișcare față de aceștia pentru mai multe infracțiuni alături de cele reținute prin rechizitoriu, respectiv și pentru infracțiunile prev. de art. 44 alin.1,2,3, art. 46 al.1,2,3, art. 48 din 161/2003, art. 25, 27 al.2,3 din 365/2002, art. 4 al.1, art.3 al.1 din 143/2000, pentru ca ulterior, prin rechizitoriu să se dispună scoaterea de sub urmărire penală a celor trei inculpați pentru infracțiunile menționate.
Faptul că în cauză s-a întocmit rechizitoriul și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților numai pentru o parte dintre infracțiunile pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă, s-a apreciat că nu produce consecințe asupra existenței condițiilor cumulative prev. de art. 148 lit.f deoarece C.P.P. aceste condiții sunt îndeplinite și se mențin în continuare, așa cum s-a arătat anterior.
În cauză s-a constatat că măsura preventivă a fost dispusă începând cu data de 16.09.2009 apreciindu-se că durata acesteia nu a depășit un caracter rezonabil fiind respectate exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât din data de 09.11.2009 dosarul a fost înregistrat la instanță și se află în faza cercetării judecătorești în cadrul căreia vor fi audiați inculpații și se vor administra probe atât în acuzare cât și în apărare, iar menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin urmare s-a apreciat că subzistă temeiul inițial ce a determinat arestarea preventivă a celor trei inculpați, impunându-se menținerea în continuare a acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații, și.
În recursul declarat de inculpatul s-a arătat că în cauză nu există probe care să justifice măsura arestării preventive, iar interpretarea greșită a unor probe a dus la concluzia existenței unui grup infracțional organizat.
S-a mai arătat că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale și că a fost angajat ca agent comercial și este student și a solicitat judecarea în stare de libertate.
În motivele de recurs formulate de inculpatul s-a arătat că inculpatul era director la o societate comercială înființată de soția sa iar autoturismul pe care îl dețin a fost achiziționat în urma încheierii unui contract de leasing.
A arătat că a fost diagnosticat cu ulcer duodenal și necesită un anumit tip de alimentație pe care regimul de penitenciar îl împiedică să îl utilizeze.
În motivele formulate de inculpatul s-a arătat că organul de urmărire penală nu a solicitat printr-o ordonanță excepțiile invocate de inculpat în faza de urmărire penală, astfel că instanța de judecată a fost sesizată în mod nelegal, fiind incidente dispoz. art. 197 alin.2 Cod procedură penală.
S-a arătat că actele de urmărire penală sunt nule, fiind efectuate de organe necompetente, iar administrarea mijloacelor de probă constând în înregistrarea audio-video se poate face numai după începerea urmăririi penale.
Actele de urmărire penală dispuse cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 24 alin.2 și art. 27 alin.1 din legea nr. 365/2002 nu au fost efectuate de un organ competent. Procurorul a început urmărirea penală și a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 92 alin. 1 și 3 din legea nr. 365/2002, numai pentru a-și atrage competența materială cu privire la urmărirea penală, iar în cauză nu se poate reține existența unui grup infracțional organizat.
Instanța a apreciat greșit în privința inculpatului că subzistă temeiurile arestării, pentru că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru cele mai multe din infracțiuni astfel că numai subzistă temeiurile arestării pentru celelalte infracțiuni față de care s-a dispus trimiterea în judecată.
În perioada 30.08.2009 - 15.09.2009 inculpatul nu a mai săvârșit alte infracțiuni, apreciindu-se greși că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea acestora de libertate.
Starea de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta-o pentru ordinea publică a fost analizată și motivată în mod concret de către instanța de fond, reținându-se just că în raport cu împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, modul de operare, amploarea activității infracționale, caracterul continuat al infracțiunilor, urmările produse, lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea Curtea constată că instanța de fond a analizat cererea de restituire a cauzei la parchet în raport cu motivele invocate de inculpați respectiv competența organelor de urmărire penală, nulitatea unor mijloace de probă și soluționarea unor cereri sau excepții în cadrul urmăririi penale.
Verificând și aceste critici în limitele stabilite de dispozițiile procedurale privind soluționarea unei căi de atac declarate împotriva unei soluții prin care se verifică numai legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, Curtea apreciază, în raport cu soluția și motivarea instanței de fond, că nu există temeiuri care să atragă incidența disp. art. 160/b alin. 2.C.P.P.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, vor fi respinse recursurile formulate de inculpați ca nefondate iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă pe recurenții inculpați la plata a câte 20 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, iar pe recurentul inculpat și la plata a 100 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu de avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
IB/
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Membri Claudia Lăutaru, Mirela
