Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 131
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 22 FEBRUARIE 2010
Complet format din
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru JUDECĂTOR 2: Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: -A -
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - - Biroul Teritorial Bacău - reprezentat prin procuror
La ordine venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul ,împotriva încheierii din data de 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul - inculpat în stare de arest, asistat de avocat - apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru inculpat și reprezentantul Parchetului, pe rând, au arătat că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat pentru recurent-inculpat consideră că sunt mari probleme în aceste dosare care privesc fapte la comerțul electronic și a reușit să facă din aceste infracțiuni niște infracțiuni mai grave decât prevede legea.
Prin încheierea din 17 februarie 2010 dată de Tribunalul Bacău și pe care o apreciază nefondată, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de, pe motiv că, există temerea în continuare că lăsat în libertate inculpatul ar fi capabil de comiterea de fapte similare.
Textul de lege al art. 1602al. 2 Cod procedură penală vorbește că trebuie să existe probe concrete din care rezultă necesitatea de al împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. Însă dacă instanța a avut o temere/frică în acest sens și această temere nu este susținută de nici o probă din dosar, atunci motivarea nu este rezonabilă în cauză, nu are cum să convingă că inculpatul nu poate fi liberat în acest fel.
O a doua motivare pe care o găsește instanța de fond, spune că " ar putea lua legătura cu persoane neidentificate încă, în vederea comiterii de infracțiuni similare". Această motivare nu poate fi avută în vedere pentru că nu vede care sunt aceste persoane neidentificate. -ul l-a trimis în judecată pentru faptele reținute în rechizitoriu, însă anterior au fost trimiși în judecată și alți cinci inculpați: în dosarul - de pe rolul Tribunalului Bacău. În acest dosar inculpații au fost trimiși în judecată, condamnați la pedeapsa de 3 ani cu suspendare și ținuți doar 2 luni în stare de arest preventiv, pe când inculpatul se află arestat de 5 luni.
Deși susține că perioada arestării încalcă termenul rezonabil prevăzut de, instanța motivează că se impune menținerea măsurii datorită complexității cauzei. Nu înțelege care este complexitatea prezentei cauze, deoarece ceilalți cinci inculpați au fost reținuți 2 luni, adevărul a fost scos la iveală prin pronunțarea sentinței în dosarul menționat și nu știe despre ce complexitate ar mai fi vorba, chiar dacă motivarea instanței se bazează pe faptul că această complexitate rezultă din judecarea infracțiunilor legate de comerțul electronic, asociere și constituire de grup infracțional.
În motivarea recursului anterior, la care a formulat aceeași cerere și instanța de fond nu s-a pronunțat, arată că atunci instanța nu a citit ce a scris și practic în încheierea atacată azi, se dovedește din nou că aceeași instanță nu cunoaște nimic din dosar. Când se vorbește de constituire de grup infracțional, vorbim de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și instanța crede că în baza acestui text de lege inculpatul a fost trimis în judecată. Textul de lege pentru care a fost trimis în judecată a fost art. 8 din lege cu referire la art. 328 al. 1,2 Cod penal.
În această motivare au mai fost înserate alte aspecte și anume se spune că, al. 12" este mai ușor de examinat" - fl. 167 și de aceea a și admis în principiu cererea, însă " dispozițiile de la al. 2 sunt mai greu de cercetat". În acest caz, trebuie văzut dacă poate beneficia sau nu de această liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu mai există acum nici un indiciu că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului deoarece ceilalți inculpați au fost judecați și condamnați, nu mai are ce părți să influențeze, martori, experți, să altereze sau să distrugă mijloace de probă, întrucât are accesul limitat la acest dosar. Probele sunt în dosar și numai supravegheat poate lua cunoștință de acestea.
Inculpatul îndeplinește condițiile prev. la art. 1602al. 2 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât instanța trebuie să se raporteze concret la situația inculpatului cu situația celorlalți cinci inculpați din dosarul nr. -, inclusiv perioada arestului preventiv trebuie raportată la perioada arestării preventive pentru ceilalți inculpați, care au stat arestați numai 2 luni și deasemeni, inclusiv modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei.
Practic judecătorul de la Tribunalul Bacăua respins această cerere, fără a cunoaște probele dosarului în amănunt, făcând remarcă astfel, la faptul că în cauză au fost admiși ca martori cei cinci inculpați din dosarul precedent, la cererea sa formulată la termenul trecut. De observat că la 19.11.2009 acești martori sunt deja admiși iar instanța a uitat de ei.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală a solicitat respingerea recursului, menținerea stării de arest a inculpatului, întrucât așa cum rezultă și din probele dosarului, acesta a dat dovadă de stăruință infracțională, săvârșind fapte penale și după ce a luat cunoștință că ceilalți membri ai grupării au fost descoperiți și arestați de.
Recurentul - inculpat personal în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului ales, solicită admiterea recursului și punerea în libertate, întrucât nu are cum să influențeze în vreun fel audierea martorului cu identitate protejată sau să se sustragă cercetării judecătorești.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală din data de 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- În temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și cererea de revocare a arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de apărătorul ales al inculpatului.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că la data de 23.10.2009 s-a înregistrat pe rolul instanței ds. nr-, fiind trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de: - art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 alin.1,2 Cod penal și art.27 alin.3 din Legea nr.365/2002, constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 2009 inițiat constituirea unei grupări infracționale (trimise în judecată în dosarul nr.24 D/P/2009 al DIICOT - Biroul Teritorial Bacău - formată de numiții -,), finanțând și punând la dispoziția acesteia un număr de aproximativ 200 de numere de carduri bancare valide în vederea reinscripționării și utilizării pentru extrageri de numerar, activitatea infracțională materializându-se doar prin falsificarea instrumentelor de plată, întrucât inculpații au fost depistați de organele de urmărire penală deplasându-se spre Lituania, unde urmau să efectueze retragerile neautorizate de numerar, și de art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002, art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada iulie - august 2009 primit de la o persoană neidentificată datele de identificare a 7 carduri bancare valide pe care le-a inscripționat pe blank-uri falsificând astfel instrumentele de plată electronică și ulterior le-a utilizat, prin accesarea neautorizată a sistemelor informatice, în mod repetat pentru extrageri neautorizate de numerar, cauzând un prejudiciu în valoare de 10.350 lei.
Inculpatul a acționat pe diverse segmente ale activității de "carding", în două perioade succesive, comițând diverse infracțiuni incriminate de Legea nr.365/2002, privind comerțul electronic, în asociere cu diferite persoane, așa cum se va expune în continuare.
La data de 25.02.2009, prin rechizitoriul nr.24/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bacăus -a dispus disjungerea cauzei față de numitul, în vederea continuării cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cauza fiind înregistrată sub nr.10D/P/2009 și ulterior sub nr.113D/P/2009 în cadrul Serviciului Teritorial Bacău.
S-a reținut că la începutul anului 2009 inculpatul a finanțat și pus la dispoziția grupării trimise în judecată - formată din, - un număr de aprox. 200 de numere de carduri bancare valide în vederea reinscripționării și utilizării pentru retrageri de numerar.
Pe baza probatoriului administrat în cauză cu nr.24 D/P/2008 (din monitorizările intruzive, confirmate pe cale de anchetă) s-a stabilit că inculpatul, aflat în Anglia și cunoscut pentru preocupările pe linia infracțiunilor legate de carduri, a luat legătura cu numiții - și pe care îi cunoștea de mai mult timp, solicitându-le colaborarea. După ce aceștia au acceptat propunerea, pentru obținerea unei activități infracționale eficiente, inc. a transmis pe e-mail inc. aprox. 200 de numere de identificare a unor carduri valide și codurile PIN asociate conturilor aferente. Concomitent, printr-un intermediar susnumitul a transmis inc. suma de 1000 de euro, necesară achiziționării de blank-uri și inscripționării acestora cu datele ce se aflau în posesia inc.. Cei doi inculpați la rândul lor se cunoșteau între ei, fiind consăteni și întâlnindu-se anterior în străinătate unde au desfășurat ambii activități legate de carding.
În vederea realizării acestei rezoluții infracționale inc. și au cooperat pentru procurarea de carduri blank, achiziționând aprox. 210 blankuri, de la diferite persoane neidentificate. Ulterior, inc. a apelat la cunoștințele sale cu aceleași preocupări infracționale, însă pe segmentul inscripționării datelor reale ale cardurilor pe blankuri, contactându-l în acest sens pe inc., care poseda aparatura necesară acestei activități, un 206.
Având în vedere faptul că inc. domiciliază în mun. O, iar inc. și nu aveau posibilități proprii de deplasare în această localitate, l-au cooptat în cadrul grupării și pe inc., căruia i-au solicitat să îi ajute transportându-i pentru inscripționare a blankurilor în mun. O și i-au propus de asemenea, ca în schimbul unui procent considerabil, să îi însoțească în Lituania, unde urmau să efectueze efectiv operațiunile de retragere neautorizată de numerar.
În deplină cunoștință de cauză, inc. s-a deplasat împreună cu inc., la locuința inc. din mun. O, în trei rânduri repetate, în perioada 24-26.01.2009, pentru realizarea inscripționării blankurilor.
ca plecarea în Lituania să se realizeze la data de 28-01-2009, inc., și, au procedat în prealabil la ascunderea cardurilor falsificate în portierele dreapta față și spate ale autoturismului marca cu număr de înmatriculare străin, indicativ CB 389 YB, sens în care au desprins partea din plastic în care aplicate boxele și au introdus cardurile în acest spațiu. plecării inc., cunoscând că inc. a mai fost plecat anterior în Lituania și deținea date exacte cu privire la locații și bancomatele neprotejate la care puteau să efectueze în siguranță operațiunile de extrageri de numerar a apelat la acesta și în schimbul unui beneficiu financiar i-a solicitat să îi însoțească și să îi ajute în buna realizare a activității infracționale.
Este de precizat că toate aceste activități au fost aduse la cunoștința inc., de către inculpații și, aceștia recunoscându-i calitatea de lider al grupării.
La data de 28-01-2009, inc., și au plecat din com. Sascut, jud. B, cu autoturismul aparținând inc., cu nr. de înmatriculare precizat anterior, în mun. B s-a alăturat grupării și inc. și s-au deplasat spre una din vămile din vestul țării, cu intenția de a ajunge în Lituania. La aceeași dată, în jurul orelor 23,50, la intrarea în mun. CNd inspre localitatea T, s-a procedat la oprirea în trafic a autoturismului cu care se deplasau cei patru inculpați și cu ocazia percheziției efectuate asupra acestuia s-au identificat 201 carduri falsificate, ascunse în portierele dreapta față și spate.
De asemenea, asupra inc. s-a găsit suma de 550 de euro, reprezentând suma rămasă din finanțarea inculpatului.
Procedându-se la citirea datelor inscripționate pe magnetică a cardurilor ridicate cu această ocazie, s-a constatat că datele prezente pe acestea reprezintă date de identificare a unor carduri valide, ce sunt prezentate în procesele verbale întocmite de organele de poliție din cadrul, în prezența inculpaților la datele de 29-01-2009, respectiv 25.02.2009.
Investigativ, s-a stabilit că,după terminarea procesuluiprivindu-i pe inc. -, inculpatul s-a întors în țară, și în perioada iulie - august 2009 și-a continuat preocupările pe linia activităților infracționale legate de skimming și falsificarea instrumentelor de plată electronică.
De această dată, inculpatul a primit în ziua de 7.08.2009 de la o persoană neidentificată din străinătate, prin rețeaua de Internet la adresa de e-mail-.com,un număr de 7 date de carduri bancare împreună cu codurile PIN aferente, pe care le-a inscripționat pe carduri blank cu ajutorul unor persoane necunoscute, falsificând astfel instrumentele de plată. Ca urmare a percheziționării autorizate a adresei de e-mail utilizată de inc., au fost identificate un număr de 7 combinații cifrice specifice datelor de identificare a cardurilor, cu codurile PIN aferente, ce sunt evidențiate în procesul verbal de efectuare a percheziției informatice.
Din relațiile furnizate de unitățile bancare BCR și SA a rezultat că în perioada imediat următoare, 7 - 12 august 2009, inc. a inscripționat datele cardurilor identificate în adresa de e-mail susmenționată și a utilizat aceste instrumente de plată contrafăcute, efectuând în mod repetat retrageri în valoare totală de 10.350 lei la -urile aparținând BCR și Bank Post SA de pe raza mun.
De altfel, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 01-10-2009 la adresa unde locuiește fără forme legale inc., au fost găsite codurile PIN aferente cardurilor bancare falsificate ce au fost utilizate de acesta la efectuarea de retrageri neautorizate de numerar.
Inculpatul, legal citat, a fost prezent la instanță, fiind asistat de apărătorul ales care a arătat că inculpatul trebuie să i se asigure un proces echitabil atâta timp cât ceilalți patru inculpați, care au fost și ei arestați preventive dar au stat doar patru luni în arest, și, mai mult chiar au obținut o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în prezent sunt liberi, că pericolul de a influența vreun martor nu mai există, fiind deja toți audiați.
Asupra stării de arest, prima instanță a reținut că inculpatul a fost arestat în temeiul dispozițiilor art.148 lit. f din Cod procedură penală considerând că "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevedere pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
După arestarea inculpatului la data de 01.10.2009,. s-a întocmit și rechizitoriul de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, nr. 113/D/P/2009 din 23.10.2009 și, potrivit dispozițiilor art.3001Cod procedură penală, instanța primind dosarul a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive. Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că lăsat în libertate ar fi capabil de comiterea de fapte similare (așa cum a procedat și atunci când, aflând despre cercetările ce se desfășoară față de ceilalți membri ai grupării, a continuat să primească cele șapte numere cu ajutorul cărora se presupune că ar fi inscripționat cadruri blank în vederea retragerii neautorizate de numerar de la bancomate,), și că, de asemenea, cercetările continuă, în vederea identificării persoanei ce se presupune că l-a ajutat pe inc. la inscripționarea celor șapte carduri blank și la transmiterea acestor date de identificare a cardurilor, că lăsat în libertate inculpatul ar pute lua legătura cu persoane neidentificate încă, încă în vederea comiterii de infracțiuni similare, s-a dispus menținerea stării de arest.
Apărările formulate la acest termen de judecată nu sunt noi, ele au fost invocate prima dată la instanța de fond, cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă a acestui inculpat, precum și atunci când s-a soluționat recursul promovat de acest inculpat, împotriva încheierii de arestare preventivă, recurs ce a fost respins ca nefondat de către instanța ierarhic superioară - Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr-, prin încheierea nr.99/05.10.2009.
Așadar neschimbându-se temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării, neinvocându-se din partea inculpatului elementele noi în apărare, în acest moment, s-a considerat că se impune respingerea cererilor formulate, de revocare a arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara.
Lipsa antecedentelor penale nu sunt, în opinia prim ei instanțe motive temeinice pentru revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara avându-se în vedere în special considerentele ce au determinat luarea acestei măsuri preventive Pericolul social concret subzistă în continuare, nimic din ce a determinat luarea măsurii la datele de 01.10.2009 nu s-a schimbat.
Referitor la cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar prima instanță a reținut faptul că fiecare inculpat aflat în stare de arest preventiv, are dreptul constituțional prevăzut de Constituție și Codul d e procedură penală să formuleze o cerere de liberare provizorie sub control judiciare (art.23 pct.10 din Constituție și respectiv, art.5 alin.5 Cod procedură penală).
De asemenea, art.1602Cod procedură penală arată că "Liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani" iar alin. 2 precizează că "liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Dacă în ceea ce privește aliniatul 1, cererile sunt ușor de examinat, și în consecință de admis în principiu, problema temeiniciei, sau nu, a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum arată alin.2, este mai greu de cercetat, întrucât formularea cererii și îndeplinirea condițiilor de la alin. 1 nu atrage automat, obligatoriu admiterea cererii pe fond, o astfel de cerere are un caracter facultativ pentru magistrat, nu acționează "ope legis", prin cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt, a persoanelor inculpaților a conduitei lor, a aprecierii se poate admite sau nu cererea formulată.
S-a invocat de către apărătorul inculpatului, că temeiurile ce au dus la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, respectiv litera f ale art.148 Cod procedură penală nu mai subzistă la această dată, urmărirea penală fiind finalizată prin întocmirea rechizitoriului, și de ultimele probatorii ce s-au administrat (respectiv audierea martorilor din lucrări și a martorilor în circumstanțiere)
Prima instanță a apreciat că din analiza celor două texte de lege, art.1602și art. 148 Cod procedură penală nu se poate discuta despre subzistența sau nu a temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive. invocarea acestei apărări poate fi avută în vedere la soluționarea de cereri formulate, sub imperiul dispozițiilor art.139 Cod procedură penală.
S-a considerat că temeinicia unei astfel de cereri trebuie privită numai prin prisma condițiilor arătate la alin 2 al ar.1602, dacă există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, în cazul în care i s-ar admite cererea, dacă ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, să altereze ori să distrugă mijloacele de probă sau alte fapte de aceeași natură și care ar influența negativ cursul cercetării judecătorești.
Prin activitatea sa infracțională, privită individual cât și în ansamblu, prin colaborarea sa cu ceilalți inculpați din dosarul corespunzător sentinței penale nr.273/29.06.2009 a Tribunalului Bacău la presupusa comitere a infracțiunilor, infracțională desfășurată, inculpatul a cărui cerere a fost analizată, s-a apreciat că există date care să susțină temerea că lăsat în liberate, în această formă, ar putea comite alte infracțiuni, are suficiente cunoștințe tehnice pentru a altera sau modifica mijlocele de probă, ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului. Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, iar pentru termenele viitoare sunt de audiat martorii -, - și -.
Pentru motivele arătate mai sus, s-a considerat necesară menținerea măsurii arestării preventive, pentru a împiedica pe inculpat să încerce să comită și să reușească săvârșirea de alte infracțiuni sau să săvârșească vreuna din faptele indicate anterior, așa cum s-au desfășurat evenimentele după arestarea preventivă a celorlalți cinci inculpați, și știind de acest lucru, inculpatul, se prezumă că le-ar fi comis pe cele pe care le aven de cercetat în cauza de față.
S-a mai invocat să motivarea cererii, de către apărător și inculpat, faptul că a petrecut timp îndelungat în arest preventiv, vreme de 4 luni și că astfel se încalcă termenul rezonabil de care se vorbește în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru care România a fost de multe ori sancționată fiindu-i încălcate în această materie dispozițiile și jurisprudența.
Aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei cauze se face în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în raport de criterii precum: complexitatea cauzei (în cauza de față avem în vedere natura infracțiunilor, respectiv cele legate de comerțul electronic, de asociere, constituire de grup infracțional organizat) de comportamentul inculpatului (care nu a dovedit o conduită liniară sinceră) și în ultimul rând de comportamentul autorităților în soluționarea cu celeritate a cauzei. Pentru aceste considerente, s-a apreciat că în cauză nu poate fi invocat depășirea acelui termen rezonabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în articolele sale speciale privitoare la această materie, art.5 par.3 și art.6 par.1.
II. Împotriva hotărârii de mai sus a declarat recurs inculpatul care a solicitat a fi judecat în stare de libertate, invocând aceleași motive ca și în fața primei instanțe: soluția pronunțată în dosarul celorlalți inculpați, durata de aresta a acelora și faptul că nu poate influența administrarea probelor.
Curtea analizând motivele de recurs prin prisma probelor deja administrate în cauză, constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și în mod corect a respins cererea inculpatului. În mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și a cererii de revocare a arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru argumentele mai sus arătate și care nu are rost să mai fie repetate.
În consecință, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii din data de 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Se va lua act că inculpatul au avut apărători aleși.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, se va obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii din data de 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2010 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
-A -
Red.înch.
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
23.02.2010
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
