Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 17/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA Nr. 17
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 22 FEBRUARIE 2010
Complet format din
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru JUDECĂTOR 2: Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: -A -
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - - Biroul Teritorial Bacău - reprezentat prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii nr. 2/U/17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții - inculpați în stare de arest, recurenta -inculpată asistată de avocat și avocat - apărători aleși și recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța a procedat la identificarea inculpaților, după care în baza art. 70 al. 2 Cod procedură penală, a adus la cunoștință acestora fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-li-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor. Dacă dau o declarație, li se pune în vedere să declare tot ceea ce știu cu privire la faptă și la învinuirea ce li se aduce.
Recurenții - inculpați și, pe rând declară că își mențin declarațiile date până în prezent și se prevalează de dreptul la tăcere.
Avocat, depune un set de planșe fotografice și acte medicale care privesc inculpata și arată că nu sunt alte cereri prealabile de formulat.
Avocat și reprezentantul Parchetului, pe rând, au arătat că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenta-inculpată, susține că a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț având în vedere propunerea procurorului prin care se arată că inculpata ar fi săvârșit o infracțiune prevăzută de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 raportat la OUG nr. 6/2010, întrucât ar fi vândut produse etnobotanice, care s-ar încadra în categoria produselor cu grad de risc mare.
La instanța de fond, au solicitat ca această propunere să nu fie admisă, motivat și de faptul că este o speță nouă, care a apărut după data de 16 februarie 2010 și întrebarea se pune dacă în acest moment, persoanele care au fost ocrotite de lege și au desfășurat până la acea dată o activitate legală, după apariția acestei Ordonanțe inculpații pot trece în rândul infractorilor și să prezinte un pericol social deosebit pentru ordinea publică. Inculpata nu a acționat cu vreo intenție de a pune în circulație substanțe de mare risc, Ordonanța este lacunară și neclară prin faptul că nu s-au adoptat normele de aplicare ale acesteia.
Până la apariția Ordonanței, inculpata a avut controlul Gărzii Financiare, Oficiului pentru Protecția Consumatorului, Direcției Sanitară și nimeni, niciodată nici în Ordonanță și nici anterior nu i-a spus că în plicurile pe care este scris, de exemplu " ", ar exista substanțe de mare risc, pe spatele acestor pliculețe fiind menționate doar denumirea plantelor în limba latină.
Societatea nu mai funcționa din data de 10 februarie,toate aceste produse au fost acasă la locul unde locuia cu chirie d-lui, iar în ziua de 16 februarie dimineața vânzătorul a sunat-o și i-a spus "că a intrat în vigoare Ordonanța, nu trebuie să mai vindem și vin la tine și îmi dau demisia", ceea ce a și făcut. Inculpata avea o lună și câteva zile de când se ocupa de magazinul fratelui său și atunci se pune întrebarea unde a fost legislația până în februarie 2010, când timp de 3 ani cât au funcționat legal și dintrodată în J de zi, am devenit infractor și prezint un grad de pericol social deosebit pentru ordinea publică.
Societatea se aproviziona cu produse de la un depozit, cu certificat și facturi și atunci se pune întrebarea unde este pericolul social pe care îl prezintă inculpata. Acest pericol social trebuie raportat și la persoana inculpatei și la ecoul asupra societății. Ordonanța a fost dată pripit, cu lacune, nu are Regulament de aplicare și transformă proprietarii de magazine etnobotanice în infractori.
Solicită să se analizeze toate cele susținute și actele dosarului, persoana inculpatei, care nu este o infractoare. Apreciază că nu trebuie recurs la măsuri extreme și nu inculpata trebuie să fie țap ispășitor. Aceasta este bolnavă, urma să fie prezentă pentru efectuarea unei operații, regretă cele întâmplate, nu înțelege ce a făcut și a tras învățămintele necesare.
În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și pe fond respingerea măsurii arestării preventive, care este cu totul excesivă.
Avocat pentru aceeași inculpată, se raliază concluziile depuse de avocat și în completare face referire la textul legal care a stabilit acea listă anexă. Susține că nu există norme metodologice de aplicare a Ordonanței și apreciază că trebuie să se clarifice cu privire la aceste substanțe etnobotanice. Din punctul său de vedere, trebuie să se spună că substanțele de la poziția 1 se regăsesc în plicurile și atunci comercianții știu că nu mai au voie să le comercializeze și să le distrugă.
La acel moment inculpata nu avea de unde să știe, acele 10 zile nu expiraseră, iar legat de lucrarea de specialitate efectuată, există dubii cu privire la corectitudinea acesteia, datorită la rapiditatea cu care s-a efectuat. Este posibil ca analiza să nu fi fost efectuată pe un eșantion de produse ridicate de la inculpată și aceste dubii care se, profită inculpatei.
Inculpata a fost o comerciantă cinstită și nu a știut că o anumită substanță ar fi cuprinsă în acel tabel. Există indicii clare că nu mai are cum să săvârșească alte fapte, produsele au fost ridicate de organele de cercetare, a avut o poziție sinceră și nu mai poate comercializa astfel de produse. Raportat la pericolul social concret, la persoana inculpatei, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara/localitatea, pentru a-și finaliza demersurile medicale.
Avocat pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț. În cauză pe lângă aspectele relatate, s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 raportat la OUG nr. 6/2010. Dacă se va analiza dosarul, pentru infracțiunile de la alin.1 nici o probă. Raportul preliminar de analiză, vizează o probă în care s-a constatat existența unei substanțe de mare risc prevăzută de acea Ordonanță 6/2010 dar nu există nici o analiză pentru aceste probe luate.
Prin urmare, pentru luarea măsurii arestării preventive pentru această infracțiune, nu există nici un temei. Cu referire la pericolul concret, nu ne aflăm în situația unui trafic de droguri cunoscut până la apariția acestei Ordonanțe.
În ceea ce privește acele substanțe introduse prin Ordonanța 6/2010, până la apariția acesteia, substanțele erau considerate legale și comercializate, iar comercianții nu pot fi considerați infractori. Pe acele pliculețe nu se scria că ar exista acele substanțe prevăzute în anexele Ordonanței și până nu vin probele definitive, nu se știe dacă existau sau nu aceste substanțe. În prezenta cauză, nu ne aflăm în prezența unui trafic, inculpatul nu a avut alte abateri, a fost un simplu vânzător, motivarea instanței este una generală și nu se limitează concret la pericolul social pentru ordinea publică.
Având în vedere că acele plicuri au fost confiscate, iar inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara/localitatea, măsura arestării preventive, fiind o măsură drastică.
Reprezentantul Parcxhetului, în temeiul art. 38515pct. 1lit. b Cod procedură penală a solicitat respingerea recursurilor formulate de inculpați, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț, întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpata a închis magazinul, că aceștia au luat cunoștință de OUG nr. 6/2010 și de prevederile acesteia, prin care se interziceau comercializarea acelor produse și că au continuat să le comercializeze din domiciliu, fapt pentru care apreciază că a fost săvârșită fapta de trafic de droguri de mare risc.
Recurenta-inculpată personal în ultimul cuvânt, susține că magazinul a fost închis de Garda Financiară și nu a știut ce conțineau plicurile. Solicită admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat personal în ultimul cuvânt, susține că plicurile veneau de la o firmă, ei doar le comercializau și nu au avut cunoștință de conținutul acestora. Solicită admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr.2/U/17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în temeiul art. 1491alin. 9 Cod procedură penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - BIROUL TERITORIAL NEAMȚ și în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc, prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, modificată prin nr.OUG6/2010, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pe o durată de 29 de zile, de la data de 17.02.2010, până la data de 17.03.2010.
S-a constatat că inculpata a fost asistată de apărător ales, iar în temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul în sumă de 100 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpatul, s-a avansat Baroului N din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că, inculpata este împuternicită să administreze UNIC POST B, cu puncte de lucru în municipiul P N, Târgu N și Târgu, ce avea ca obiect de activitate comercializarea plantelor etnobotanice, iar inculpatul era angajat ca vânzător la punctul de lucru din P După ce s-a mediatizat faptul că acest gen de substanțe vor fi interzise la comercializare, inculpata a închis magazinul din P N, iar marfa a fost dusă la domiciliul său. Ulterior intrării în vigoare a nr.OUG6/2010, care a modificat Legea nr. 143/2000, inculpata i-a solicitat inculpatului să comercializeze produsele etnobotanice la J din prețul practicat la magazin în perioada anterioară. În baza acestei solicitări, în perioada 15.02 - 16.02.2010, inculpații au comercializat către 100 de consumatori de pe raza municipiului P N, plante etnobotanice, cu suma totală de 3.878 lei, deși prin nr.OUG6/2010, comercializarea acestor substanțe a fost interzisă. La data de 16.02.2010, inculpatul a comercializat unui investigator sub acoperire 10 plicuri cu substanțe etnobotanice.
Fiind audiați, inculpații au declarat că în cele două zile au comercializat droguri de risc către circa 100 de consumatori, însă acest lucru nu este real. Avându-se în vedere suma de bani găsită în imobil cu ocazia percheziției, cât și contravaloarea unui plic cu plante etnobotanice, se poate deduce că numărul consumatorilor care au achiziționat substanțe psihotrope de la inculpați este de aproximativ 300. Dorința inculpaților de a comercializa toată marfa rămasă pe stocul magazinului din municipiul PNa rezultat și din modalitatea de comercializare a plantelor etnobotanice, respectiv pe datorie, cu un bun lăsat garanție (permis de conducere) sau în schimbul unor tichete de masă, bunuri ce au fost găsite în imobil și cu privire la care inculpatul a declarat că le-a primit de la consumatori în schimbul unor plicuri.
Tot cu ocazia percheziției, au fost găsite un număr de 411 plicuri cu plante etnobotanice, pregătite în vederea comercializării.
Este de menționat faptul că, după ce s-au legitimat organele de cercetare penală, le-au solicitat inculpaților să deschidă ușa, moment în care cei doi au încercat să o încuie pentru a nu permite accesul în imobil. În timp ce împingeau ușa, inculpatul i-a solicitat lui să arunce pe geam o parte din plicuri, lucru pe care aceasta l-a făcut.
La data de 16.02.2010, inculpații au comercializat către patru minori, un plic conținând plante etnobotanice, cu inscripția "", cu suma de 30 lei. Din raportul de constatare tehnico - științifică nr. -/17.02.2010, a rezultat că proba era constituită din 0,5 gr. substanță care conține - 018 = - 1 - il - (1 pentilindol 3 il) metona, ce a fost introdusă în Tabelul anexă I la Legea 143/2000, prin OUG6/2010 și care este drog de mare risc. Privitor la celelalte plicuri ridicate de la inculpații, acestea nu au putut fi analizate, întrucât sunt foarte multe și este un volum foarte mare de muncă.
Faptele săvârșite de către inculpații și constituie infracțiunile de trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, modificată prin OUG6/2010, totul cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 20 ani.
Prin ordonanțele nr. 18 D/P/2010 din data de 17.02.2010, Biroul TERITORIAL NEAMȚ al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a luat față de inculpatul, măsura reținerii preventive pe o durată de 24 de ore, de la data de 17.02.2010, ora 04.30, până la data de 18.02.2010, ora 04,30, și față de inculpata, s-a dispus măsura reținerii preventive pe o perioadă de 24 ore, de la data de 17.02.2010, ora 04.00, până la data de 18.02.2010, ora 04,00. Prin ordonanțele nr. 18 D/P/2010 din data de 17.02.2010 a Biroului TERITORIAL NEAMȚ al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpați.
Săvârșirea infracțiunilor de către inculpați a rezultat din: proces-verbal de sesizare din oficiu, raportul de constatare tehnico - științifică nr. -/17.02.2010, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților minori, procesul verbal de percheziție, imaginile filmate cu ocazia cumpărării autorizate de droguri și cu ocazia flagrantului, declarațiile și recunoașterile inculpaților.
Din probele administrate a rezultat că inculpații se află în situația prevăzută de art. 148 lit. lit. Cod procedură penală, în sensul că: pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Consumul anumitor plante și substanțe prezintă un pericol foarte mare pentru sănătatea publică, datorită intoxicărilor pe care le produc, în special în rândul tinerilor. Este cunoscut faptul că în ultima perioadă, datorită consumului de plante etnobotanice, foarte mulți tineri au fost internați în stare gravă, în diverse unități medicale sau au decedat, aspecte ce l-au determinat pe legiuitor să modifice Legea 143/2000, prin introducerea pe listele cu substanțe interzise și a plantelor etnobotanice.
Deși comercializarea acestor substanțe a fost interzisă prin nr.OUG6/2010, iar administratorii societăților aveau obligația ca în termen de 10 zile să le distrugă, cei doi inculpați au preferat să le comercializeze cu sume derizorii, pentru a acoperi o parte din banii cheltuiți pentru achiziționarea acestora, neinteresând dacă este încălcată legislația în vigoare sau dacă se pune în pericol sănătatea umană.
creează dependență. Din punct de vedere legal, nu există droguri bune sau droguri rele, ci doar al căror consum este permis sau interzis. C care consumă droguri ajunge într-o stare specială cu caracter complex. Pe de o parte, îndură aspectele toxice asupra sistemului nervos central și asupra întregului organism, iar pe de altă parte, suportă presiunea specifică de infractor, de individ la granița socialului, evaluat de toți ca fiind periculos, de care trebuie să te ferești, pe care nu-l poți angaja într-o funcție de răspundere și pe care nu te poți baza atunci când ai nevoie de un comportament social normal. și consumul ilicit de droguri constituie, însă, un fenomen, o problemă a umanității, a cărei rezolvare impune instituirea unui control asupra fenomenului, motiv pentru care legiuitorul român a adoptat Legea nr.143/2000.
Pericolul concret pentru ordinea publică este dat de natura infracțiunilor, deoarece infracțiunile deduse judecății au rezonanță puternică în societate, datorită obiectului juridic căruia i se aduce atingere, modalității concrete de comitere a faptelor și frecvenței mari a infracțiunilor de acest gen. Nu este de neglijat nici faptul că, în cadrul întâlnirilor pe care le au organele judiciare române cu partenerii străini, România este prezentată ca fiind cea mai cunoscută țara din care provin infractorii specializați în traficul cu droguri de risc și mare risc, cât și numărul tot mai mare de persoane care dețin droguri de risc și mare risc în vederea consumului propriu.
De aceea, examinând actele și lucrările din dosarul de urmărire penală, precum și declarațiile inculpaților date în condițiile art. 150 Cod procedură penală, s-a constatat că propunerea de arestare preventivă este întemeiată.
Apărătorii inculpaților au susținut că nu sunt probe din care să rezulte, fără dubii, vinovăția acestora. Însă, potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpaților.
Cât privește expresia indicii temeinice, din simplul fapt al definirii acesteia, în alin.3 al art.143 Cod procedură penală, rezultă în mod neîndoielnic, că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli, bazate pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză. Există indicii temeinice, când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei, se desprinde presupunerea rezonabilă că cei față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Elocvente, în acest sens, sunt procesul verbal de surprindere în flagrant, raportul de constatare tehnico - științifică nr. -/17.02.2010, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților minori, procesul verbal de percheziție, imaginile filmate cu ocazia cumpărării autorizate de droguri și cu ocazia flagrantului, coroborate cu declarațiile și recunoașterile inculpaților. De altfel, aceste dispoziții cuprinse în art. 143 alin. 1 din Codul d e procedură penală, este în deplin acord cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit art.5 paragraful 1 lit. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privarea de libertate a unei persoane poate fi dispusă "când există motive verosimile de aob ănui că a săvârșit o infracțiune". Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv, că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunile respective.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din împrejurările în care s- comis fapta, de gradul de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000, modificată prin nr.OUG 6/2010, texte care prevăd pentru aceste infracțiuni pedepse cu foarte mult peste limita minimă de 4 ani, prevăzută de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv 20 de ani, de natura relațiilor sociale lezate și elementele care caracterizează persoana inculpaților. Este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol concret pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpații sunt bănuiți de săvârșirea unei infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s- produs.
Totodată, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpați trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele dramatice pe care le are consumul de plante etnobotanice, care determină tulburări de ordin neuropsihic, sentimentul de insecuritate pe care îl trăiesc cetățenii care își văd copii expuși influenței traficanților de droguri, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite în municipiul P N și de necesitatea unei prevenții generale. Este cunoscut faptul că în ultima perioadă, datorită consumului de plante etnobotanice, foarte mulți tineri au fost internați în stare gravă, în diverse unități medicale, aspecte ce au determinat legiuitorul să modifice Legea 143/2000, prin introducerea pe listele cu substanțe interzise și a plantelor etnobotanice.
Este de menționat că inculpații, deși cunoșteau că a fost interzisă, prin nr.OUG6/2010, comercializarea acestor substanțe, iar administratorii societăților aveau obligația ca în termen de 10 zile să le distrugă, cei doi inculpați au preferat să le comercializeze cu sume la J de preț, pentru a acoperi o parte din banii plătiți pentru achiziționarea acestora, neinteresând dacă încalcă legislația în vigoare sau dacă pune în pericol sănătatea umană.
II. Împotriva soluției de mai sus au declarat recurs inculpații care au solicitat a fi cercetați în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol public și nu aveau cum să cunoască dacă substanțele din plicurile pe care le comercializau sunt printre cele la care face referire OUG6/2010.
Curtea analizând motivele de recurs prin prisma probelor deja administrate în cauză, constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și în mod corect a admis propunerea organelor de cercetare penală și a dispus arestarea inculpaților.
Este cert că inculpata administra "UNIC POT" care comercializa plante etnobotanice, societate la care inculpatul era angajat ca vânzător. La data de 11.02.2010 în urma unui control efectuat de Garda financiară s-a dispus suspendarea activității societății. Cu toate acestea inculpați au continuat să comercializeze produsele și după această dată, în apartamentul unde locuia inculpatul.
La data de 15 februarie 2010 fost publicată în Monitorul Oficial și deci a intrat în vigoare, OUG6/2010 care a modificat prevederile Legii nr.143/2000. Din acel moment inculpați trebuia să sisteze orice activitate de comercializare, mai ales dacă nu știau ce conțin produsele comercializate. Chiar din declarațiile acestora a rezultat că au comercializat produse la cca. 100 de persoane, unele venind să cumpere chiar în momentul în care organele de cercetare penală au efectuat percheziție.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală pentru a se putea dispune arestarea inculpaților, în sensul că există indicii că inculpații au săvârșit infracțiuni pedepsite cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și prin lăsarea acestora în libertate se creează un pericol concret pentru ordinea publică, pentru argumentele mai sus arătate și care nu are rost să mai fie repetate.
În consecință, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva Încheierii nr.2/U/17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Se va lua act că inculpații au avut apărători aleși.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală se va obligă fiecare recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva Încheierii nr.2/U/17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că inculpații au avut apărători aleși.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 100 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie2010 în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
23.02.2010
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
