Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 155/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1095/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR. 155/
Ședința publică de la 13 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Camelia
GREFIER
.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentant prin procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr- prin care s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.P.P.)
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund recurentul inculpat - și recurentul inculpat - în stare de arest și asistați de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 60456/13.05.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 140/3 alin 3 Cod procedură penală, Curtea procedează la audierea inculpaților, punându-li-se totodată în vedere că beneficiază de dreptul la tăcere, care presupune faptul că pot refuza să dea declarații sau să răspundă la anumite întrebări.
Fiind întrebați, recurenții inculpați, pe rând, declară că își mențin declarațiile date până în prezent și nu mai au nimic de adăugat.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurenților inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, admiterea cererii de liberare sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 și urm. Cod procedură penală. Totodată, apreciază că liberi fiind, clienții săi nu ar influența bunul mers al desfășurării procesului penal, cercetarea penală s-a finalizat, aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au familii organizate, copii minori în întreținere, aveau locuri de muncă din care își câștigau existența, în plus, cunosc obligațiile ce le revin și pe care înțeleg să le respecte, dacă vor putea beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului, solicită menținerea încheierii recurate, având în vedere motivarea dată de către instanța de fond prin hotărârea menționată urmând a respingere recursurile declarate de către inculpați, ca fiind nefondate.
Având pe rând ultimul cuvânt, recurenții inculpați se raliază la concluziile puse de apărătorul lor.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 06.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a II a Penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații - fiul lui și, născut la 20.02.1980 în U, județul I, domiciliat în B, sector 1,- CNP -, arestat în baza nr.125/UP/ 15.04.2009 emis de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-- și -fiul lui și ns. 29.04.1984 în R de vede, județul T, domiciliat în B, sector 1,-, CNP -, arestat în baza nr.126/UP/ 15.04.2009 emis de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Referindu-se la condițiile liberării provizorii dispozițiile art.160/2 Cod procedură penală, statuează în alin.1 că aceasta se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în alin. 2 faptul că liberarea provizorie nu poate fi acordată în situația existenței de date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit ori inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau expert, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte similare.
Îndeplinirea condițiilor anterior menționate a atras admisibilitatea în principiu a cererii care a fost analizată sub aspectul temeiniciei în cazul în care s-a apreciat că sunt îndeplinite aceste condiții.
In prezenta cauză inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 194 al. 1 Cod penal faptele constând în aceea că din luna august a anului 2008 sub pretextul unor datorii au încercat ca, prin amenințări și violențe, să determine părțile vătămate să plătească înapoi sumele de bani mult mai mari stabilite de către ei.
Potrivit art. 160/2 al. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
2 al aceluiași text de lege prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazurile în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din coroborarea celor două texte menționate anterior, reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii, prevăzută de art. 160/2 al. 2 Cod procedură penală.
Instanța nu ar putea uza însă în mod arbitrar de caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, întrucât ar încălca în mod flagrant disp. art. 5 al. 5 Cod procedură penală, art. 23 al. 10 din Constituția României și art. 5 pct. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Deși instanța a constatat că formal cererea inculpatului îndeplinește condițiile prevăzute de lege, admițând-o în principiu, instanța a analizat temeinicia acesteia față de ansamblul actelor din dosarul de urmărire penală și al probelor administrate până în prezent.
Cu ocazia verificării temeiniciei prezentei cereri de liberare sub control judiciar instanța a pornit de la una din premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților. Dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se prin ipoteză, problema liberării provizorii. Logic această premisă conduce la concluzia că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie, și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.
Liberarea provizorie, așa cum este reglementata în Codul d e procedură penală, modificat prin Legea nr. 356/2006 și OUG nr.60/2006, este unul din mijloacele de realizare a scopului măsurilor preventive, care constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecata sau de la executarea pedepsei, potrivit art. 136 al. 1 și 2 Cod procedură penală.
Revenind la cauza de față, prin prisma celor arătate în precedentul alineat, instanța a reținut că există în speță împrejurări de felul celor menționate, care să justifice aprecierea că cererea inculpaților este neîntemeiată.
Instanța a avut în vedere și aspecte legate de pericolul social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, care a rezultat din modul și împrejurările în care se presupune că faptele pentru care sunt cercetați au fost săvârșite și a apreciat că interesul public ocrotit avut în vedere la momentul dispunerii arestării se cuvine a fi avut în vedere și la acest moment.
Instanța a constatat că lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment, chiar în condițiile exercitării unui control judiciar strict, nu se justifică, dimpotrivă, gravitatea sporită a faptei, pericolul social pe care lăsarea în libertate a acestora o prezintă pentru ordinea publică, impunând menținerea acestora în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 și urm. Cod procedură penală.
Astfel, liberi fiind, inculpații nu ar influența bunul mers al desfășurării procesului penal, cercetarea penală s-a finalizat, inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au familii organizate, copii minori în întreținere, aveau locuri de muncă din care își câștigau existența.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
În mod temeinic, instanța de fond a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună, având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică pe care
l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, față de natura și gravitatea deosebită a faptei reținută în sarcina inculpaților față de modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile, precum și față de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii reținută în sarcina inculpaților.
Față de considerentele expuse anterior, apreciind că încheierea de ședință atacată este legală și temeinică în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenții-inculpați vor fi obligați în mod egal, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.A- 20.05.2009
Dact.EA-22.05.2009/2ex
Sect.a II aPen. - Jud.
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Camelia
