Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 155/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 155
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGENIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI și inculpatul, fiul lui și, născut la 12.02.1982, în P, jud. P, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în temeiul disp. art. 160/8a a C.P.P. fost respinsă ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată.
De asemenea, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.06.1979, în P, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În temeiul art. 160/8a alin. 2 rap. la art. 160/2 alin 1 pr.pen. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului și punerea acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 69/U/30.04.2009 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr.11/30.04.2009 pe numele acestuia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art. 160/2 alin. 3 și 3/1 pr.pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a județului P, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;
- să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție al municipiul P, desemnat cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină,să nu folosească și să nu poarte nici un fel de aparatură sau instrumente specifice comerțului electronic, ori transferului de moneda electronică;
- să nu se apropie de ceilalți coinculpați, respectiv, OG, și, de familiile acestora și să nu comunice în nici un mod cu aceștia;
- să nu se apropie și să nu comunice în nici un mod cu numiții, sau cu familiile acestora;
- să nu se apropie de bancomate, sedii de bănci, ori instituții de finanțare și refinanțare deschise publicului;
În temeiul art. 160/2 alin. 3/2 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea -credință a acestor obligații, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În temeiul art. 160/2 alin 4 pr.pen. s-au aplicat disp. art. 145 alin. 2/1 pr.pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului P și intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, avocat, a luat legătura cu recurentul inculpat, și avocat a luat legătura cu intimatul inculpat, după care, se arată că nu au cereri prealabile de formulat și se solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat, pentru recurentul inculpat, depune la dosar o adresă prin care Societatea Comercială " Serv SRL" P, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, își exprimă acordul ca inculpatul să-și desfășoare activitatea în cadrul acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Curtea, ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin încheierea pronunțată la data de 15.02.2010 de către Tribunalul Prahova, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Consideră că încheierea pronunțată este nelegală și netemeinică, având în vedere că în mod netemeinic instanța a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, în condițiile în care nu sunt îndeplinite disp. art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală.
Susține că liberarea provizorie este o măsură facultativă, așa cum rezultă și din sintagma - "se poate acorda".
Apreciază că, în condițiile în care a legea nu limitează și nu indică criteriile care urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea se vor raporta la elementele care privesc fapta săvârșită, gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii, urmările produse și persoana inculpatului.
Raportat la natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, gradul de pericol social al acestora, modalitatea în care au fost săvârșite, urmările produse prin faptele inculpatului, situarea în cadrul unui grup infracțional organizat, apreciată că nu impuneau lăsarea în libertate a inculpatului.
Solicită să fie avută în vedere decizia penală nr. 1435/2002 Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că pericolul pentru ordinea publică nu se poate confunda cu pericolul social ca structură esențială a infracțiunii, dar că aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică ar trebui făcută abstracție de gravitatea faptei, considerând că sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică față de comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
De asemenea, în opinia sa, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapta săvârșită.
Pericolul social generic al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată rezultă și din modul extrem de sever prin care legiuitorul a înțeles să sancționeze aceste fapte în condițiile în care fenomenul a atins cote alarmante.
La aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică, chiar instanța, cu prilejul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, a avut în vedere prejudiciul deosebit de mare cauzat părților vătămate, precum și greutatea cu care sunt depistați autorii unor asemenea fapte și greutatea cu care sunt probate acestea.
Cu privire la celelalte motive invocate în cerere de către inculpatul, referitoare la atitudinea sinceră de cooperare cu organele de urmărire penală, la situația familială, consideră că aceste elemente nu sunt suficiente pentru a garanta faptul că odată lăsat în libertate acesta nu ar mai constitui un pericol pentru ordinea publică, fiind elemente ce vor fi avute în vedere ca elemente de circumstanțiale cu ocazia deliberării pe fondul cauzei.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 160/2 alin. 1, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, dar și art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală.
Solicită să fie avută în vedere decizia penală nr. 7 din 09.02.2009 a ICCJ care a statuat că în aplicarea disp. art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, dar și practica Curții de APEL PLOIEȘTI, B și C, în cazuri similare, dar și în Revista de Drept nr. 6/2009.
Consideră că la dosar nu sunt dovezi din care să rezulte că pus în libertate inculpatul acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martorii sau să pregătească comiterea unei alte infracțiuni.
Susține că pe tot parcursul cercetării penale, acesta a avut o atitudine sinceră, de cooperare cu organele de anchetă și a ajutat la prinderea unor alți inculpați ce au săvârșit infracțiuni de criminalitate organizată și nu în ultimul rând de recunoaștere a faptei săvârșite.
De asemenea, să fie avută în vedere împrejurarea că la percheziția domiciliară efectuată de către DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești nu au fost confiscate sume de bani.
Pe fondul cauzei, cererea inculpatului este întemeiată, urmând a fi admisă.
De asemenea, solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar pentru ca inculpatul să beneficieze de egalitate de tratament cu alți inculpați cercetați în prezenta cauză, având în vedere participarea acestuia la activitatea infracțională, poziția procesuală avută.
Nu în ultimul rând, solicită să fie avută în vedere situația familială dramatică a acestuia, împrejurarea că are în întreținere doi copii minori, lipsiți de îngrijire, iar prin punerea sa în libertate și obținerea de venituri, față de înscrisul depus astăzi în instanță, acesta ar putea să-și ajute familie.
Mai arată că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și în prezent, iar pericolul concret pentru ordinea publică este diminuat.
Consideră că cererea ar trebui admisă avându-se în vedere și starea de sănătate precară a acestuia, că suferă de diabet sever, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar și că este singurul sprijin moral și material al familiei sale.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, reținerea spre judecare și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul disp. art. 160/8a pct. 2 și 3 Cod procedură penală, o garanție suplimentară fiind și împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta.
Inculpatul are cunoștință și urmează a respecta obligațiile ce îi revin potrivit disp. art. 160/10, art. 160/2 alin. 3 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la recursul declarat de inculpatul, solicită respingerea, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii de ședință din 15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT- Serviciul Teritorial Ploiești, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii de ședință din 15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată, având în vedere că este temeinic motivată și judicios argumentată, față de textele de lege incidente în cauză.
Apreciază că nu există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să influențeze buna desfășurare a procesului penal, având în vedere atitudinea procesuală constată de recunoaștere, ținând cont că la data de 26.01.2010 inculpații au dat declarații în fața instanței de judecată, iar acesta a ajutat la prinderea unor alți inculpați.
De asemenea, părțile vătămate au fost audiate la fond și nu au înțeles să se constituie părți civile în cadrul procesului penal, fiind despăgubite.
În cauză mai sunt de audiat doi martori cu identitate protejată, iar inculpatul nu are interesul și nici nu poate influența declarațiile acestora.
În ceea ce privește pericolul social concret, acesta în prezent nu mai există, având în vedere că fapta a fost săvârșită în luna august a anului 2007 și până la data luării măsurii arestării inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte penale. Pericolul comiterii de noi infracțiuni nu poate fi reținut, având în vedere că inculpatul avea un loc de muncă, la dosar există înscrisuri din care rezultă că era asociat la unei societăți comerciale
Mai susține că, infracțiunea pentru care acesta este cercetat este una de prejudiciu, acesta putând fi recuperat. Nu există date concrete în sensul în care acesta ar încerca să se sustragă de la desfășurarea procesului penal.
Solicită să fie avută în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurarea că are în întreținere doi copii minori și o soție care nu realizează venituri, de asemenea, starea de sănătate a inculpatului, care este precară, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
Nu în ultimul rând și faptul că s-a dispus disjungerea față de mai mulți învinuiți, iar învinuitul, cercetat pentru comiterea acelorași fapta ca și inculpatul, este cercetat în stare de libertate. Față de această situație, solicită aplicarea principiului egalității de tratament în fața legii, având în vedere și că acesta de circa 10 luni se află în stare de arest preventiv, iar scopul acestei măsuri, în opinia sa, a fost atins.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - CO. - Serviciul Teritorial Ploiești ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, urmând a respecta obligațiile impuse de instanță.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet, urmând a respecta obligațiile impuse de instanță.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din data de 15.02.2010 a Tribunalului Prahova în temeiul disp. art. 160/8a C.P.P. s-a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul in OG prezent deținut in Penitenciarul Mărgineni și a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În temeiul art. 160/8a alin. 2 rap. la art. 160/2 alin 1 pr.pen. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului și punerea acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 69/U/30.04.2009 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr.11/30.04.2009 pe numele acestuia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art.160/2 alin. 3 și 31pr.pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a județului P, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;
- să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție al mun.,desemnat cu supravegherea acestuia,conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină,să nu folosească și să nu poarte nici un fel de aparatură sau instrumente specifice comerțului electronic, ori transferului de moneda electronică;
- să nu se apropie de ceilalți coinculpați, respectiv, OG, și, de familiile acestora și să nu comunice în nici un mod cu aceștia;
- să nu se apropie și să nu comunice in nici un mod cu numiții, sau cu familiile acestora;
- să nu se apropie de bancomate, sedii de bănci, ori instituții de finanțare și refinanțare deschise publicului;
În temeiul art. 160/2 alin. 3/2 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea -credință a acestor obligații, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În temeiul art.160/2 alin 4 pr.pen. s-au aplicat disp. art. 145 alin. 2/1 pr.pen.
Pentru a pronunța încheierea respectivă, prima instanța, a reținut următoarea situație:
La data de 08.02.2010 inculpații și au formulat cereri prin care au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege in art.1607raportat C.P.P. la art.1602
C.P.P.În motivarea cererii inculpatul a arătat că nu mai sunt întrunite condițiile legale pentru a fi judecat iî stare de arest, punerea acestuia în libertate nu poate să zădărnicească aflarea adevărului, neputând să influențeze martorii sau să distrugă probele care au condus la întocmirea dosarului.
A mai arătat inculpatul în cererea sa, că are doi copii minori care erau întreținuți exclusiv de acesta și care au nevoie acum de prezența acestuia în domiciliu, că a avut pe parcursul procesului o atitudine sinceră recunoscând și regretând faptele comise.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că perioada arestului preventiv a atins durata rezonabilă, a colaborat cu organele de ancheta și a ajutat în prinderea unor inculpați ce au săvârșit infracțiuni de criminalitate organizată, înainte de a fi arestat era administrator a SC Serv SRL, astfel își câștiga existența în mod licit, are în întreținere doi copii minori și o soție ce nu realizează venituri, fiind singurul întreținător al familiei.
A mai arătat că, în anul 2005, fost diagnosticat cu hepatită tip B, iar de la momentul arestării și până în prezent starea sănătății s-a înrăutățit în lipsa unui tratament adecvat.
S-a mai precizat, de asemenea, că față de numitul, învinuit că a săvârșit aceleași fapte, cu aceiași încadrare juridica, a fost luata măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a mai arătat de ambii inculpați că faptele săvârșite de aceștia, prev. și ped. de art. 7 din Legea 39/2003, art.24 alin.1 și 2 din Lg.365/2002, art.25 din Lg. 365/2002, art.27 alin.1 și 2 din Lg.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2, au maximum de pedeapsă sub 18 ani, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art.1602alin.1.
C.P.P.Ca atare, ambii inculpați consideră că motivele arătate constituie suficiente garanții a temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar și a aprecierii că în ipoteza lăsării in libertate, vor respecta întocmai obligațiile impuse de instanță.
Analizând actele și lucrarile dosarului instanta a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 64/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaților:
- pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 27 alin 1, 2 și 5 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 42 al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al 2 Cp și art. 33 lit. a Cp cu aplicarea finală a art. 37 lit. b Cp.
- pentru OG săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 25 din Legea 365/2002, art. 42 al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, fapte în concurs real, prev. și pedepsite de art. 33 lit. a Cp cu aplicarea finală a art. 37 lit. a Cp.
- pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 2 din Legea 365/2002 cu aplic, art. 41 al 2 Cp. art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp. art. 27 alin 1, 2 și 5 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp. art. 42 al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, fapte în concurs real, prev. și pedepsite de art. 33 lit. a Cp .
-, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 2 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 27 alin 1, 2 și 5 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 42 al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, fapte în concurs real, prev. și pedepsite de art. 33 lit. a Cp cu aplicarea finală a art. 37 lit. b
Cod Penal- pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp. fapte în concurs real, prev. și pedepsite de art. 33 lit. a Cp .
Prin rechizitoriul mai sus menționat s-a sustinut că începând cu anul 2007 cei doi inculpați împreună cu, și, au constituit un grup profilat pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică. În cadrul grupului acesta a falsificat instrumente de plată electronică,a pus în circulație instrumente de plată electronică falsificate, a deținut astfel de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulație, a deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. A efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos(retrageri de numerar) prin utilizare fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, cât și prin utilizarea neautorizată de date de identificare și a încercat să efectueze operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de identificare ale instrumentelor de plată electronică, acțiune nerealizată datorită faptului că soldul anumitor conturi de card nu conțineau fonduri.
Instanța reține că prin încheierea din camera de consiliu a Tribunalului Prahova nr.11/30.04.2009 s-a admis propunerea formulată de DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL PRAHOVA, în baza art.148 lit. Cod proc.penală și art.149/1 Cod proc. penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților mai sus menționați, pe o perioada de 29 zile, începând de la data de 30.04.2009 până la data de 28.05.2009, inclusiv, măsură care a fost prelungită de instanță, ultima dată prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 20.08.2009, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 26.08.2009 și până la data de 24.09.2009 inclusiv.
După sesizarea instanței de judecată, prin rechizitoriul mai sus arătat, la data de 18.09.2009, tribunalul a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv, respectiv:, și.
Tribunalul, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestor inculpați și a menținut măsura în cursul judecății, respingând cererile de înlocuire a acestei măsuri.
Temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, sunt prevăzute în dispozițiile art.148 lit. f pr. pen. reținându-se că există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile de care au fost învinuiți și ulterior trimiși în judecată, că aceste infracțiuni sunt pedepsite de Legea 39/2003, Legea 365/2002, Legea 161/2003 cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestui pericol instanța, a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpați, respectiv modalitatea de comitere a acestor fapte, perioada mare de timp în care au fost comise actele materiale, prejudicial cauzat prin săvârșirea infracțiunilor, precum și greutatea cu care sunt depistați autorii unor astfel de fapte ca si greutatea cu care sunt probate aceste fapte.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma probelor și a situației de fapt reținută în cauză, precizată mai sus, s-a constatat că într-adevăr disp. art.1602alin.1 sunt C.P.P. indeplinite în sensul că inculpatii sunt cercetati pentru săvârșirea unor infracțiuni cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depășește 18 ani.
De altfel, prin decizia nr.7 din 9.02.2009 a statuat că în aplicarea disp. art.1602alin.1 C.P.P. cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.
Analizind cererea de liberare provizorie sub contriol judiciar formulata de inculpatul, prin prisma probelor și situatiei de fapt retinute în cauza, precizata mai sus, se constată că într-adevar disp.art.160/2 al.1 sunt C.P.P. îndeplinite.
Potrivit disp. art.136 al.8 pr.Cod Penal, instanța are competenta de a alege măsura ce urmează a fi luata ținându-se seama atât de scopul acesteia cat si de gradul de pericol social al infracțiunii, de vârsta, antecedentele penale si alte situații privind persoana inculpatului.
Scopul pentru care se ia o măsură preventivă este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, de a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Cu toate ca riscul sustragerii de la desfășurarea procesului penal sau executarea unei pedepse este prezumat in cazul săvârșirii unor infracțiuni grave, aceasta circumstanța referitoare la fapta dedusa judecății, dar asociată cu pregătirea școlara a inculpatului - 4 clase- situația familială în sensul ca soția este plecata din tara, iar mama locuiește împreună cu alți doi frați majori, nu poate fi reținută ca motiv al admiterii unei astfel de cerere.
Chiar dacă în concret nu există dovezi că inculpatul încearcă să facă pregătiri pentru a se sustrage de la desfășurarea procesului penal, acest aspect nu trebuie dovedit cu acte materiale certe, fiind suficientă prezumarea acestui risc având în vedere persoana inculpatului și infracțiunea pentru care este trimis în judecată și perioada mare de timp în care s-a comis aceasta infracțiune.
Pericolul comiterii de noi infracțiuni, poate fi reținut având în vedere ca inculpatul nu dispunea de mijloace de trai, iar activitatea sa infracționala a fost întrerupta de intervenția organelor de cercetare penala.
Pe de alta parte, amploarea actelor materiale, la care a participat inculpatul, și cu ramificații în afara țării, formează convingerea că lăsarea în libertate a acestuia, ar avea un serios impact negativ asupra opiniei publice având în vedere așa cum am menționat antecedentele sale penale, lipsa de pregătire profesionala într-un anumit domeniu, precum și faptul că activitatea infracționala a fost întreruptă de organele de cercetare penala, inițiativa neaparținând inculpatului care ar fi continuat activitatea infracționala, daca nu s-ar fi intervenit.
Față de toate aceste considerente tribunalul a respins cererea formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, prin prisma tuturor textelor de lege, dar și prin prisma datelor ce țin de persoana inculpatului, de faptul ca acesta a participat la acte materiale numai pe teritoriul tarii, activitatea sa infracționala fiind întreruptă din inițiativa inculpatului care din anul 2007 și până la data arestării nu a mai săvârșit alte fapte penale, dar nu este lipsit de importanță că prin autodenunțul formulat au fost trimiși în judecată alți inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni referitoare la traficul și consumul de droguri, tribunalul a admis cererea și l-a obligat pe inculpat la respectarea unor reguli specifice.
Chiar dacă fapta pentru care este judecat este aceiași ca a inculpatului, nu se poate vorbi de tratamente juridice diferite.
Intr-adevăr riscul sustragerii de la desfășurarea procesului penal este prezumat, însă persoana inculpatului care are o pregătire școlară și o calificare adecvată, iar înainte de arestarea sa își câștigă existenta, fiind asociat al unei societăți comerciale pe profilul pregătirii sale, conturează prezumția ca acesta nu se va sustrage de la desfășurarea procesului penal. La aceasta contribuie și faptul că menține legătura cu soția și cei doi copii minori care se află în țară.
Pericolul comiterii de noi infracțiuni în cazul inculpatului nu poate fi reținut având în vedere că acesta avea un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale, și sprijinit organele de cercetare penala la descoperirea de noi fapte penale, în speță fiind întocmit dosarul nr.128/D/P/2009 al DIICOT - Biroul TERITORIAL PRAHOVA prin care s-a dispus trimiterea în judecata a unui grup infracțional format din patru inculpați, pentru comiterea de infracțiuni deosebit de grave.
Împotriva încheierii au declarat recursuri DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, precum și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, DIICOT- Serviciul Teritorial Ploieștia învederat, în esență că, raportat la natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, la gradul de pericol social al acestora, la modalitatea în care au fost săvârșite, precum și la urmările produse prin faptele inculpatului nu se impune lăsarea în libertate a respectivei persoane.
La rândul său, inculpatul, din contră, a învederat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 160/2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, la dosar neexistând dovezi din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martorii sau să pregătească comiterea unei alte infracțiuni. A mai învederat că are o situație familială grea precum și o stare de sănătate precară. Recurentul inculpat a depus la dosarul cauzei o adresă din partea unei societăți comerciale (fila 24) care își manifestă disponibilitatea de a-l angaja pe acesta în cazul în care ar fi pus în libertate.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate.
În acest sens, Curtea constată că argumentarea adusă de Tribunalul Prahova în ceea ce privește soluțiile diferite - în acest moment procesual - cu privire la starea de libertate a inculpaților și este perfect justificată avându-se în vedere garanțiile procesuale suplimentare pe care le oferă inculpatul pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal cu persoana sa aflată în stare de libertate.
Deși din punct de vedere strict formal ambii îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală pentru liberarea provizorie sub control judiciar, totuși, participarea procesuală teoretic mai redusă a inculpatului, întreruperea activității infracționale din propria inițiativă, autodenunțul formulat de acesta, care a ajutat ancheta penală, dar și lipsa antecedentelor penale, îl califică pentru admiterea unei astfel de cereri și pentru judecarea sa în stare de libertate provizorie și condiționată într-un moment în care au trecut aproximativ 10 luni de la momentul luării măsurii arestării preventive față de el.
Nu aceleași aspecte se pot regăsi și în ceea ce-l privește pe celălalt recurent inculpat, care a demonstrat perseverență infracțională, desfășurând o activitate de mai mare amploare, evidențiindu-se, prin urmare temerea justificată că acesta să săvârșească din nou alte infracțiuni, în pofida tuturor argumentelor sale de îndreptare și dincolo de aspectele de ordin familial invocate.
Raportat la cele astfel reținute, Curtea în baza art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul, fiul lui și, născut la 12.02.1982, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 15.02.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
6 ex/19.02.2010
Red.
Tehnored. ET
nr- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
