Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 157/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.157
Ședința publică din data de 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 13 mai 1988, în prezent aflat în Arestul IJP B, județul B, împotriva încheierii din data de 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Buzău, conform împuternicirii avocațiale nr.56/26.02.2009, fila 10 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat luând legătura cu inculpatul arestat arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului. Depune la dosar o speță a Curții de Apel Timișoara (decizia penală nr.1086/R din 13.10.2006) - filele 11-12 dosar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a acestuia, susținând că Tribunalul Buzău în mod greșit a respins cererea neținând seama că în acest moment inculpatul este student anul I la Universitatea ""
A mai arătat că cercetarea față de inculpat a pornit practic în urma dosarului din anul 2007 al B în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, motivat de faptul că investigatorul sub acoperire l-a instigat pe inculpat la comiterea infracțiunilor și de atunci a fost pus în urmărire și așa s-a ajuns la acest dosar.
De asemenea, a precizat că investigatorul sub acoperire și-a depășit cu mult atribuțiile, deoarece la data de 13 februarie 2009 inculpatul împreună cu celălalt inculpat, după ce investigatorul a autorizat cumpărarea a 50 - 60 gr.cannabis de către de la inc. (persoană cunoscută ca fiind violentă - domiciliat în municipiul C), s-au întâlnit în municipiul B, însă în mașinile personale cu care s-au deplasat, nu au fost văzute și nici găsite droguri, iar violența nu a fost exercitată de inc., întrucât era cu organele de poliție lângă el.
Totodată, a precizat că motivarea încheierii instanței de fond este formală și încalcă dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Apreciază că trebuie să se aibă în vedere și datele personale ale inculpatului, practic este un copil, este orfan de la vârsta de 2 ani, când în urma unui accident de circulație și-a pierdut ambii părinți, iar el are tulburări de comportament, suferind o intervenție chirurgicală pe creier.
A mai menționat că inculpatul este infractor primar, nu a mai săvârșit fapte penale, a recunoscut comiterea infracțiunilor în modalitatea pe care a descris-o, nu este dependent de droguri și dorește să-și continue studiile.
Consideră că la dosar nu sunt date că dacă inculpatul lăsat în libertate ar săvârși din nou o infracțiune sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, nu va influența martorii, având în vedere că până la acest moment au fost audiate persoanele care au avut ceva de pus.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și tentativă de tâlhărie, constând în aceea că a procurat substanțe cu conținut psihotrop pasiv pe care intenționa să le comercializeze, iar modalitatea de comitere și pericolul social este grav și prin manifestarea deosebit de violentă folosită împotriva investigatorului sub acoperire a cărui identitate este necunoscută acestuia, pe care dorea să-l deposedeze de suma de 5.000 Euro.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 13.05.1988, în prezent aflat în Arestul
Inculpatul a fost obligat la 120 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond în baza probelor administrate, a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și tentativă la tâlhărie prev.de art. 20 rap. la art. 211 alin.2/1 lit.a
S-a mai reținut că, pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni sunt până la 18 ani, astfel că această condiție prev.de art. 160/2 alin.1 pr.penală este îndeplinită.
Se precizează că, în ceea ce privește însă alin.2 al art. 160/2 pr.penală, tribunalul reține că în raport de faptele săvârșite, nu este oportună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică, deoarece în mod greșit prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar neținând seama că, în acest moment este student anul I la Universitatea ""
Curtea examinând hotărârea recurată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că, recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și tentativă la tâlhărie, prev.de art. 20 rap.la art. 211 alin.2/1 lit.a, constând în aceea că a procurat substanțe cu conținut psihotrop pasiv, pe care intenționa să le comercializeze, iar ulterior, la data de 13.02.2009 împreună cu inculpatul, au hotărât să-l deposedeze pe investigatorul sub acoperire de suma de 5.000 euro, sens în care au plecat cu mașinile personale în urmărirea acestuia și prin metode agresive și periculoase pentru ceilalți participanți la trafic, au încercat să-l blocheze, obligându-l să oprească.
Potrivit disp. art. 160/2 al.1 pr.penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform alin.2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță, faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt prevăzute cu pedepse ce nu depășesc 18 ani, astfel că această condiție prev.de alin.1 este îndeplinită.
Cât privește însă, condițiile impuse de alin.2 al art. 160/2 pr.penală, se constată că într-adevăr, în mod corect prima instanță a apreciat că în raport de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurarea că a mai fost cercetat pentru asemenea fapte și în cursul anului 2008, nu este oportună admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Așa fiind, pe cale de consecință, recursul declarat de inculpat se privește ca fiind nefondat și urmează ca, în baza art. 385/15pct.1 lit.b pr.penală, să fie respins.
Văzând și dispoz.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 13 mai 1988, deținut în Arestul B, împotriva încheierii de ședință din 23.02.2009 a Tribunalului Buzău.
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
Fiind în concediu de odihnă,
prezenta decizie se semnează de,
președintele completului.
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./2.03.2009
f nr- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
