Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 158/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.158
Ședința publică din data de 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL DÂMBOVIȚA împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 25 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art.300/1 alin.2 Cod procedură penală, a fost revocată arestarea preventivă a inculpaților - fiul lui și, născut la data de 22 iunie 1984 în Târgoviște, domiciliat în comuna G, nr.4, județul D, recidivist, CNP -, fiul lui și, născut la data de 23 ianuarie 1990 în Târgoviște, cu domiciliul în comuna G, nr.965, CNP - și zis "" fiul lui și, născut la data de 30 iulie 1990 în Târgoviște, cu domiciliul în comuna,-, județul D, CNP -, aflați în stare de deținere în Arestul IPJ D, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 - art.42 Cod penal.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, în măsura în care nu sunt arestați sau deținuți în altă cauză.
S-a dispus față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea G, județul D, în ceea ce-i privește pe inculpații și, respectiv localitatea, județul D, în ceea ce-l privește pe inculpatul, decât cu încuviințarea organelor judiciare.
În baza art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, pe durata acestei măsuri, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv la postul de poliție de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nuschimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art.145 alin.1/2 Cod procedură penală, pe durata măsurii, inculpații au fost obligați: să nu se apropie de persoane împreună cu care au comis faptele și de persoana numită ""; să nu se deplaseze la localul din zona stației CFR Târgoviște - Sud, unde inculpatul a fost barman; în ceea ce-l privește pe acest inculpat, să nu desfășoare activitate de barman, în exercitarea căreia a comis fapta.
S-a atras atenția inculpaților că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Măsura a fost comunicată în aceeași zi inculpaților, administrației locului de deținere care are obligația să o aducă la cunoștința acestora, precum și celorlalte organe și instituții prevăzute de art.145 alimn.2/1 Cod procedură penală, pentru a lua măsurile ce se impun.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați -, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.914/2009, fila 27 dosar, personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului D și personal și asistat de avocat ales din Baroul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocați, și având cuvântul, pe rând, pentru intimații - inculpați, și, după ce în prealabil au luat legătura cu aceștia, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, a susținut că încheierea pronunțată la data de 25 febraurie 2009 de Tribunalul Dâmbovița este nelegală și netemeinică, deoarece în motivarea soluției de punere în libertate, instanța, după verificarea legalității măsurii arestării preventive a constatat că ea s-a dispus cu respectarea dispozițiilor în materie, dar că, "deși inițial aceasta apărea ca fiind temeinică în prezent un astfel de temei nu mai subzistă, condiția pericolului concret pentru ordinea publică nemaifiind împlinită".
A mai susținut că mod curios, același complet de judecată și în aceeași zi, într-o cauză similară privind infracțiunea de trafic de droguri de risc, a menținut măsura arestării preventive, evidențiind de această dată existența pericolului pentru ordinea publică, deși toate motivele pentru care arestarea preventivă a fost menținută, se regăsesc și în ceea ce-i privește pe inculpații arestați din această cauză.
De asemenea, a arătat că lăsarea în libertate a celor trei inculpați prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică și că nu trebuie făcută abstracție nici de gravitatea faptelor comise, întrucât infracțiunea de trafic de droguri este o infracțiune de pericol și trebuie să se țină seama și de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, precum și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare și de către alte persoane; în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți a fi autorii unor astfel de infracțiuni, se creează inevitabil un sentiment de insecuritate în rândul populației.
A precizat că dacă măsura arestării preventive a fost luată de instanță la 30 ianuarie 2009 este greu de presupus că pericolul pentru ordinea publică a putut dispare în mai puțin de o lună, iar reacția opiniei publice ar fi dispărut după trecerea unei perioade atât de scurte de la luarea măsurii preventive.
Totodată, a susținut că jurisprudența CEDO acceptă că prin gravitatea deosebită și prin reacția opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă pe un termen limitat. Ori, este evident că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt de natură să provoace un pericol cert pentru ordinea publică, în condițiile în care, pe de o parte în ultima perioadă de timp se constată o creștere alarmantă a numărului traficanților de droguri, iar pe de altă parte punerea în libertate într-un termen atât de scurt a inculpaților ar putea transmite mesajul către opinia publică și către potențialii făptuitori,că starea de libertate este regula în cazul comiterii unor astfel de infracțiuni.
De asemenea, a menționat că instanța de fond nu a ținut seama nici de împrejurarea că prin cumpărarea și vânzarea de hașiș de către inculpați se crease " o afacere de grup" și că martorul - a precizat că " mi-a cerut să-i caut eventuali clienți doritori să cumpere hașiș" ceea ce denotă că cei doi inculpați își formaseră o ocupație și o sursă de venituri din vânzarea drogurilor, săvârșirea faptelor nefiind întâmplătoare.
A mai arătat că același aspect se constată și în cazul celui de-al treilea inculpat care, în discuția telefonică din 29 ianuarie 2009 atunci când i se cere din nou o cantitate de hașiș, este foarte prompt în a-și servi clienții afirmând: "acum mă duc la el".
A mai învederat că existența pericolului concret pentru ordinea publică, în cauze similare a fost subliniată și de Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr.2782/2005 a Secției Penale publicată în revista de Drept Penal nr.2/2006, pag.147, a statuat că, în raport de prevederile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice că s-ar comite noi infracțiuni, fiind necesară apărarea ordinii publice.
S-a precizat că în cauza recurată, numai organizarea unei infracțiuni flagrante a stopat activitatea infracțională a inculpaților, dorința lor de a găsi și alți cumpărători și de a-și face o ocupație din cumpărarea și vânzarea drogurilor fiind probată, așa cum s-a arătat mai sus.
În final, a menționat că pericolul concret pentru ordinea publică, de altfel singura motive a instanței de fond, subzistă și mai mult în cazul inculpatului care este recidivist cu mai multe condamnări și care fusese liberat de puțină vreme din detenție - la 08 iulie 2008, cu un rest neexecutat de 485 zile,săvârșind la foarte scut timp o infracțiune gravă.
Față de cele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului și menținerea arestării preventive față de inculpații, și, urmând a se avea în vedere motivele de recurs aflate la filele 7-8 dosar.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, deoarece Tribunalul Dâmbovița în mod corect a dispus punerea în libertate a inculpatului, întrucât din probele efectuate a rezultat că nu sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv condiția pericolului concret pentru ordinea publică.
A mai susținut că nu sunt indicii că prin lăsarea în libertate, inculpatul ar mai săvârși fapte penale, că acestea este tânăr, are 19 ani și nu a apreciat gravitatea faptei pe care a comis-o datorită teribilismului vârstei.
Totodată, a precizat că nu este infractor periculos sau membru al vreunei rețele infracționale.
De asemenea, a mai arătat că inculpații nu sunt infractori cu mentalități periculoase care să fi avut un plan bine stabilit în săvârșirea acestei fapte.
A mai precizat că nu reprezintă pericol major pentru societate, a avut o cantitate mică, limitată de droguri, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, nu a mai avut probleme cu legea penală, iar prin lăsarea în libertate nu va aduce atingere valorilor ocrotite de lege.
Avocat având cuvântul pentru, arată că achiesează la concluziile puse de colegul său avocat, susținând că inculpatul în calitate de barman acționa ca intermediar în procesul de distribuire a drogurilor pe care le lăsa la barul unde acesta lucra și că adevăratul făptuitor este - zis "" și datorită înregistrărilor convorbirilor telefonice s-a ajuns și la inc..
Solicitând instanței respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât Tribunalul Dâmbovițaa dispus în mod corect lăsarea în libertate a inculpaților. Avocat având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Dâmbovița ca fiind legală și temeinică, întrucât face referire la practica Curții de Apel Ploiești care, în mai multe decizii în speță, a apreciat că măsura arestării preventive dispusă a fost mai aspră, considerând că pericolul social concret al inculpaților nu justifică privarea lor de libertate, dispunând luarea unor măsuri preventive restrictive de libertate, precum cele prevăzute de art.136 lit.b sau c Cod procedură penală.
A mai susținut că pentru aprecierea existenței gradului de pericol pentru ordinea publică, trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect de jurisprudența care, în câteva cauze a statuat că libertatea persoanei este regula, excepția constituind-o privarea de libertate ce reprezintă o gravă derogare de la principiul libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție, autoritățile naționale având obligația de a se asigura că în fiecare cauză, detenția la care este supus un acuzat este legală și temeinic justificată.
Totodată, a precizat că potrivit deciziei penale nr.5661/27.11.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat într-un mod similar, în condițiile în care a revocat măsura arestării preventive, dispunând, în aceeași împrejurare, luarea unei alte măsuri preventive, în considerarea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
De asemenea, a precizat că deși fapta reprezintă o infracțiune, nu trebuie confundată cu pericolul concret și că inculpatul a vândut o singură dată droguri polițistului sub acoperire la insistențele acestuia, fiind sub o puternică stare de emoție și potrivit condițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, beneficiată de prezumția de nevinovăție până la soluționarea procesului penal.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol public.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Inculpatul - având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol public întrucât a fost doar contactat să vândă aceste substanțe, are soția însărcinată și este de acord cu concluziile apărătorului său, lăsând la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr- în baza disp.art.300/1 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus revocarea arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la data de 22 iunie 1984 în Târgoviște, domiciliat în comuna G, nr.4, județul D, recidivist, CNP -, fiul lui și, născut la data de 23 ianuarie 1990 în Târgoviște, cu domiciliul în comuna G, nr.965, CNP - și zis "" fiul lui și, născut la data de 30 iulie 1990 în Târgoviște, cu domiciliul în comuna,-, județul D, CNP -, aflați în stare de deținere în Arestul IPJ D, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 - art.42 Cod penal.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, în măsura în care nu sunt arestați sau deținuți în altă cauză.
S-a dispus față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea G, județul D, în ceea ce-i privește pe inculpații și, respectiv localitatea, județul D, în ceea ce-l privește pe inculpatul, decât cu încuviințarea organelor judiciare.
În baza art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, pe durata acestei măsuri, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv la postul de poliție de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art.145 alin.1/2 Cod procedură penală, pe durata măsurii, inculpații au fost obligați: să nu se apropie de persoane împreună cu care au comis faptele și de persoana numită ""; să nu se deplaseze la localul din zona stației CFR Târgoviște - Sud, unde inculpatul a fost barman; în ceea ce-l privește pe acest inculpat, să nu desfășoare activitate de barman, în exercitarea căreia a comis fapta.
S-a atras atenția inculpaților că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Măsura a fost comunicată în aceeași zi inculpaților, administrației locului de deținere care are obligația să o aducă la cunoștința acestora, precum și celorlalte organe și instituții prevăzute de art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, pentru a lua măsurile ce se impun.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivarea soluției de punere în libertate a celor trei inculpați, instanța de fond, după verificarea legalității măsurii arestării preventive a acestora, a constatat că aceasta s-a dispus cu respectarea dispozițiilor în materie, dar în prezent temeiul care a fost avut în vedere la luarea acestei măsuri, nu mai subzistă, respectiv condiția pericolului concret pentru ordinea publică, nemaifiind îndeplinită.
S-a arătat că până în acest moment inculpații au avut o conduită procesuală corespunzătoare, doi dintre aceștia au vârste între 18 și 19 ani, nu au antecedente penale, iar cel de-al treilea, deși este recidivist, condamnat pentru infracțiunea de furt calificat, a executat în parte pedeapsa de 3 ani ce i-a fost aplicată de Judecătoria Târgoviște, fiind liberat condiționat la 08 iulie 2008, iar în cauza de față beneficiază conform actului de sesizare al instanței de prev.art.16 din Legea nr.143/3000, întrucât a denunțat și facilitat prinderea și tragerea la răspundere penală a unui alt inculpat.
De asemenea, starea de pericol prevăzută de lege trebuie stabilită în baza unor probe certe și nu exclusiv din natura și gravitatea faptei și împrejurările în care aceasta s-a comis.
Ca atare, simpla referire la presupusa încurajare și a altor persoane să comită fapte penale asemănătoare nu poate fi reținută de instanță și de aceea, fermitatea de care trebuie să dea dovadă însemnând respectarea întocmai a regulilor de desfășurare a procesului penal în vederea pronunțării de soluții corespunzătoare legii și prin oferirea imparțială a protecției judiciare.
Prima instanță a mai invocat și unele cauze din jurisprudența CEDO, unde s-a arătat că, într-adevăr, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare societății", de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și nu orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Pentru aceste considerațiuni, prima instanță a apreciat că se impune revocarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, iar pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal a considerat că se impune față de aceștia restricționarea libertății de mișcare și exercitarea unui control asupra conduitei lor pe parcursul procedurii judiciare și în consecință, a luat față de inculpați măsura preventivă prev.de art.145 Cod procedură penală, aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Dâmbovița, pe care a apreciat-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs arătate în scris și susținute oral de reprezentantul parchetului, se susține că lăsarea în libertate a celor trei inculpați, prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică și că nu trebuie făcută abstracție nici de gravitatea faptelor comise.
Infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina inculpaților este infracțiune de pericol și ca atare, trebuie să țină seama și de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, precum și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare și de către alte persoane.
De aceea, în lipsa unei reacții ferme față de cei trei inculpați,bănuiți a fi autorii unor astfel de infracțiuni, se creează inevitabil un sentiment de insecuritate în rândul populației.
În fine, se mai arată că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol public și că inculpații ar avea posibilitatea să-și continue operațiunea de trafic de droguri dacă ar fi lăsați în libertate.
În cauza de față, numai organizarea unei infracțiuni flagrante a stopat activitatea infracțională a inculpaților, dorința lor de a găsi și alți cumpărători și de a-și face ocupație din cumpărarea și vânzarea drogurilor, fiind probată.
Întrucât și în prezent subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și pe fond, menținerea arestării preventive a inculpaților, și.
Curtea, constată că recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, este fondat după cum se va arăta în continuare:
Pe rolul Tribunalului Dâmbovițaa fost înregistrată cauza penală ce face obiectul dosarului penal nr- și în care au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Față de inculpatul s-a reținut la încadrarea juridică a faptei și starea de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a Cod penal.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2009 Tribunalului Dâmbovița, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 30 ianuarie 2009 și până la 27 februarie 2009, inclusiv.
Prin același act de sesizare al instanței a fost trimisă în judecată pentru aceeași faptă, în stare de libertate și inculpata ia, fiica lui și, născută la 14 august 1989 în municipiul Târgoviște, fără antecedente penale, studii 12 clase, studentă anul I, necăsătorită, domiciliată în comuna G, județul
În esență, s-a reținut că inculpații, împreună cu prietenul său - inculpatul, în luna ianuarie 2009 au cumpărat și revândut în mai multe rânduri, cantități de hașiș.
Inculpatul a păstrat la barul unde era angajat anumite cantități de hașiș pe care le-a cumpărat în mai multe rânduri în luna ianuarie 2009, droguri pe care urma să le revândă pentru a obține un profit.
De asemenea, inculpatul a vândut în mai multe rânduri hașiș inculpaților și, fie predând personal drogul unuia dintre ei, fie folosindu-se în acest scop de prietena sa, inculpata ia.
După înregistrarea dosarului, în conformitate cu disp.art.300/1 Cod procedură penală, instanța a procedat la verificarea din oficiu în Camera de Consiliu a legalității și temeiniciei arestării preventive a celor trei inculpați.
Cu această ocazie, instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților s-a dispus cu respectarea dispozițiilor în materie dar, că în prezent un astfel de temei nu mai subzistă, respectiv condiția pericolului concret pentru ordinea publică nemaifiind îndeplinită și ca atare, a dispus revocarea arestării preventive a celor trei inculpați, cu consecința punerii de îndată în libertate a acestora, în măsura în care nu sunt arestați sau deținuți în altă cauză.
Critica formulată de parchet - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, sub acest aspect este întemeiată.
Într-adevăr, lăsarea în libertate a celor trei inculpați prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, deoarece infracțiunea de trafic de droguri este o infracțiune de pericol și trebuie să se țină seama și de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, precum și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare și de către alte persoane.
Mai mult, prin lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți a fi autorii unor astfel de infracțiuni, se creează inevitabil un sentiment de insecuritate în rândul populației.
În condițiile în care, măsura arestării preventive a fost luată de instanță la 30 ianuarie 2009, este greu de presupus că pericolul pentru ordinea publică, în contextul celor arătate mai sus, așa cum susține și parchetul, a putut dispare în mai puțin de o lună, iar reacția opiniei publice ar fi dispărut după trecerea unei perioade atât de scurtă de la luarea măsurii preventive.
Jurisprudența CEDO, acceptă că, prin gravitatea deosebită și prin reacția opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă pe termen limitat.
ca atare, este evident că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt de natură să provoace un pericol cert pentru ordinea publică, în condițiile în care în ultima perioadă de timp se constată o creștere alarmantă a numărului traficanților de droguri, iar pe de altă parte, punerea în libertate într-un termen atât de scurt al inculpaților, ar putea transmite mesajul către opinia publică și către potențialii făptuitori, că starea de libertate este regula în cazul comiterii unor astfel de infracțiuni.
Prima instanță a ignorat faptul că prin cumpărarea și vânzarea de hașiș de către inculpați se crease o afacere de grup, ceea ce denotă că cei doi inculpați și, își formaseră ocupație și o sursă de venituri din vânzarea drogurilor.
Trebuie arătat faptul, că existența pericolului concret pentru ordinea publică, în cauze similare, a fost subliniată și de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr.2782/2005 publicată în Revista de Drept Penal nr.2/2006 (pagina 147) a statuat că în raport de prev.art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice că s-ar comite noi infracțiuni, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Pericolul concret pentru ordinea publică, este de altfel singura motivare a instanței de fond, subzistă și în prezent, mai mult în cazul inculpatului care este recidivist cu mai multe condamnări, la încadrarea juridică a faptei fiind reținută față de acesta disp.art.37 lit.a Cod penal.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea constată că încheierea din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nelegală și netemeinică, nejustificându-se în acest moment revocarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Pe de altă parte, există temerea că prin lăsarea în libertate, inculpații pot să influențeze martorii, cu consecința îngreunării aflării adevărului.
Ca atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Dâmbovița, se privește ca fiind fondat și va fi admis în consecință, conform art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, urmând a fi casată încheierea instanței de fond din 25 februarie 2009, se va înlătura revocarea arestării preventive a inculpaților, și, iar în baza art.300/1 alin.1 rap.la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, se va menține starea de arest a acestora, măsură luată prin încheierea nr.4 din 30 ianuarie 2009 de către Tribunalul Dâmbovița, precum și a mandatelor de arestare preventivă emise pe numele acestora.
Totodată, se va dispune încarcerarea inculpaților, precum și plata sumei de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - BIROUL TERITORIAL DÂMBOVIȚA împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr-, pe care o casează în totalitate și pe fond, înlătură revocarea arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la data de 22 iunie 1984 în Târgoviște, domiciliat în comuna G, județul D, recidivist, CNP -, fiul lui și, născut la 23 ianuarie 1990 în Târgoviște, cu domiciliul în comuna G, nr.965, CNP - și fiul lui și, născut la data de 30 iulie 1990 în Târgoviște, cu domiciliul în comuna,-, județul D, CNP -.
În baza art.300/1 alin.1 rap.la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpaților -, și, luată față de aceștia prin încheierea de ședință nr.4 din 30 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița și a mandatelor de arestare preventivă nr.3/U/2009, nr.4/U/2009 și nr.5/U/2009.
Dispune încarcerarea inculpaților.
Dispune plata sumei de 100 lei onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
Fiind plecat în concediu
de odihnă, prezenta
decizie se va semna de
Președintele completului
Grefier
Red.VM
Tehnored.EV
12 ex./02.03.2009
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2009
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
