Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1649/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2587/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1649
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, depune la dosar înscrisuri și solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală la data de 29 octombrie 2009 în ceea ce privește respingerea cererii de liberare sub control judiciar a inculpatului, ca fiind netemeinică și nelegală și, pe fond, punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, cu respectarea oricăror obligații în sarcina acestuia prevăzute de dispozițiile Codului d e procedură penală. Instanța de fond a reținut faptul că în perioada de 7 luni de zile de la data începerii urmăririi penale nu au fost administrate mijloace de probă din care să rezulte schimbarea temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere la momentul la care a fost dispusă o astfel de măsură preventivă. Pe de altă parte, se consideră că cererea de liberare sub control judiciar nu poate fi admisă și este netemeinică datorită contribuției esențiale a inculpatului, a pericolului social concret pe care acesta îl prezintă și datorită faptului că măsurile prevăzute de art.1602alin.2 și 3 din nu C.P.P. sunt susceptibile de a garanta o bună desfășurare a procesului penal în cazul acestuia. Din punctul său de vedere astfel de considerente sunt total netemeinice și nelegale. La momentul când s-a dispus măsura arestării preventive în baza art.143 coroborat cu art.148 lit. f instanța C.P.P. de fond a reținut susținerile organelor de urmărire penală prin care se arăta faptul că inculpatul a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, prejudiciindu-se un număr de peste 200 de persoane. Ulterior, la sfârșitul urmăririi penale organele judiciare și-au schimbat poziția, dispunând prin ordonanță la data de 22 septembrie 2009, schimbarea încadrării juridice față de inculpat din art.7 alin.1 în art.8 din Legea 39/2003. Pe de altă parte, în ceea ce privește prejudiciul total, pe toate cele trei pluralități de persoane, este de 210.000 lei. În ceea ce privește așa numita grupare C, prejudiciul este de 85.200 lei, iar raportat la numărul de persoane prejudiciate, din cele 200 de persoane au rămas 75 de persoane prejudiciate în timpul a 7 luni de zile.
Sub aspectul pericolului social concret astfel cum a fost invocat, s-a arătat faptul că pentru asigurarea produsului infracțional inculpații ar fi racolat mai multe persoane pentru a se dispune transferarea în conturile bancare ale acestor persoane a sumelor obținute din activitatea de "phishing". Din punctul său de vedere acest aspect nu a fost dovedit în ceea ce privește așa numita grupare În ceea ce privește pe inculpatul, apreciază că este imposibil să se rețină o astfel de circumstanță faptică deoarece acesta nici nu avea interesul să facă astfel de activități. Pentru a se conferi un pericol social concret inculpatului, organele judiciare a arătat că acesta a acționat în mod profesionist. Din punctul său de vedere acesta a fost naiv, nu profesionist, aspect ce se poate dovedi. Din extrasele de cont existente la dosarul cauzei rezultă că toate sumele obținute din activitatea ilegală au fost transferate în contul acestuia. Ce interes avea inculpatul să recruteze persoane pentru asigurarea produsului infracțional de vreme ce recunoscut această situație, a acționat în modalitatea arătată și, mai mult decât atât, s-a și oprit din activitatea infracțională. Inculpatul a recunoscut activitatea așa cum a comis-o și a arătat că s-a oprit din activitatea infracțională și nu există acel caracter de combatere a intervenției efectuată de către organele judiciare pe data de 09 aprilie 2009. Pe cale de consecință, pericolul social concret în cazul în care inculpatul va fi pus în libertate sub control judiciar nu rezultă în nici un fel. Mai mult, consideră că după 7 luni de zile de la data la care inculpatul a fost introdus în arest preventiv, detenția sa provizorie a fost prelungită în mod succesiv de către instanțele de judecată pentru a se oferi organelor judiciare posibilitatea de a dovedi ceea ce au susțin. Ceea ce au susținut inițial nu s-a dovedit în nici un mod.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, solicită a se constata că atâtcerința pozitivă prevăzută de art.1602alin.1C.P.P. în ceea ce privește sancțiunea maximă prevăzută de lege, cât și cerința negativă prevăzută de art.1602alin.2 C.P.P. în sensul că la dosarul cauzei nu există nici un mijloc de probă din care să rezulte faptul că inculpatul odată pus în libertate fie s-ar sustrage procesului penal, fie ar încerca împiedicarea aflării adevărului, ar fi îndeplinite. Mai mult, inculpatul a și declarat faptul că dorește să contribuie prin munca sa la recuperarea prejudiciului.
La momentul de față, după șapte luni de arest preventiv, consideră că o măsură restrictivă de libertate este susceptibilă de a-și atinge scopul atât în ceea ce privește buna desfășurare a procesului penal cât și în ceea ce privește finalitatea procesului penal prin încadrarea cât mai bună a inculpatului în mediul social.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca neîntemeiat. Apărarea făcută de inculpat se referă eventual la motivarea unui recurs declarat împotriva unei încheieri care ar fi avut ca obiect o înlocuire sau o revocare de arest preventiv și în nici un caz o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, care potrivit dispozițiilor legale are un alt obiect și în nici un caz existența sau inexistența temeiurilor și indiciilor care au determinat luarea sau menținerea arestării preventive. Judecătorul fondului nu a făcut decât să analizeze dacă este oportun sau inoportun în actualul moment procesual să admită o astfel de cerere. In opinia sa, judecătorul fondului a surprins foarte bine faptul că indiferent de câte garanții procesuale stabilește Codul d e procedură penală în cazul punerii în libertate sub control judiciar în cazul unor astfel de infracțiuni nu se poate verifica comportamentul unei persoane. Modalitatea de comitere a unor astfel de infracțiuni se poartă în mediul virtual fără nici o intervenție materială decât accesarea diverselor site-uri pe internet și, ulterior, retragerea sumelor de bani prin transferuri în conturi care au fost deschise pe numele unor persoane.
În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului, într-adevăr este posibil ca acesta să fi prezentat procurorului sau instanței de judecată faptele așa cum le percepe din punctul său de vedere. Însă, aceste fapte așa cum rezultă din materialul de urmărire penală sunt deosebit de grave, cu consecințe deosebite atât pentru sine cât și pentru părțile vătămate cărora într-un mod sau altul le-au dispărut banii din conturi, astfel încât este de acord cu opinia instanței de fond, în sensul că în actualul moment procesual este inoportună admiterea unei astfel de cereri în condițiile în care, practic, cercetarea judecătorească nu a început.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită judecarea în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere faptul că nu a mai avut conflicte cu legea penală și dorește să se angajeze pentru a acoperi prejudiciul.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 29.- pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr- s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a apreciat că asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal nu poate fi asigurată, potrivit art. 136 alin. 2) proc.pen. prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. S-a arătat că dotarea tehnică minimă necesară desfășurării unor activități de genul celor pentru care inculpatul este cercetat, precum și imposibilitatea controlării accesului acestuia la astfel de mijloace, facilitează săvârșirea de către petentul-inculpat și pe viitor a unor astfel de activități și că obligațiile prev. de art. 1602alin. 3 și 31.proc.pen. nu pot împiedica accesul inculpatului la astfel de mijloace.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul,solicitând admiterea cererii de liberare provizorie arătând că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că, în raport de durata scursă de la data la care s-a dispus arestarea sa preventivă nu se mai justifică privarea sa de libertate, fiind îndeplinite condițiile pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În primul rând este de precizat faptul că liberarea provizorie implică o menținere a temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive, întrucât schimbarea sau încetarea acestora atrage incidența altor instituții, respectiv înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive. De aceea, Curtea va analiza criticile formulate de către inculpat numai din perspectiva art. 1602.proc.pen.
Din analiza actelor dosarului se constată că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind arestat la 10.04.2009, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art. 48 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen. și art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
În fapt, s-a reținut că începând cu luna decembrie 2008 inculpatul, împreună cu coinculpații, și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea declanșării unor atacuri tip "phishing" asupra clienților Bank România.
Astfel, în perioada decembrie 2008-aprilie 2009, după ce inculpatul, în înțelegerea cu inculpatul, a falsificat pagina deweboriginală a Bank România, inculpații au trimis un număr nedeterminat dee-mailuri (spam),aparent de la adrese generice dee-mailasemănătoare cu adresele oficiale ale băncii (de exemplu,online rzb.ro,adresă pusă la dispoziția clienților săi, cu caracter public, de către bancă), pentru a obține în mod fraudulos informații confidențiale ( Codul d e utilizator, parola, numărul cârdului) de la clienții băncii respective.
Ulterior, folosindu-se de datele astfel obținute, inculpatul a accesaton-lineconturile mai multor clienți ai băncii și, fără consimțământul acestora, a transferat diverse sume de bani în conturile unor membri ai grupării, bani care au fost retrași ulterior de la -uri sau de la ghișeele băncii.
Din analiza dispozițiilor art. 1602alin. 2.proc.pen. Curtea reține că, îndeplinirea formală a condițiilor impuse de lege nu conduce în mod automat la admiterea cererii de liberare provizorie, instanța având posibilitatea ca, în funcție de circumstanțele cauzei, să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, respectiv să aprecieze asupra oportunității cercetării în stare de libertate a inculpatului prin supunerea acestuia unui control judiciar.
În condițiile în care legea nu prevede în mod expres care sunt criteriile în funcție de care se face această analiză a temeiniciei cererii de liberare provizorie, practica judiciară s-a raportat la elemente privind gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, urmările produse, persoana inculpatului (preluate din art. 136 alin. ultim proc.pen.). Or, circumstanțele concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele, respectiv forma organizată în care s-a acționat, perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, urmările faptelor, prejudiciul total cauzat (de toate cele 3 grupări, C, și O), ridicându-se, conform comunicărilor Bank, la aproximativ 1.000.000 lei, relevă un grad ridicat de pericol social al acestora. Circumstanțele personale favorabile pe care le invocă inculpatul, și care, într-adevăr nu pot fi ignorate la luarea unei decizii privind starea de arest a unei persoane, nu pot avea o relevanță deosebită în contextul faptelor pentru care este cercetat.
În raport de aceste considerente, având în vederea și stadiul procesual, cererea fiind formulată la primul termen de judecată în fața instanței de fond, în cauza neadministrându-se nicio probă, Curtea constată corectă concluzia primei instanțe, în sensul că scopul măsurii preventive, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, nu poate fi atins,la acest moment, prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, soluție în raport de care, conform art. 192 alin. 2.proc.pen. îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul București secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LR-12.11.2009/Dact.EA-20.11.2009/2ex
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
