Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1648/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2578/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1648
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta inculpată în stare de arest și asistată de avocat oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea inculpatei în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Inculpata a recunoscut participarea la infracțiune, a regretat această implicare arătând că a fost constrânsă să participe la această faptă prin amenințare de a rămâne fără locuință. Consideră că aceasta nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită a i se da posibilitatea ca până la pronunțarea unei soluții legale și temeinice să fie alături de cei trei copii minori pe care îi are în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpată, ca nefondat. Apreciază că în raport de fapta săvârșită, infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin faptul că a încercat să vândă un imobil aparținând altei părți vătămate, se mențin temeiurile avute în vedere la luarea și prelungirea în continuare a acestei măsuri.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru a putea fi alături de cei trei copii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 681Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală și ale art.148 lit.f Cod procedură penală.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei nu s-a schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acesteia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata .
Inculpata, prin apărător din oficiu, criticat dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate, considerând că nu mai există indicii temeinice pentru menținerea măsurii arestării preventive. Totodată, a învederat că a avut o atitudine sinceră și cooperantă în cursul procesului penal.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art.160 alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 08.05.2009, prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art.143, art.148 lit. f și art.1491din Codul d e procedură penală. Totodată, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 121/UP/8.05.2009.
Ulterior, prin rechizitoriul nr.2896/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, și inculpata pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5, din Codul penal, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 rap.la art. 289 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 din Codul penal cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal și toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
În fapt, s-a reținut, că la data de 01.06.2007 și, respectiv, 07.06.2007, inculpata, folosind documente false de identitate și proprietate, a substituit-o pe numita și a împuternicit-o pe învinuita să vândă imobilul și, ulterior, a vândut imobilul din B,-, sector 1, lui, valoarea prejudiciului fiind de 270.500 EURO.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele rezultă din probatoriul administrat până în prezent și anume: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de recunoaștere după planșele fotografice, documente autentice ridicate din arhivele notariale și de la Direcțiile de Taxe și Impozite Locale, precum și declarațiile inculpaților, și .
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză, ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatei, nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpata a fost arestată preventiv și trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiunii pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Astfel, pentru infracțiunea de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani închisoare.
Potrivit art.1411din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, chiar dacă infracțiunea de înșelăciune a rămas în fază de tentativă, pedeapsa prevăzută de lege este cea prevăzută pentru infracțiunea consumată.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acesteia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestora, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat.
Astfel, inculpata a folosit documente false de identitate și proprietate, în scopul de a vinde un imobil ce nu îi aparținea, valoarea prejudiciului fiind de 270.500 euro.
Modalitatea de comitere a faptei, prin utilizarea unor mijloace frauduloase, dar și valoarea mare a pagubei, relevă o periculozitate sporită a inculpatei și impune izolarea acesteia de comunitate.
În ceea ce privește persoana inculpatei, Curtea reține, ca fiind relevantă, împrejurarea că, din cazierul judiciar al acesteia, rezultă că anterior, a mai fost trimisă în judecată, prin rechizitoriul din 08.08.2008 în dosarul nr.8537/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 B, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art 215 alin.1,2 și 3 din Codul penal, ceea ce demonstrează perseverență infracțională și impune o reacție din partea organelor judiciare.
Aceste date privind persoana inculpatei creează temerea că lăsarea ei în libertate ar putea conduce la reluarea activității infracționale, în contextul în care aceasta nu are o ocupație.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența, în stare de libertate, a inculpatei care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol încrederea persoanelor în ceea ce privește circuitul civil al bunurilor.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatei.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpată, și constatând, totodată, că în raport de actualul stadiu procesual, se impune menținerea acesteia în stare de arest, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport cu care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală.
Obligă recurenta inculpată la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC - 28.09.2009
Dact.EA-28.09.: 23.11.2009/ 2 ex
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
