Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 165/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii nr. 24/F/25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul-recurent în stare de deținere la Penitenciarul Colibași, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art. 172 al.7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Apărătorul recurentului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului și pe fond casarea încheierii și dispunerea liberării sub control judiciar a inculpatului, urmând a se dispune în sarcina acestuia, obligațiile legale. Se arată că, Tribunalul Vâlceaa admis în principiu cererea de liberare sub control judiciar și că instanța este ținută de două aspecte pentru a soluționa cererea.
Un aspect se referă la posibilitatea ca inculpatul, lăsat în libertate să săvârșească alte fapte penale și al doilea aspect să nu existe date că inculpatul, lăsat în libertate va influența martori, părți experți etc. Precizează că în sarcina inculpatului s-a reținut că, a îmbrățișat activitatea infracțională a altui coinculpat și că și-a pus la dispoziție conturile bancare.
În opinia apărătorului nu există probe că inculpatul a săvârșit fapte penale, singura probă împotriva acestui inculpat fiind interceptarea convorbirilor telefonice în care reiese că doi dintre coinculpați vorbeau între ei despre inculpatul.
Apărătorul mai arată că, nu a mai întâlnit un astfel de caz în care fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul să nu se regăsească în rechizitoriul parchetului, acesta fiind arestat" la grămadă".
Inculpatul nu și-a văzut familia de circa 6 luni, avea o afacere pe care o administra, acum are datorii la bănci și nu poate face nimic deoarece nici chiar inculpatul nu înțelege de ce este în boxă.
Menționează că nu există probe cu privire la inculpatul, inculpatul fiind legat doar de grupul infracțional. De asemenea martorii nu se cunosc, convorbirile telefonice nu sunt purtate de inculpat și conturile nu au fost puse la dispoziție. Totodată, dosarul este legat de efectuarea procedurii de citare cu părțile vătămate/civile, în care se vor da termene din trei în trei luni, durata de soluționare fiind foarte mare, având în vedere îndeplinirea procedurii de citare.
Instanța trebuie să analizeze dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate și de asemenea trebuie să analizeze probele care-l încriminează pe inculpat. Menționează că este o speță unică având în vedere că în acest dosar sunt 22 de inculpați și numai 2 martori.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, iar pe fond respingerea cererii de liberare sub control judiciar în baza art.1608alin.6 cod procedură penală.
Se solicită se limita discuția, numai cu privire la recursul cu care este investită instanța, respectiv recursul formulat împotriva încheierii prin care se solicită înlocuirea măsurii cu ce a prev. de art. 1602Cod procedură penală. Se argumentează că în mod temeinic, instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării, deoarece inculpatul făcea parte dintr-un lot de peste 20 de infractori care a fost anihilat, acești păgubind în mod repetat cetățeni de pe mai multe continente. În cauză există riscul ca inculpatul odată pus în libertate și să adere la alte grupuri infracționale și să comită același gen de infracțiuni. De asemenea se are în vedere rezonanța internațională a acestor gen de infracțiuni, care a căpătat o mare amploare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt,solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Precizează că nu a avut nici o legătură cu grupul infracțional, dar era prieten cu un membru al acestei grupări, necunoscând cu ce se ocupa acesta. Avea o situație financiară bună și nu avea de ce să recurgă la mijloace frauduloase pentru a-și asigura necesarul vieții.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.24 din 25 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlcea, a dispus, în baza art. 1608alin. 3, art. 1608aalin.6 precum și art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, respingerea ca neîntemeiată precum și ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.01.1980 în B, sector 1, domiciliat în B, bld. Luptătorilor nr. 34, sector 1, cu CNP, -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod pr.penală, a fost bligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 24 febr.2009 a fost înregistrată sub nr-, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr.39/2003, art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art.208 alin.1 combinat cu art. 209 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a,b Cod penal.
În motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar se arată, în esență, că, prin încheierea nr. 23 din 16.07.2008 a Tribunalului Vâlcea pronunțată în dosarul -, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, însă organele de urmărire penală nu au reușit să administreze, ulterior, probe cu privire la vinovăția sa, întrucât din toate adresele emise de către unitățile bancare a rezultat că sumele intrate în conturile inculpatului provin din contracte de vânzare-cumpărare legale, aceste sume neprovenind din străinătate.
Ca urmare, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării și se impune a se lua în considerare și poziția sa care a fost constant la dispoziția instanței încă de la începutul cercetărilor, a fost singurul care a dat o declarație în fața procurorului, iar după reținere, deși a fost liber nu s-a sustras de la urmărire penală sau a efectuat vreun act care să denote reaua-credință.
Atitudinea sa precum și faptul că are o familie, toate acestea, susține inculpatul, sunt garanții suficiente din care rezultă că se va prezenta dacă va fi pus în libertate, ori de câte ori va fi chemat la instanță și nu va îngreuna desfășurarea judecării cauzei sau aflarea adevărului.
Analizând această cerere, tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea în principiu, dar pe fondul cauzei se impune respingerea acestei cereri ca neîntemeiată și ca nefondată.
In acest sens, ca situație de fapt, tribunalul arată că, din probele administrate în faza urmăririi penale, reținute și în rechizitoriu, rezultă că, inculpații și A sunt implicați în desfășurarea unor activități de fraudare a unor cetățeni străini prin intermediul internetului, având și legături cu persoane cunoscute ca făcând parte din cercuri infracționale ce se ocupă cu fraude pe internet sau cu coordonatori ai unor astfel de activități și obținând venituri importante din acest tip de activități ilegale.
Ulterior, prin metode investigative specifice acestui tip de infracțiuni, organele de urmărire penală au stabilit că, în fapt, cei doi fac parte dintr-o grupare organizată extinsă, ce are ca scop comiterea de fraude informatice, asociate fie cu înșelarea victimei, fie cu efectuarea de transferuri neautorizate de fonduri bănești, activități urmate de facilitarea repatrierii sumelor astfel rezultate.
Autorii postează anunțuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le dețin, apelând la site-uri specializate în comerț electronic (E-bay.com,.com,.com, gunsamerica.com). De regulă accesul la aceste site-uri se face prin conectare folosind datele de identificare ale altor persoane ( user), inclusiv date ale cărților de credit aparținând acestora (cărți).
Aceste informații sunt obținute prin lansarea prin internet de mesaje nedorite către un număr nedefinit de destinatari (mesajespam) și determinarea unora dintre aceștia să dezvălui expeditorului date personale (metodaphishing).De exemplu, sub pretextul actualizării bazelor de date ale unor instituții, de regulă bancare, victima este îndrumată prin mesajul spam să trimită informații personale către o adresă de e-mail care în realitate este controlată de autorul phishingului.
Datele astfel obținute sunt folosite pentru înscrierea neautorizată, cu identitatea persoanei respective, pe site-urile de comerț on-line. Acest mod de operare urmărește atât ascunderea propriei identități, cât și câștigarea încrederii victimelor - cetățeni străini, cărora li se induce falsa impresie cu privire la identitatea, fizică și electronică, a persoanei cu care încheie acordul.
Ulterior autorii postează anunțuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le dețin și determină victimele să achiziționeze bunurile și să efectueze plata prețului fie prin sisteme de transfer rapid de bani (, ), fie prin depuneri în conturi bancare, pe nume fictive de beneficiari. Aceste identități fictive sunt folosite de membrii grupării, deplasați în străinătate în scopul ridicării sumelor transferate de victime.
Ulterior sumele rezultate din aceste activități sunt trimise în țară prin servicii de transfer rapid de bani (, ), de această dată folosindu-se o identitate fictivă a expeditorului și una reală a beneficiarului, care au același nume, urmărindu-se crearea unei false impresii cu privire la o legătură familială. Beneficiarii sunt cetățeni români recrutați de către autorii ce astfel încearcă să-și protejeze anonimatul și să se sustragă de la tragerea la răspundere penală. Alte modalități de repatriere a banilor sunt depunerea în conturi bancare ori apelarea la serviciile unor transportatori auto.
Prin aceste modalități se încearcă crearea unui circuit al banilor proveniți din faptele ilicite, care să ascundă adevărata destinație a sumelor și identitatea reală a autorilor. Prin urmare, pe lângă fraudarea cetățenilor străini, autorii au organizat și o rețea de spălare a banilor rezultați din faptele ilicite.
În vederea funcționării întregului sistem, activitățile membrilor grupului sunt interdependente iar informația circulă exclusiv electronic (convorbiri telefonice, mesaje tip sms sau corespondență on-line), fiind transmise informații cu privire la transferurile ce trebuie "executate" și feed-back-ul conținând confirmarea operațiunilor frauduloase.
În timp, datorită sprijinului reciproc și schimbului activ de informații între membrii grupului modurile de operare au fost perfecționate, în sensul că autorii postează, pe site-uri specializate în comerț electronic, anunțuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le dețin.
În locul folosirii sistemelor uzuale de garantare a tranzacțiilor on-line (tipescrow), autorii determină victimele să facă depozite temporare, prin sisteme de transfer rapid de bani tip sau, pe numele unor persoane de încredere, cu posibilitatea anulării transferului în cazul neacceptării bunului de către cumpărător. În realitate bunul nu este livrat pentru că acesta de fapt nu există, iar sumele depuse drept garanție sunt încasate prin mijloace frauduloase. În acest scop membrii grupului au cooptat persoane aflate în străinătate, care au acces direct la serviciile de transfer rapid de bani (angajați sau deținători ai unor astfel de unități) și pot ridica sumele fără utilizarea unor acte de identitate.
Ulterior aceleași persoane repatriază sumele de bani provenite din fraudă prin servicii de transfer rapid de bani (, ), de această dată folosindu-se o identitate fictivă a expeditorului și una reală a beneficiarului, care au același nume, urmărindu-se crearea unei false impresii cu privire la o legătură familială. Beneficiarii sunt cetățeni români recrutați de către autorii ce astfel încearcă să-și protejeze anonimatul și să se sustragă de la tragerea la răspundere penală.
O altă modalitate de comitere a faptelor constă în efectuarea de transferuri neautorizate din conturile bancare ale unor societăți străine în conturi controlate de autori, intrarea în posesia acestora fiind realizată prin transferuri repetate ale sumelor obținute ilicit, cu ajutorul unor complici.
Astfel, autorii alertează victima - de regulă societate comercială americană cu venituri importante - cu privire la existența unor sesizări împotriva sa, prin intermediul unor e-mailuri provenind aparent de la autorități americane, determinând-o să acceseze documente atașate mesajului electronic, modalitate în care sunt obținute date ce permit accesarea ilegală a conturilor. Ulterior sunt realizate operațiuni de transfer al unor importante sume de bani în conturi create special de autori la instituții bancare din Statele Unite ale Americii, Canada, etc. Cu ajutorul unor complici, aceste sume sunt retransferate în alte conturi bancare din străinătate, de unde sunt ridicate prin intermediul unor alți complici care le introduc în țară.
Având în vedere această activitatea infracțională analizată, pe ansamblu, tribunalul reține cu referire la inculpatul, că în cadrul grupului infracțional organizat se ocupa cu activitatea de recrutare a altor persoane în vederea repatrierii sumelor de bani obținuți prin furt de fonduri bănești, prin sistem informatic.
Astfel, din înregistrarea convorbirilor telefonice, autorizate conform art. 911. pr. pen. rezultă că acest inculpat a recrutat și pe inculpatul Al, de cetățenie nă, acesta fiind pus în legătură directă cu inculpatul, pentru a efectua demersuri în vederea obținerii unor conturi în care să fie virați banii rezultați din fraudarea victimelor. Ulterior realizării transferului, inculpatului Al i se comunicau numele victimei și suma transferată, pentru a avea controlul operațiunilor din cont. De asemenea, este de remarcat disponibilitatea inc. Al și în ce privește sprijinirea altui tip de activități infracționale, legată de instrumente bancare și obținerea de beneficii pecuniare prin mijloace ilicite, precum și sprijinul dat de inc. inculpatului care urmărea obținerea unor alte conturi în țări arabe. (în acest sens a se vedea, vol. XXVIII, 31, 427 și 455).
Având în vedere cele arătate, tribunalul a menționat, în continuare, în considerentele exprimate, că în faza de urmărire penală sunt probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce trebuie raportat la aceste fapte infracționale săvârșite prin fraudă informatică, prin care se aduce atingere circuitului civil al bunurilor și serviciilor persoanelor, menționând, totodată, că printr-o eventuală lăsare în libertate a inculpatului, nu poate fi atins scopul procesului penal pretins de dispozițiile art.1 alin.2 Cod pr.penală, respectiv acela al realizării prevenției generale precum și prevenției speciale.
Totodată, tribunalul arată că atitudinea sa, în sensul că a fost singurul care a dat declarație, de asemenea a fost la dispoziția instanței sau că are o familie, nu pot justifica punerea sa în libertate.
Ca atare, tribunalul, în temeiul art.160/8 alin.3 rap. la art.160/8a alin.6 și art.160/1 alin.2 Cod pr.penală, a respins ca neîntemeiată și ca nefondată cererea de liberare provizorie, așa cum rezultă din dispozitivul mai sus enunțat.
Impotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru mai multe motive, și anume:
-Nu există date că ar săvârși alte fapte penale și nu există, de asemenea, date că lăsat în libertate va influența martori, părți, experți pentru a afecta buna desfășurare a procesului penal.
-Nu există probe că a săvârșit fapte penale, singura probă fiind interceptarea convorbirilor telefonice, din care reiese că doi dintre participanții la activitatea infracțională vorbeau între ei despre inculpat.
-Este arestat numai pentru apartenența la un grup ce nu există, convorbirile telefonice nu sunt purtate de inculpat, durata arestării preventive dacă nu va fi pus în libertate va fi deosebit de mare, luând în considerare îndeplinirea procedurii de citare deosebit de greoaie cu părțile vătămate străine, scopul măsurii preventive urmând a fi realizat mult mai eficient prin lăsarea sa în libertate.
-Are o situație familială și o situație financiară bună, toate acestea conducând la concluzia că nu avea motivație pentru a se recurge la activitățile infracționale de care este învinuit.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, în criticile adresate, inculpatul susține că nu există probe cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, singura probă, și anume interceptarea de convorbiri telefonice, nefiind concludentă.
Curtea, însă, constată că în cauză, așa cum rezultă din situația de fapt expusă în considerentele hotărârii tribunalului, ce vizează și participarea recurentului la presupusa activitate infracțională din grupul din care face parte, și din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, există probe vizând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, menționate, în esență, de către prima instanță, inculpatul fiind și trimis în judecată pentru aceste fapte.
De asemenea, invocarea situației personale atât familială cât și financiară ce nu l-ar fi motivat la săvârșirea presupuselor fapte sau invocarea perioadei mai mare de timp în care este arestat, arestare ce va continua, având în vedere că părțile vătămate sunt cetățeni străini, asemenea aspecte exced obiectului cauzei, instanțele fiind investite să soluționeze cererea de liberare provizorie, instituție procesuală prevăzută la art.160/2 Cod pr.penală, ce are în vedere alte situații decât cele invocate de recurent.
De aceea, curtea va circumscrie analiza criticilor formulate de inculpat, temeiurilor legale vizând admisibilitatea sau nu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de dispozițiile art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală.
Astfel, potrivit prevederilor art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Chiar dacă inculpatul, așa cum rezultă din criticile formulate, arată că nu există astfel de date din care să rezulte influențarea unor părți, martori sau experți, care să influențeze buna desfășurare a procesului penal, o atare situație, incidentă art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, chiar dacă ar subzista, nu este suficientă pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Aceasta, deoarece, potrivit art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.160/2 alin.2, nu conduce neapărat la admiterea cererii de liberare provizorie formulată de inculpat, deoarece textul art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, vizează facultatea instanței de a dispune sau nu liberarea provizorie, prin formula uzitată chiar în text "se poate acorda", și nu obligația instanței dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.160/2 alin.2 Cod pr.epnală.
O atare facultate a instanței de a dispune sau nu liberarea provizorie, se circumscrie scopului măsurilor preventive, vizând buna desfășurare a procesului penal, așa cum rezultă expres din dispozițiile art.136 alin.2 Cod pr.penală.
Însă, un astfel de scop al măsurilor preventive ce poate fi realizat și prin liberarea provizorie se subsumează scopului mai general, mai larg, instituit de dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Codul d e pr.penală, vizând scopul procesului penal.
Astfel, potrivit prevederilor art.1 alin.2 Cod pr.penală, procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Or, în opinia curții, un asemenea scop nu poate fi realizat prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar și judecarea în continuare a recurentului-inculpat în stare de libertate, având în vedere amploarea și rezonanța locală și națională al acestui fenomen al criminalității informatice, în care se circumscrie și presupusa activitate infracțională a recurentului, fie ea privită în mod individual, fie în cadrul grupului din care face parte.
De aceea, o eventuală punere în libertate pentru astfel de presupuse fapte ce antrenează o rezonanță negativă deosebit de mare în rândul comunității, așa cum de altfel și tribunalul precizează, precum și o eventuală insecuritate a bunurilor cetățenilor determinată de astfel de fapte de fraudă informatică reținute în sarcina recurentului și a grupului din care face parte, nu poate contribui la scopul menționat al procesului penal prevăzut de art.1 alin.2 Cod pr.penală.
Așa fiind, pe aceste considerente, curtea apreciază că în cauză soluția pronunțată de către tribunal este legală și temeinică și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declara de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat, fiul lui și, născut la data de 29 ianuarie 1980, împotriva încheierii nr.24/F din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
24 martie 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
