Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 164/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii nr. 19/F din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-inculpat în stare de deținere la Penitenciarul Colibași asistat de avocat ales escu, în baza delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorul s-a consultat cu recurentul.
Avocat escu, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Procurorul precizează că nu are cereri de formulat.
Instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat escu, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate pe care o consideră nelegală și netemeinică, urmând a se dispune trimiterea cauzei la instanță în vederea rejudecării acesteia, iar în subsidiar admiterea recursului și admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Se susține că în baza disp. art.356 Cod procedură penală, lit.c) instanța trebuia să analizeze probele, respectiv de a preciza pentru care anume faptă reținută de instanță în sarcina inculpatului s-a pronunțat condamnarea, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele agravante sau atenuante și starea de recidivă. Din punctul său de vedere soluția este nelegală și netemeinică deoarece instanța nu a motivat în ce măsură inculpatul se face vinovat de învinuirile aduse. De asemenea cererea de liberare sub control judiciar se adresează inculpaților arestați și nu se discută temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării cererea fiind formulată în interiorul măsurii arestării preventive.
În cauză nu există indicii că inculpatul ar încerca să influențeze cercetarea și nu există argumente de tip probator că ar mai putea săvârși alte fapte penale. Totodată inculpatul nu poate influența părțile vătămate, acestea fiind cetățeni străini, pe de altă parte inculpatul se află la prima incidență cu legea penală, iar înainte de a fi arestat realiza venituri licite.
Având în vedere timpul, scurs de la luarea măsurii nu se mai poate reține pericolul pentru ordinea publică. În opinia sa, inculpatul poate fi beneficiarul instituției liberării sub control judiciar, motiv pentru care solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul invocă disp. art.141 cod procedură penală, care se referă la cererile de revocate și înlocuire a măsurii, nu sunt supuse recursului, astfel calea de atac a recursului este inadmisibilă. În opinia sa prin cererea de liberare provizorie inculpatul-recurent a solicitat de fapt înlocuirea măsurii arestării. În cazul în care instanța nu va împărtăși aceeași opinie, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile disp.art.1602alin.2 cod procedură penală și așa cum arată art.681cod procedură penală"Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta" în acest caz impunându-se obligația de a-l împiedica pe inculpat să mai comită alte infracțiuni. De asemenea din grupul infracțional condus de inculpatul, făcea parte și inculpatul care avea un rol foarte important în activitatea grupului întrucât se ocupa de accesarea conturilor și de ridicarea banilor.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, iar în cazul admiterii cererii se obligă să se prezinte în instanță motiv pentru care solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.19/F din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.160/8 alin.3, art.160/81 alin.2 Cod pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată și ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petiționarul, fiul lui și -, născut la data de 2 mai 1976 în Râmnicu V, domiciliat în aceeași localitate, Calea lui nr.152, bloc 13,.B,.2, deținut în Penitenciarul Colibași, și a fost obligat acesta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 11 februarie 2009, fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
In această cerere, petiționarul arată, în esență, că scopul măsurii arestării preventive ce a fost luată împotriva sa, poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, întrunind, față de infracțiunile reținute în sarcina sa, și anume cele prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.23 din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a, b Cod penal, condițiile admisibilității în principiu.
In acest sens, arată că nu există date care să conducă la ideea că ar putea săvârși alte fapte penale sau că încerca să zădărnicească aflarea adevărului, existând toate garanțiile că judecata se poate realiza în condiții optime prin respectarea obligațiilor procesuale dacă va fi pus în libertate.
A învederat instanței că au trecut 7 luni de la luarea măsurii arestării preventive, prin trimiterea în judecată dispusă în cauză, dovezile incriminatoare susceptibile de o prezumtivă influențare fiind deja administrate în faza de urmărire penală, neexistând, astfel, posibilitatea influențării unor eventuale părți vătămate în declarațiile ce vor fi date.
De asemenea, nu există nici posibilitatea influențării martorilor, întrucât din audierile succesive de martori nu s-a desprins concluzia că inculpatul ar fi avut vreun contact cu acestea, nemanifestând nici un interes în sensul influențării lor.
Totodată, din probatoriul administrat până în prezent în această cauză, nu rezultă că ar plănui săvârșirea unor alte infracțiuni, concluzionând că sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, cât și dispozițiile art.136 Cod pr.penală, vizând scopul măsurilor preventive.
Analizând această cerere, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, în același timp considerând că este și nefondată, pentru argumentele de mai jos:
Astfel, ca situație de fapt, tribunalul arată că, din probele administrate în faza urmăririi penale, reținute și în rechizitoriu, rezultă că, inculpații și A sunt implicați în desfășurarea unor activități de fraudare a unor cetățeni străini prin intermediul internetului, având și legături cu persoane cunoscute ca făcând parte din cercuri infracționale ce se ocupă cu fraude pe internet sau cu coordonatori ai unor astfel de activități și obținând venituri importante din acest tip de activități ilegale.
Ulterior, prin metode investigative specifice acestui tip de infracțiuni, organele de urmărire penală au stabilit că, în fapt, cei doi fac parte dintr-o grupare organizată extinsă, ce are ca scop comiterea de fraude informatice, asociate fie cu înșelarea victimei, fie cu efectuarea de transferuri neautorizate de fonduri bănești, activități urmate de facilitarea repatrierii sumelor astfel rezultate.
Autorii postau anunțuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le dețin, apelând la site-uri specializate în comerț electronic (E-bay.com,.com,.com, gunsamerica.com). De regulă accesul la aceste site-uri se face prin conectare folosind datele de identificare ale altor persoane ( user), inclusiv date ale cărților de credit aparținând acestora (cărți).
Aceste informații erau obținute prin lansarea prin internet de mesaje nedorite către un număr nedefinit de destinatari (mesaje spam) și determinarea unora dintre aceștia să dezvălui expeditorului date personale (metodaphishing).De exemplu, sub pretextul actualizării bazelor de date ale unor instituții, de regulă bancare, victima era îndrumată prin mesajul spam să trimită informații personale către o adresă de e-mail care în realitate este controlată de autorul phishingului.
Datele astfel obținute, erau folosite pentru înscrierea neautorizată, cu identitatea persoanei respective, pe site-urile de comerț on-line. Acest mod de operare urmărea atât ascunderea propriei identități, cât și câștigarea încrederii victimelor - cetățeni străini, cărora li se inducea falsa impresie cu privire la identitatea, fizică și electronică, a persoanei cu care încheia acordul.
Ulterior, autorii postau anunțuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le dețineau și determinau victimele să achiziționeze bunurile și să efectueze plata prețului fie prin sisteme de transfer rapid de bani (, ), fie prin depuneri în conturi bancare, pe nume fictive de beneficiari. Aceste identități fictive erau folosite de membrii grupării, deplasați în străinătate în scopul ridicării sumelor transferate de victime.
Ulterior, sumele rezultate din aceste activități erau trimise în țară prin servicii de transfer rapid de bani (, ), de această dată folosindu-se o identitate fictivă a expeditorului și una reală a beneficiarului, care au același nume, urmărindu-se crearea unei false impresii cu privire la o legătură familială. Beneficiarii erau cetățeni români recrutați de către autorii ce astfel încearcă să-și protejeze anonimatul și să se sustragă de la tragerea la răspundere penală. Alte modalități de repatriere a banilor era depunerea în conturi bancare ori apelarea la serviciile unor transportatori auto.
Prin aceste modalități, s-a încercat crearea unui circuit al banilor proveniți din faptele ilicite, care să ascundă adevărata destinație a sumelor și identitatea reală a autorilor. Prin urmare, pe lângă fraudarea cetățenilor străini, autorii au organizat și o rețea de spălare a banilor rezultați din faptele ilicite.
În vederea funcționării întregului sistem, activitățile membrilor grupului erau interdependente iar informația circula exclusiv electronic (convorbiri telefonice, mesaje tip sms sau corespondență on-line), fiind transmise informații cu privire la transferurile ce trebuiau "executate" și feed-back-ul conținând confirmarea operațiunilor frauduloase.
În timp, datorită sprijinului reciproc și schimbului activ de informații între membrii grupului modurile de operare au fost perfecționate, în sensul că autorii postează, pe site-uri specializate în comerț electronic, anunțuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le dețin.
În locul folosirii sistemelor uzuale de garantare a tranzacțiilor on-line (tipescrow), autorii determină victimele să facă depozite temporare, prin sisteme de transfer rapid de bani tip sau, pe numele unor persoane de încredere, cu posibilitatea anulării transferului în cazul neacceptării bunului de către cumpărător. În realitate bunul nu este livrat pentru că acesta de fapt nu există, iar sumele depuse drept garanție sunt încasate prin mijloace frauduloase. În acest scop membrii grupului au cooptat persoane aflate în străinătate, care au acces direct la serviciile de transfer rapid de bani (angajați sau deținători ai unor astfel de unități) și pot ridica sumele fără utilizarea unor acte de identitate.
Ulterior aceleași persoane repatriază sumele de bani provenite din fraudă prin prin servicii de transfer rapid de bani (, ), de această dată folosindu-se o identitate fictivă a expeditorului și una reală a beneficiarului, care au același nume, urmărindu-se crearea unei false impresii cu privire la o legătură familială. Beneficiarii sunt cetățeni români recrutați de către autorii ce astfel încearcă să-și protejeze anonimatul și să se sustragă de la tragerea la răspundere penală.
O altă modalitate de comitere a faptelor constă în efectuarea de transferuri neautorizate din conturile bancare ale unor societăți străine în conturi controlate de autori, intrarea în posesia acestora fiind realizată prin transferuri repetate ale sumelor obținute ilicit, cu ajutorul unor complici.
Astfel, autorii alertează victima - de regulă societate comercială americană cu venituri importante - cu privire la existența unor sesizări împotriva sa, prin intermediul unor e-mailuri provenind aparent de la autorități americane, determinând-o să acceseze documente atașate mesajului electronic, modalitate în care sunt obținute date ce permit accesarea ilegală a conturilor. Ulterior sunt realizate operațiuni de transfer al unor importante sume de bani în conturi create special de autori la instituții bancare din Statele Unite ale Americii, Canada, etc. Cu ajutorul unor complici, aceste sume sunt retransferate în alte conturi bancare din străinătate, de unde sunt ridicate prin intermediul unor alți complici care le introduc în țară.
Astfel, inculpatul, inducea în eroare victimele (persoane de cetățenie stăină), în cadrul unor tranzacții online iar datele electronice erau transmise inculpatului, care avea persoane de legătură în Marea Britanie. Ulterior, mesajul de confirmare a "executării" transferului urma sensul invers, până la primul expeditor.
Inculpatul desfășura în cadrul grupului și alt tip de activități, de punere la dispoziție și coordonare a unor persoane, cum ar fi, (, G, ) care să ridice în țară sumele de bani rezultate din fraudele comise, activități prin care se urmărea ascunderea adevăratei destinații și proveniențe a banilor. Activitatea era realizată fie direct, fie prin indicarea numelor persoanelor ce urmează să ridice banii (de ex. convorbirile sau mesajele telefonice din datele de 20.03.2008, 25.03.2008 - - "", 25.02.2008, 26.03.2008 - ).
Același inculpat, respectiv, desfășura în cadrul grupului și alt tip de activități, de punere la dispoziție și coordonare a unor persoane (, G, ), și prin aceasta, asigura calea de repatriere a sumelor rezultate din activitatea infracțională și ascundere a adevăratei proveniențe a banilor ori a identității reale a persoanelor ce intrau în contact direct cu victimele, coordonând activitatea mai multor persoane ( G, G, ).
In sensul celor arătate mai sus, tribunalul reține că sunt edificatoare mesajele telefonice ale inculpatului înregistrate cu respectarea cerințelor prevăzute de art.91/1 Cod pr.penală, așa cum sunt prezentate în considerentele exprimate.
De asemenea, tribunalul consideră că în faza de urmărire penală sunt probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat prin săvârșirea unor asemenea fapte de fraudă informatică, prin care se aduce atingere circuitului civil al bunurilor și serviciilor, apreciind că printr-o eventuală lăsare în libertate a inculpatului, scopul procesului penal prevăzut de art.1 alin.2 din Codul d e pr.penală, și anume acela de a realiza prevenția generală și prevenția specială nu poate fi realizat.
Totodată, tribunalul menționează că în cauză a fost respectat termenul rezonabil, iar situația personală invocată, în sensul că soția sa a suferit o intervenție chirurgicală, nu poate fi luată în considerare, având în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Așadar, față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.160/8 alin.3, rap. la 160/8a alin.6 și art.160 alin.2 Cod pr.penală, a respins ca neîntemeiată și ca nefondată cererea de liberare provizorie, așa cum rezultă din dispozitivul enunțat.
Impotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele critici:
-Instanța nu a motivat, potrivit legii, hotărârea prin care cererea de liberare provizorie a fost respinsă, în mod greșit, motivarea având în vedere temeiurile vizând luarea măsurii arestării preventive și nu pe cele vizând liberarea provizorie.
-Nu există date sau indicii că inculpatul ar mai săvârși alte fapte penale sau ar influența părțile vătămate, cetățeni străini, fiind pentru prima dată cercetat penal.
-Având în vedere timpul relativ mare scurs de la luarea măsurii arestării preventive, nu se mai poate reține pericolul pentru ordinea publică, astfel că poate fi beneficiarul instituției liberării sub control judiciar.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, cu privire la faptul că motivarea hotărârii de liberare provizorie nu corespunde textelor legale incidente acestei instituții, poate fi privită ca întemeiată, întrucât în principal, judecătorul a motivat asupra existenței în continuare a pericolului pentru ordinea publică, criteriu ce nu se regăsește în cazul instituției liberării provizorii sub control judiciar, ale cărei condiții sunt precizate expres în dispozițiile art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală.
Curtea, însă, va suplini o atare motivare, urmând a analiza dacă raportat la textele legale enunțate, se impune sau nu admiterea cererii de liberare provizorie.
Sub acest aspect, chiar dacă nu ar exista date sau indicii privind săvârșirea unei alte fapte prevăzută de legea penală sau cu privire la influențarea părților vătămate, așa cum rezultă din criticile adresate, și ar fi îndeplinită condiția prevăzută la art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, totuși, în raport de prevederile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, instanța nu are obligația ci facultatea, prin chiar formula uzitată în text "se poate acorda", de a dispune sau nu liberarea provizorie sub control judiciar.
O atare facultate a instanței cu privire la admiterea sau nu a cererii de liberare provizorie, trebuie să fie circumscrisă, în opinia curții, scopului măsurilor preventive prevăzut la art.136 alin.1 Cod pr.penală, ce vizează buna desfășurare a procesului penal, scop care poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, așa cum se precizează în alin.2 al aceluiași articol.
Acest scop, însă, prevăzut de art.136 Cod pr.penală, trebuie să fie subsumat scopului mai larg al procesului penal, identificat în art.1 alin.1 și 2 Cod pr.penală, proces ce trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acestora, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.
Din această perspectivă, curtea consideră că, dată fiind amploarea presupusei activității infracționale, pentru care atât inculpatul din prezenta cauză cât și grupul din care el face parte, au fost trimiși în judecată, luând în considerare și rezonanța negativă pe plan local dar și național a unor asemenea fapte reținute în sarcina lor de criminalitate informatică, precum și nediminuarea pericolului concret pentru ordinea publică de care face vorbire tribunalul, scopul procesului penal precizat mai ales în alin.2 al art.1 din Codul d e pr.penală, nu poate fi realizat, în opinia curții, la acest moment, decât prin judecarea recurentului în stare de arest și nu în libertate, așa cum solicită acesta.
Așa fiind, cum alte critici vizând, de pildă, termenul rezonabil exced obiectului cauzei, curtea, pe considerentele mai sus expuse, ce completează pe cele ale tribunalului, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, menținând hotărârea atacată.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 02 mai 1976, împotriva încheierii nr.19/F, din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
24 martie 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
