Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 163/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții-inculpați, împotriva încheierii din data de 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns inculpații - recurenți asistat de avocat în baza delegației de substituire pentru avocat ales și inculpatul G asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr. 936/2009 emisă de Baroul Argeș, aceasta fiind substituită de avocat .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,potrivit art.172 al.7 Cod procedură penală,apărătorii s-au consultat cu recurenții-inculpați.
Inculpatul-recurent G precizează că nu este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu de instanță, solicitând amânarea cauzei pentru a fi prezent apărătorul său ales.
Avocat arată că nu se opune cererii de amânare, formulată de inculpatul
Reprezentantul parchetului, având cuvântul asupra cererii formulată de inculpatul G, pune concluzii de admitere a acesteia, cererea fiind legală.
Curtea, constată că cererea de amânare a cauzei formulată de inculpatul G este neîntemeiată, deoarece conform referatului întocmit la dosar s-a luat legătura telefonic cu apărătorul ales care a comunicat instanței că nu poate fi prezent la instanță, având de susținut o cauză la Totodată apărătorul său avea obligația de a asigura substituirea sa la acest termen de un alt apărător. Având în vedere că acesta nu s-a conformat disp. art.171 al.4 Cod procedură penală și s-a asigurat inculpatului apărător din oficiu, curtea respinge cererea de amânare formulată de inculpatul
Apărătorii inculpaților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat,pentru inculpatul-recurent,solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate. Se solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat întrucât sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602Cod procedură penală. Singurele probe care îl incriminează pe inculpat este declarația părții vătămate, nesusținută de nici o altă probă, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați.Nu în ultimul rând solicită să se aibă în vedere situația familială a acestuia, faptul că are în întreținere un copil minor.
Avocat, pentru inculpatul-recurent G solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât acesta nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa. Precizează faptul că partea vătămată și-a modificat plângerea în sensul că nu a fost obligată să se prostitueze în apartamentul inculpatului G, care locuia cu familia, ci în apartamentul coinculpatului, care la rândul său are familie și la momentul respectiv lucra în Pitești. De asemenea, învederează instanței că fapta a fost săvârșită în aprilie 2007, iar inculpatul a fost arestat în mai 2008, interval în care nu a săvârșit alte fapte penale, deci inculpatul nu are un comportament antisocial, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpații-recurenți ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. Precizează că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive solicitând menținerea stării de arest a inculpaților pentru aceleași motive.
Inculpații G și, având pe rând ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea din 24 februarie 2009, Tribunalul Argeșa mentinut starea de arest preventiv a inculpatilor G si si, pe cale de consecinta,a respins cererile de liberare provizorie formulate de acestia.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. a obligat pe fiecare inculpat la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.50D/P/2007 al - Biroul Teritorial Argeșa fost investit Tribunalul Argeș, cu judecarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpații G și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prev. și ped. de art.13 alin.1, 3 din Legea nr.678/2001.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpații G și, veri primari, fără ocupație, s-au hotărât să câștige facil sume de bani, prin racolarea unor tinere minore, care datorită vârstei, nivelului de instruire, stării materiale precare, lipsei experienței de viață, naivității, puteau fi induse în eroare și determinate să se prostitueze.
Prin încheierea nr.40/CC/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe o perioadă de 29 de zile, iar prin încheierea nr.46/CC/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile,măsură ce a fost menținută prin încheierile ulterioare.
Cu privire la cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.2 proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Deși, în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă, și anume aceea că lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Analiza acestei condiții se impune cu atât mai mult cu cât în cauză unul dintre motivele arestării inculpaților este cel prevăzut de art.148 lit.f proc.pen.
Chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, în finalul cărora instanța urmează a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată în raport și cu motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
S-a constatat că, în speța de față, din punct de vedere formal, ar fi îndeplinite condițiile referitoare la cuantumul pedepsei, însă s-a apreciat că cei doi inculpați sunt persoane periculoase, fapt ce rezultă din natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor în care au fost implicate părți vătămate minore, profitându-se de naivitatea și situația socială nefavorabilă a acestora din urma, care provin din familii dezorganizate.
Împrejurarea că faptele au fost săvârșite în aprilie 2007, iar arestarea inculpaților a survenit în mai 2008 (interval de timp în care cei doi inculpați nu au mai săvârșit alte infracțiuni),in considerarea tribunalului, nu a prezentat relevanță, față de gravitatea infracțiunilor presupus a fi săvârșite și profilul moral al celor doi inculpați, reliefat prin modalitatea de săvârșire a faptelor.
S-a reținut, că nu are relevanță nici faptul că partea vătămată ar fi fost o prostituată notorie, așa cum a susținut inculpatul prin apărător, de vreme ce articolul 13 din Legea nr.678/2001, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat, are ca obiect juridic special apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei.
Instanța de fond a constatat că la datele de 27.11.2008 și 16.12.1008 s-a mai pronunțat asupra unor astfel de cereri, apreciind că de la aceaste date si pana in prezent, nu au intervenit elemente noi, nu s-a încheiat administrarea probatoriilor și, în plus, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, așa încât liberarea provizorie a acestora ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că facultatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie se raportează și la natura infracțiunii presupus a fi comise, periculozitatea acesteia, prima instanța a apreciat că, în speță, inculpații nu pot beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, așa încât, cererile cu acest obiect au fost respinse ca nefondate.
În ceea ce privește starea de arest, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.3002proc.pen. raportat la art.160 proc.pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Având în vedere specificul obligațiilor ce decurg de exercitarea acțiunii penale și ținând seama de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești, în speța de față, instanța de fond a apreciat că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților G și.
Astfel, s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 proc.pen. existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, acestea rezultând din declarațiile martorilor și ale părților vătămate.
De asemenea, tribunalul a constatat că în cauză se regăsesc si condițiile cerute de art.148 lit.f proc.pen. în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Interpretând dispozițiile art.148 lit.f proc.pen. prin raportare la normele legii fundamentale, dar și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică, raportându-ne la circumstanțele faptei, la persoana inculpaților și la atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni ca cele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, pot provoca o anumită tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie, chiar dacă a trecut mai mult timp de la începerea cercetărilor în cauză.
Chiar dacă inculpații se află la primul conflict cu legea penală, provin din familii organizate și sunt tineri, tribunalul a notat faptul că aceste elemente nu pot să aibă un rol covârșitor față de pericolul social al faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor de îndată în libertate, ca urmare a faptului că nu mai subzistă temeiurile ce au impus la un moment dat luarea acestei măsuri restrictive de libertate. În opinia lor, fiind îndeplinite cerințele art.1602proc.pen. ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, au solicitat admiterea cererilor având acest obiect.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum impun dispozițiile art.3856alin.ultim proc.pen. Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la motivul vizând netemeinicia menținerii arestării preventive a inculpaților, în mod corect, tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
În raport de natura infracțiunilor comise și de împrejurarea că în cauză sunt implicate victime minore, există indicii temeinicie a se crede în posibilitatea ca inculpații în cauză să comită noi infracțiuni și să influențeze părțile vătămate, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal și implicit o judicioasă înfăptuire actului de justiție.
Curtea amintește că inculpații sunt acuzați că, în primăvara anului 2007, au recrutat pe părțile vătămate minore u - și instituționalizate în cadrul Complexului de servicii pentru copilul aflat în dificultate Câmpulung, le-au cazat în domiciliul inculpatului, cât și în locuința fratelui său G și, prin violență, le-au determinat să se prostitueze în scopul obținerii de beneficii materiale.
Pentru aceste fapte deosebit de grave (infracțiunea de trafic de persoane minore) măsura preventivă a arestării inculpaților a fost dispusă în temeiul art.148 lit.f proc.pen. (în condițiile în care existau date suficiente că aceștia pot să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor și exercitarea de presiuni asupra părților vătămate, legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existau probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
În plus, Curtea observă că pericolul pentru ordinea publică este încă de actualitate, întrucât rezonanța faptelor nu s-a pierdut din conștiința cetățenilor pe tot timpul detenției preventive de aproximativ 8 luni.
Deși, în mod formal, pentru instituția liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede expres anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie rezultă și o condiție subînțeleasă, și anume aceea că lăsarea în libertate a inculpaților să nu prezinte pericol pentru ordinea publică. Această analiză se impune întrucât nu se poate ajunge la concluzia liberării în condițiile în care temeiurile arestării justifică în continuare privarea inculpaților de libertate. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în acest sens și raționamentul rezultă din conținutul arestării preventive în raport cu cel al liberării provizorii, ceea ce presupune că aceste două măsuri nu pot fi admise simultan.
Cum în cauză sunt îndeplinite cerințele art.3002rap. la art.160 proc.pen. și s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a lor, în mod corect, a apreciat tribunalul că inculpații nu pot beneficia nici de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b proc.pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile formulate de inculpați împotriva încheierii din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen. va fi obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul G la 200 lei, cheltuieli judiciare cu același titlu, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-inculpați - fiul lui G și, născut la data de 06 septembrie 1972 și - fiul lui și, născut la data de 11 februarie 1983, împotriva încheierii din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe recurentul-inculpat G la 200 lei, cheltuieli judiciare cu același titlu, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
