Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1666/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2618/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1666/
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, in stare de arest, asistat de avocat, în baza imputernicirii avocațiale din 12.11.2009 emisă de Baroul Prahova -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, la intrebarea Curții, învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața acestei instanțe.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Solicită să se aibă in vedere că pe data de 22.10. 2009 pe rolul Tribunalului Bucureștia fost inregistrată cererea recurentului pentru eliberare sub control judiciar. Arată că la termnul de judecată din data de 28.10. 2009 când procedura de citare a fost legal indeplinită, iar dosarul de urmărire penală a fost atașat, s-a dat cuvântul pe fondul cauzei și s-a susținut că măsura arestării preventive a inculpatului nu se mai menține intrucât aproape toată urmărirea penală in dosar s-a efectuat, iar inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală.
Consideră că inculpatul nu prezintă pericol social, toate actele de urmărire penală s-au efectuat, astfel că solicită admiterea recursului in sensul de a dispune liberarea inculpatului sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invederează că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este nelegală față de faptul că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusă in cadrul infractiunilor intenționate in cazul in care legea prevede pedeapsă cu inchisoarea ce nu depășește 18 ani. Or, in cazul de față, constată că pentru inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, iar alin.5 prevede o pedepsă de la 10 la 20 de ani.
In aceste condiții, față de dispozițiile art. 160 ind.2 alin.1 Cpp, Tribunalul București trebuia să constate că această cerere nu poate fi admisă în principiu, intrucît cuantumul pedepsei depășește pe cel care permite instanței să ia în analiză o cerere de liberare sub control judiciar.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, invederează că este de acord cu cele invdederate de avocatul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr-, în baza art.160/2 alin.1 și art.160/8 Cod procedură penală s-a constatat admisibilitatea în principiu a cererii formulate de inculpatul privind liberarea provizorie sub control judiciar iar în baza art.160/8a Cod procedură penală a fost respinsă, ca neîntemeiată.
A apreciat Tribunalul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social rezultat din multitudinea actelor materiale ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe grave, numărul părților vătămate, cuantumul prejudiciului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, inculpatul solicitând admiterea lui și pe fond punerea sa în libertate întrucât atât, în principiu, cât și pe starea efectivă a situației, sunt îndeplinite condițiile cercetării sale fără privarea de libertate fiind finalizată urmărirea penală de la care nu s-a sustras.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Inculpatul a solicitat instanței de fond Tribunalul București să fie cercetat în stare de libertate provizorie sub control judiciar cu respectarea unor condiții apreciind că cererea sa este admisibilă atât din punct de vedere ale criteriilor stabilite prin cod dar și privitor la circumstanțele cauzei.
Referindu-se la condițiile liberării provizorii, dispozițiile art.160/2 Cpp statuează în alin.1 că aceasta se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în alin.2 faptul că liberarea provizorie nu poate fi acordată în situația existenței de date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit ori inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau expert, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte similare.
Îndeplinirea condițiilor anterior menționate atrage admisibilitatea în principiu a cererii care a fost analizată sub aspectul temeiniciei în cazul în care sunt îndeplinite aceste condiții.
În prezenta cauză inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 al. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal faptele constând în aceea că în perioada 18.10.2007 - iulie 2008, inculpatul atribuindu-și identități false sau prezentându-se ca fiind reprezentant al unor societăți a vândut părților vătămate, (acestuia i-a vândut două autoturisme), patru autoturisme marca Audi A 4, Mercedes, BMW XC 5 și BMW 320 CD, contra unor sume cuprinse între 15 și 20.000 de euro, fără a le aduce acestora la cunoștință că nu este proprietarul autovehiculelor.
Folosind același mod de operare inculpatul în perioada noiembrie 2008 -iunie 2009 indus în eroare alte cinci părți vătămate (, și ), cărora le-a vândut cinci autoturisme marca Mercedes 320, Mercedes CDI și BMW XC5.
Cum pedeapsa prevăzută de lege este mai mică decât limita stabilită de legiuitor iar inculpatul și-a însușit cererea formulata de apărătorul său, Tribunalul a constatat ca fiind admisibilă în principiu cererea inculpatului.
Cât privește temeinicia acesteia Tribunalul a apreciat caracterul neîntemeiat al cererii determinat de împrejurarea că activitatea de cercetare penală nu a fost încă finalizată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis faptele, inculpatul fiind cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă atât din limitele mari de pedeapsă stabilite de lege, cât și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor (mai multe acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin folosirea de acte false și alte manopere dolosive), din urmarea produsă (întinderea prejudiciului fiind mare, având în vedere atât numărul mare de părți vătămate care au fost înșelate, precum și valoarea mare a sumele obținute din inducerea în eroare a acestora).
Curtea constată însă că cererea inculpatului, în raport de toate datele cauzei, era inadmisibilă.
Astfel, examinarea și admiterea în principiu a acesteia, în condițiile art.160/8 Cod procedură penală avea în vedere că potrivit art.160/2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește18 ani.
Or, inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Numai această condiție făcea ca admiterea în principiu a cererii să nu fie posibilă iar cercetarea pe fond îndeplinirii celorlalte criterii devenea de prisos.
Constatând că pe calea prezentului recurs promovat doar de inculpat nu se poate schimbain peiussituația sa cu declararea ca inadmisibilă a cererii promovate, se va reține că recursul de față apare nefondat și va fi respins conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva încheierii de ședință din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Obligă recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.UE-26.11.2009/Dact.EA-04.12.2009/2ex/II.P-JUd.
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Adriana Elena Băjan, Elena
