Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 168/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G - - vicepreședinte instanță
Judecător dr. - -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin
-procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr.20/F din 18 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat,personal,în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației nr.25/2009 emisă de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea încuviințează avocatului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond rejudecând cererea să se admită liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea încheierii și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apreciază că tribunalul a pronunțat o încheiere nelegală și netemeinică, întrucât prin dispozitivul încheierii instanța s-a pronunțat cu privire la alt inculpat, cu alte date de identificare.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând cauza să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1606Cod procedură penală.
Depune la dosar concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că este evident o eroare materială conform disp.art.195 Cod procedură penală în dispozitivul încheierii atacate.
Pe fond, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținându-se încheierea atacată ca legală și temeinică, deoarece în cauză sunt date care să conducă la concluzia că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea unor mijloace de probă. De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că nu cunoaște pe nimeni, nu poate influența martorii.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr.20/F din 18 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea, n baza art. 1608aalin. 6. pr. pen. a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.10.1979 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, Calea lui nr.162,. 26,. B,.14, județul V, cu CNP -, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași.
În baza art. 192 alin. 2. pr. pen. a obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin ordonanța din 15 iulie 2008, DIICOT - Biroul Teritorial Vâlceaa pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic.art-41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
Ulterior, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale, precum și schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de înșelăciune din art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal în art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, pentru mai mulți inculpați implicați în această cauză, inclusiv pentru inculpatul.
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că din actele dosarului reiese că activitatea infracțională a inculpatului a constatat în aceea de a facilita repatrierea sumelor de bani provenite din activitatea infracțională a unor persoane care au lansat oferte frauduloase pe site-uri, specializare în vânzări on-line, prin transmiterea informațiilor cu privire la transferurile ce trebuiau executate. Această activitate a fost desfășurată de inculpat, alături și de alți inculpați, dintre care unii au fost cercetați și trimiși în judecată în stare de arest preventiv.
S-a mai reținut că din actele dosarului, rezultă că inculpatul face parte dintr-o grupare infracțională organizată, extinsă, care a avut ca scop comiterea de fraude informatice prin efectuarea de transferuri neautorizate de fonduri bănești, în acest fel aducându-se prejudicii părților vătămate.
Prima instanță a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este nefondată, deoarece există date potrivit cărora inculpatul ar putea influența în mod negativ aflarea adevărului în această cauză.
Totodată, s-a apreciat că inculpatul nu are vocația liberării provizorii sub control judiciar, având în vedere probele existente până în prezent în dosarul cauzei, precum și faptul că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs sunt învederate următoarele aspecte: încheierea primei instanțe este nelegală, deoarece în dispozitivul încheierii se consemnează numele altei persoane, cu alte date de identificare. În mod greșit prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru ca recurentul să beneficieze de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate și în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
În legătură cu aspectul potrivit căruia în dispozitivul încheierii supusă recursului este menționat numele unei alte persoane decât a inculpatului, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorești.
Din verificările efectuate de către instanța de control judiciar, rezultă că încheierea primei instanțe a fost pronunțată în dosarul acestei cauze și are ca obiect soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În consecință, obiecțiunea formulată de recurent reprezintă o eroare materială ce urmează a fi îndreptată potrivit procedurii prevăzută de art.195 Cod procedură penală.
În mod corect prima instanță a reținut situația de fapt și a dat o interpretare corespunzătoare normelor legale în materie, în raport cu probele administrate în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, acordarea liberării sub control judiciar este o posibilitate pe care instanța urmează să o aprecieze atât sub aspectul îndeplinirii condițiilor formale prevăzute de textul de lege, cât și în ceea ce privește temeinicia unei astfel de cereri.
Față de probele administrate până în prezent, dar în raport și cu natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului în această fază a procesului penal, împrejurările în care faptele au fost comise, rezultă că recurentul nu are vocația liberării provizorii sub control judiciar, pentru că lăsat în libertate ar putea influența și denatura aflarea adevărului în această cauză și totodată, prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece prezența sa în mijlocul comunității este de natură să aducă atingere relațiilor și valorilor sociale care formează ordinea publică.
În conformitate cu disp.art.136 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusă numai dacă în acest fel se asigură respectarea scopului pentru care a fost luată măsura arestării preventive.
În cauză este evident că liberarea provizorie sub control judiciar a recurentului, nu este o măsură adecvată scopului pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, respectiv, buna desfășurare a procesului penal și respectarea relațiilor sociale și valorilor care formează ordinea pu8blică.
În raport cu aceste argumente și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr. 20/F din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr. dr.C-tin.
Grefier,
Red.:dr.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
23.03.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Constantin Duțescu
