Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 21/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZI A PENALĂ NR. 21/

Ședința publică din 05 martie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Corina Voicu

JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu

Grefier: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:

Procuror:

S-a luat în examinare apelul declarat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr.173/F din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul condamnat, în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.39/05.01.2009, emisă de Baroul Argeș.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au primit la dosar relații de la.V, în sensul că nu s-a fost făcut nici un demers pentru extrădarea persoanei urmărite și de la Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că numitul nu a făcut obiectul vreunei cereri de extrădare.

Se încuviințează apărătorului să ia legătura cu condamnatul.

Avocat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ca apelantul să ia cunoștință de răspunsurile sosite la dosar.

Reprezentantul parchetului este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru ca apelantul condamnat să ia cunoștință de conținutul răspunsurilor primite la dosar de la V și de la Ministerului Justiției și Libertăților.

La a doua strigare a cauzei a răspuns apelantul condamnat, în stare de detenție, asistat de avocat.

Avocat depune în ședință publică, din partea condamnatului un înscris, precizând că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Reprezentantul parchetului precizează, de asemenea, că nu mai are alte cereri de formulat.

În raport de această împrejurare, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat, pentru condamnat, solicită admiterea cererii, așa cum a fost formulată, având în vedere motivul invocat în memoriul depus la fila 10 din dosar, precum și cele invocate în înscrisul depus astăzi.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, motivând că, din moment ce cu privire la condamnat nu s-a pronunțat o hotărâre de extrădare, el prezentându-se singur autorităților judiciare, are posibilitatea ca, în situația în care este nemulțumit de soluția pronunțată în cauză, să exercite alte căi de atac puse la dispoziție de lege.

Apelantul condamnat, în ultimul cuvânt, solicită aplicarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la garanția unui proces echitabil, motivând că, dispozițiile convenției se aplică cu prioritate în situația în care există neconcordanțe între prevederile unui act normativ intern, în speță art.5221din Codul d e procedură penală, și cele comunitare și rejudecarea cauzei în prezența sa.

CURTEA

Deliberând, constată:

Prin sentința penală nr.173/F din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins cererea de rejudecare a cauzei formulată de petentul condamnat, fiul lui și, născut la 04.02.1957, în, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-,.6,.B,.12, județul V, în prezent aflat în stare de detenție în Spitalul Penitenciar Colibași, județul A și a fost obligat acesta la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 29 august 2008, petentul condamnat a solicitat rejudecarea cauzei, potrivit disp. art. 5221Cod procedură penală.

În fapt, condamnatul a arătat că sunt întrunite condițiile acestui text de lege, deoarece a fost condamnat în urma unei judecăți în lipsă, fără să fi fost audiat în calitate de învinuit și apoi de inculpat și fără a i se prezenta materialul de urmărire penală, că nu a cunoscut existența și evoluția procesului penal fiind reprezentat de un apărător din oficiu, iar în anul 2005, aflând despre condamnare, s-a prezentat din propria inițiativă la organele judiciare începând astfel executarea pedepsei.

A mai arătat, că deși nu a fost extrădat, aplicarea dispozițiilor art. 5221Cod procedură penală, îi sunt aplicabile, în caz contrar existând o situație de discriminare.

Instanța de fond, examinând această cerere, a constatat că, potrivit dispozițiilor art.5221Cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane, judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

S-a apreciat că prima condiție pentru aplicarea acestui text de lege este să se fi cerut extrădarea persoanei judecate și condamnate în lipsă, această instituție făcând parte din garanțiile date de statul român către statul căruia i se cere extrădarea, că vor fi respectate drepturile persoanei extrădabile și nu o dispoziție în favoarea oricărei persoane ce a fost judecată și condamnată în lipsă, pentru aceste categorii de persoane existând alte remedii procesuale, cum ar fi apelul peste termen ori contestația in anulare.

În cauză, condamnatul nu a fost extrădat, ci s-a prezentat din proprie inițiativă autorităților române, astfel că cererea sa nu se încadrează în disp. art. 5221Cod procedură penală.

Susținerile sale că nu a fost legal citat, deși se cunoștea plecarea în străinătate și că nu a cunoscut despre existența și evoluția procesului, nu au putut fi examinate și valorificate pe această cale specială (norma specială este de strictă interpretare și aplicare), ci pe calea apelului peste termen ori contestației în anulare.

Față de cele expuse, cererea a fost respinsă, cu consecința obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Impotriva acestei sentințe a formulat apel petentul-condamnat, solicitând să i se aplice procedura rejudecării reglementată pentru situația condamnaților care au fost extrădați, deoarece a format obiectul unei proceduri de extrădare, singura diferență constând în aceea că s-a prezentat de bună-voie în fața organelor judiciare din Râmnicu V atunci când a aflat despre condamnare, celelalte condiții referitoare la judecarea și condamnarea în absență și existența procedurii de extrădare regăsindu-se în cauză.

La cererea apelantului, Curtea de apel a făcut demersuri atât la Inspectoratul General de Poliție - Direcția de Investigații Criminale, cât și la. V, precum și la Ministerul Justiției pentru a obține relații în legătură cu eventualitatea existenței unei cereri de extrădare privind pe condamnat sau a unor demersuri în vederea extrădării condamnatului.

Confirmând ceea ce reținuse prima instanță, urmare adreselor nr.42062/ din 29 august 2007 și 48490 din 25 iulie 2007 ale, instituțiile de la care s-au solicitat relații au confirmat că apelantul a fost dat în urmărire națională și internațională (care au fost revocate la momentul la care acesta s-a prezentat și a fost încarcerat pe baza mandatului de executare a pedepsei închisorii), dar că nu a făcut obiectul vreunei cereri de extrădare.

In acest sens este fără echivoc adresa nr.19831/2009 a Ministerului Justiției și Libertăților - Direcția Drept Internațional și Tratate care, verificând evidențele pe care le deține din anul 2000, nu a identificat existența vreunor demersuri pentru începerea procedurii de extrădare.

Instituția însărcinată cu desfășurarea activităților pentru prinderea persoanei urmărite, Inspectoratul de Poliție al Județului V - Serviciul de Investigații Criminale a oferit prin adresa nr.66788 din 2 martie 2009, date detaliate despre informațiile pe care le-a deținut pe parcursul punerii sub urmărire internațională a apelantului.

Și din această adresă rezultă că nu s-a făcut nici un demers pentru extrădarea persoanei urmărite, deși aceasta a fost semnalată în aprilie 2001 în și în octombrie 2001 în Spania, pentru încălcări ale legilor statelor respective.

In consecință, curtea a apreciat că există suficiente date pentru a concluziona fără dubiu, în sensul că apelantul nu a făcut obiectul nici unei cereri de extrădare.

Art.522/1 Cod pr.penală, deschide calea rejudecării cauzei în care s-a dispus condamnarea în lipsă a unei persoane și care nu a fost prezentă nici la judecată, numai în cazul în care a existat o cerere de extrădare a acestei persoane. Cum pentru apelant nu s-a cerut niciodată extrădarea, instanțele nu pot recunoaște acestuia o procedură specială, care este aplicabilă doar în situațiile delimitate de lege, nu oricăror condamnați în lipsă și a cărei specificitate rezultă inclusiv din faptul că este reglementată într-un capitol separat, capitolul VI din titlul IV, proceduri speciale.

Așa cum a arătat și prima instanță, condamnatul ar fi avut la dispoziție procedurile obișnuite, respectiv exercitarea căilor ordinare de atac peste termen, dacă acestea nu ar fi fost epuizate deja, urmare exercitării lor de către persoane cărora legea le recunoaște dreptul de a declara apel și recurs, sau căile extraordinare de atac, mai precis contestația în anulare în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

In situația în care oricare dintre părțile implicate într-un proces stă în pasivitate o perioadă mai mare de timp decât cea stabilită de legiuitor pentru exercitarea unor căi de atac, se prezumă că aceasta este mulțumită de soluția pe care nu a atacat-o, iar exercitarea ulterioară a unor căi de atac, tardive, ar impieta asupra ordinii juridice și a stabilității modificărilor pe care o hotărâre judecătorească definitivă le-a produs în realitatea obiectivă.

Deși apelantul a solicitat aplicarea directă a art.6 din Convenția Europeană privind Drepturile și Libertățile Fundamentale prin prisma art.20 din Constituția României, curtea constată că nu există o contradicție între legea internă și textul invocat, astfel încât să se dea prioritate normei internaționale sau instrumentului regional. (Nu poate fi aplicat direct nici art.6 din Protocolul 11 al Convenției, invocat greșit de apelant, deoarece acesta are în vedere doar restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenție, nu reglementează drepturi sau libertăți)

De altfel, în toată practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, atunci când se apreciază asupra legalității unei hotărâri a instanțelor interne, din perspectiva art.6 din Convenție, se are în vedere, în primul rând, respectarea procedurii interne și abia apoi se analizează dacă procedura internă oferă garanțiile cerute de textul Convenției.

Curtea Europeană recunoaște statelor dreptul de a-și reglementa propria procedură de judecare a cauzelor, precum și de a-și institui unele proceduri speciale, inclusiv în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală. Constatând că art.522/1 din Codul d e procedură penală a fost introdus prin Legea nr.281/2003 tocmai pentru a răspunde cerințelor de adaptare a procedurii interne la instrumentele internaționale semnate de către România, nu se poate recunoaște apelantului dreptul la rejudecarea cauzei sale, în baza acestui text de lege, câtă vreme nu se regăsesc condițiile premisă impuse de această normă.

Pentru toate aceste considerente, constatând că apelul condamnatului este nefondat, curtea îl va respinge în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe apelant la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, apelul declarat de petentul condamnat, fiul lui și, născut la 04.02.1957, în, județul V, CNP -, deținut în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva sentinței penale nr.173/F din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Penală, în dosarul nr-.

Obligă pe apelant la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 320 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justitiei și Libertăților.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru apelant și de la pronunțare pentru procuror.

Pronunțată în ședință publică azi, 05 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red./Tehnored.

ex.2/25 martie 2009

Jud.fond

Președinte:Corina Voicu
Judecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 21/2009. Curtea de Apel Pitesti