Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 190/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă vicePREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă președinte secție
Grefier:
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, având ca obiect cerere liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de detenție, personal și asistat de avocat numit din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
La întrebarea instanței inculpatul arată că nu este de acord cu asistarea de către apărător desemnat din oficiu.
Avocat declară că nu mai are alte cereri. Va fi contactat avocatul ales al inculpatului, domnul.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apărătorul ales al inculpatului, avocat, care învederează că în mod greșit s-a consemnat în hotărârea atacată că inculpatul a fost asistat de apărător.
Procuror declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și punerea în libertate a inculpatului, așa cum s-a precizat și la fond, recursul este admisibil în principiu fiind îndeplinite condițiile art. 160/2 alin 1 și nu cum eronat instanța a apreciat raportat la prevederile art. 160/2 alin 2 Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta pericol social. Mai susține că cele două infracțiuni reținute în sarcina clientului său, pentru acestea nu a fost dovedită vinovăția acestuia raportat la apartenența la grupul infracțional organizat sau complicitatea la trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a profitat de munca nimănui și nu rezultă din probe că ar fi săvârșit vreo infracțiune.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului inculpatului împotriva încheierii din 18.12.2009 pe considerentul că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și există indicii și date certe cu privire la pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Mai mult, se arată că rezultă cu certitudine că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și infracțiunea prevăzută la art. 13 alin 2, 3 din Legea nr. 678/2001 prevăd pentru astfel de infracțiuni o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare, sens în care apreciază că nu sunt îndeplinite prevederile legale cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței să admită recursul de față întrucât dorește să fie cercetat în stare de libertate, promite că nu va părăsi localitatea și în cazul în care este găsit vinovat, va executa pedeapsa pentru faptele sale.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 18 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a dispus, în baza art.160 ind.8a Cpp respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul la 15.05.1966.
În baza art.192 al.2 Cpp inculpatul a fost obligat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut următoarele considerente:
În conformitate cu disp.art.160 ind.2 alin.1 Cpp, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Potrivit disp.art.160 ind.2 alin.2 Cpp, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Tribunalul, examinând cererea inculpaților prin prisma disp.art.160 ind.2 alin.1, 2 Cpp, a constat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160 ind.2 al.1 Cpp cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii formulate, dar nu este îndeplinită condiția privitoare la temeinicia acesteia, prev.de art.160 ind.2 alin.2 Cpp.
S-a motivat că dispozițiile art.160 ind.2 alin.2 Cpp își găsesc aplicabilitatea în speța dedusă judecății întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale există date din care reiese necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Deasemenea s-a arătat că probele administrate în cursul urmăririi penale confirmă împrejurarea că prin lăsarea inculpatului în stare de libertate se va încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și punerea în libertate a inculpatului. În dezvoltarea motivelor de recurs,se susține în esență că lăsarea în libertate a inculpatului nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică și că probele administrate până în prezent în cauză nu confirmă învinuirea reținută în sarcina inculpatului.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate, și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin3 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- sprijinire a unui grup infracțional nestructurat, faptă prevăzută de art. 8 alin.1 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 cod penal
- complicitate la trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 26 cod penal raportat la art. 12 alin1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu art. 41 alin2 cod penal
- trafic de minori, faptă prevăzută de art. 13 alin1,2 și 3 din Legea 678/2001 rap. la art.12 alin2 din Legea 678/2001
Potrivit art.160/2 pr.penală:
"Liberarea provizorie sub control judiciarse poateacorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciarnu se acordăîn cazul în care există date care rezultănecesitatea de a- împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiunisau că acestava încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
În speță, în mod eronat instanța de fond a reținut că este îndeplinit condiția prevăzută de alineatul 1 art.160indice 2 din codul penal referitoare la limita de pedeapsă de 18 ani.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt următoarele:
- pentru infracțiunea prev de art. 12 alin.1 - închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
- pentru infracțiunea prev de art. 12 alin.2 - închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
- pentru infracțiunea prev de art. 13 alin.1 - închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
- pentru infracțiunea prev de art. 13 alin.2 - închisoare de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
- pentru infracțiunea prev de art. 13 alin.3 - închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).
- pentru infracțiunea prev. de art.8 alin1 din Legea 39/2003, raportat la art. 323 cod l- închisoare de la 3 la 15 ani
În consecință pentru una dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 18 ani, astfel că instanța trebuia să constate că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu era admisibilă.
Având însă în vedere că în prezenta cauză a declarat recurs doar inculpatul Curtea în considerarea dispozițiilor art. 385 indice 8 din codul d e procedură penală va proceda la verificarea legalității si temeiniciei hotărârii instanței de fond doar din perspectiva aspectelor de temeinicie și oportunitate. Din perspectiva dispozițiilor art. 160/2 cod de procedură penală acordarea liberării provizorii sub control judiciar nu reprezintă o obligație impusă instanței, ci aceasta are posibilitatea de a aprecia asupra oportunității acordării ei.
Apreciind asupra acestei oportunități Curtea constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent.
Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și care au constituit temeiul arestării lui sunt infracțiuni deosebit de grave cu un regim sancționator extrem de sever. În consecință pericolul pentru ordinea publică este prezumat prin însăși suspiciunea care planează asupra inculpatului în privința săvârșirii acestor infracțiuni ale căror victime au fost un număr mare de persoane, între care și minori.
Alături de natura gravă a infracțiunilor imputate, complexitatea cauzei și riscul ca inculpatul să se sustragă de la proces, constituie, motive suficiente pentru menține detenția provizorie și a refuza luarea unei măsuri alternative. În ceea ce privește riscul ca inculpatul să se sustragă de la proces acesta rezultă din faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, în privința acestuia fiind emis mandat de arestare în lipsă, iar apoi mandate europene de arestare și de urmărire internațională. Inculpatul a fost predat autorităților române de către autoritățile spaniole la data de 23 03 2009.
De asemenea concluzia instanței de fond în sensul că există riscul ca inculpatul să săvârșească noi infracțiuni este justificată nu numai de gravitatea acuzațiilor care planează asupra sa și amploarea pretinsă a activității infracționale ci și de antecedentele penale ale acestui, antecedente rezultate din condamnarea dispusă în anul 2002 pentru o infracțiune săvârșită cu violență.
În ceea ce privește durata măsurii preventive luată față de inculpat, Curtea constată că autoritățile au avut un comportament diligent pe parcursul desfășurării procedurilor, și că raportat la complexitatea și natura cauzei acestea nu a depășit termenul rezonabil.
Pentru aceste considerente, constatând că, în acest moment, nu există garanții suficiente de bună desfășurare a procesului penal, cu inculpații în stare de libertate,Curtea constată că în mod legal a fost respinsă cererea inculpatului.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 385 indice 15 alin1 pct.1 lit.b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată la data de 18 2009 de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală Curtea va obliga pe recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 25 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale pronunțată la data de 18 2009 de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 25 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Sanda Trif
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/28.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Alina Lodoabă, Sanda Trif
