Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 779/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 779/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă vicePREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă președinte secție
Grefier:
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat personal și asistat de avocat numit din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
La întrebarea instanței inculpatul arată că este de acord cu asistarea de către apărător desemnat din oficiu.
Avocat declară că nu mai are alte cereri.
Procuror declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat, în subsidiar, admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligația de a nu părăsi localitatea. Mai susține că raportat la pericolul social concret, instanța trebuie să aprecieze faptul că inculpatul a recunoscut fapta, are intenția sinceră de a achita daunele produse, mai mult trebuie avută și în vedere situația familială, având un copil minor în întreținere, iar măsura arestului preventiv, continuându-se a fi menținută, ar anihila posibilitatea acestuia de a se reintegra social.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului inculpatului împotriva încheierii din 17.12.2009 pe considerentul că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii în cauză, respingerea de asemenea, și a cererii subsidiare de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligația de a nu părăsi localitatea întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru lăsarea inculpatului în libertate, există și se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la aplicarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței să admită recursul de față întrucât recunoaște și regretă fapta, a cooperat cu organele de poliție și are familie și un copil în întreținere.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a dispus în baza art.160/b și 300/2 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților:
1. -, fiul lui și, născut la 03.12.1983 în D, județul V,. în,-, jud. H, CNP -, deținut în Penitenciarul Aiud;
2. -, fiul lui și, născut la 17.01.1981 în D, județul V,. în D, -, -. C,. 3,. 14, jud. V și în,-, jud. H, CNP -, deținut în Penitenciarul Aiud,
3., fiica lui și, născută la 12.11.1962 în D, jud.V, domiciliată în mun.,-, jud. H, CNP -, deținută în Penitenciarul Aiud.
și respingea cererilelor inculpaților, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru că sunt indicii temeinice că au postat anunțuri începând cu anul 2005 privind vânzarea de telefoane mobilele pe rețeaua de internet accesând fără drept și modificând conturile de acces pe portalul ale altor utilizatori de internet, fapt pentru care cetățeni străini trimiteau diverse sume de bani prin și pe numele inculpaților. Astfel, în sarcina inculpatei s-a reținut: complicitate la cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane, prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine și pentru altul, prev. de art. 26.Cod Penal rap.la art.49 din Legea 161/2003, cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal, pedepsită cu închisoare de la 2-7 ani, și spălarea de bani, prev.de art.23 din Legea nr.656/2002, cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal, pedepsită cu închisoare de la 3-12 ani, constând in aceea că, în perioada 2005- 2008 i-a ajutat cu bună știință pe inculpații și in activitatea infracțională ridicând în mod repetat, de la diferite unități bancare din județele H și V, sume de bani in nume propriu, completând cu datele ei personale și ale învinuiților G și mai multe formulare și; in condițiile in care inculpata cunoștea activitatea infracțională a coinculpaților și care au postat anunțuri privind vânzarea de telefoane mobile pe rețeaua Internet, accesând fără drept și modificând conturile de acces ale altor utilizatori de Internet iar cetățenii străini trimiteau diverse sume de bani prin serviciile și pe numele indicate de inculpată, sumele de bani fiind ridicate fără a fi expediate bunurile a căror contravaloare o achitaseră persoanele din străinătate.
În sarcina inculpaților - și - s-au reținut infracțiunile de acces fără drept la un sistem informatic prev. și ped. de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; modificarea de date informatice fără drept prev. și ped. de art. 44 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul prev. și ped. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 și spălare de bani prev. și ped. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalPrin încheierea nr. 33/2009 și 36/2009 ale Tribunalului Hunedoara, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților, și formulată de DIICOT- Teritorial Hunedoara, considerându-se că sunt suficiente date care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele prevăzute de legea penală.
În cauză sunt întrunite dispozițiile art. 143. proc. penală, întrucât, din actele și probele dosarului:declarațiile martorilor, procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire și colaboratorilor,interceptările telefonice și înregistrările audio-video în mediul ambiental, rezultă indubitabil implicarea inculpaților în comiterea faptelor.
În acest context, s-a arătat că arestarea preventivă a inculpaților se circumscrie exigențelor art. 143.pr.pen. respectiv existența indiciilor temeinice și probelor că aceștia au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.
Întrucât, pentru faptele pentru care sunt acuzați inculpații pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani și, având în vedere gravitatea acuzelor ce planează asupra acestora,precum și persoana inculpaților,care nu au manifestat sinceritate pe parcursul urmăririi penale s-a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de datele ce caracterizează persoana inculpaților și de gravitatea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată,Tribunalul a arătat că menținerea arestării preventive a inculpaților este oportună și pentru desfășurarea procesului penal în bune condiții, inculpații neprezentând garanții suficiente că se vor prezenta la proces și există riscul ca aceștia să comită noi fapte penale.
Tribunalul a motivat că susținerile invocate de inculpați că au recunoscut o parte din faptele reținute în sarcina lor și că, doresc să achite prejudiciul creat părților civile nu pot constitui temei pentru judecarea lor în stare de libertate iar, existența vinovăției ori a nevinovăției se stabilește doar odată cu soluționarea definitivă și pe fond a prezentei cauze.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare,în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligația de a nu părăsi localitatea. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece a recunoscut fapta și are intenția sinceră de a achita daunele produse. De asemenea s-a solicitat să se aibă în vedere situația familială, faptul că are un copil minor în întreținere.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate, și din oficiu, în limitele prev. de art.385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse:
Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:
"Art. 300indice 2 - Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății
În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 indice "
"Art. 160 indice b - Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății
În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător."
În speță instanța de fond a respectat dispozițiile legale susmenționate în soluționarea cauzei.
Astfel, ultima verificare a măsurii arestului preventiv s-a realizat în fața instanței de fond la data de 10 noiembrie 2009. În aceste condiții verificarea efectuată la 17 2009 se înscrie în termenul prevăzut imperativ de alineatul 2 al art.160 indice b din codul d e procedură penală.
În ceea ce privește fondul verificării efectuate soluția instanței este de asemenea legală și temeinică.
Din actele administrate în fața organelor de urmărire penală au rezultat probe și indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat. Procedura desfășurată în fața primei instanțe nu a relevat până în prezent elemente noi care să înlăture aceste probe care au sta la baza luării măsurii arestării preventive.
Infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul sunt sancționate de lege cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani.
De asemenea în mod corect instanța de fond a reținut că lăsare în libertate a inculpatului reprezintă în continuare un pericolul pentru ordinea publică. Acest pericol a fost în mod justificat apreciat prin raportare la amploarea activității infracționale, la durat îndelungată a derulării acesteia în timp, la numărul mare de victime ale infracțiunilor și nu în ultimul rând la cuantumul prejudiciului produs.
Raportat la durat măsurii arestării preventiv, de aproximativ 5 luni, Curtea constată că aceasta se înscrie în termenul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei.
Eventualele inconveniente ce decurg din luarea măsurii arestării preventive pentru inculpat și familia acestuia nu pot fi avute în vedere în aprecierea oportunității menținerii acestei măsuri.
De asemenea nici faptul că inculpatul a avut un comportament sincer pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare nu este un element care, singur, să conducă la concluzia diminuării pericolului social în pe care acesta îl reprezintă, în condițiile în care, activitate infracțională, așa cum se susține că a fost săvârșită s-a derulat pe o perioadă îndelungată de timp, din anul 2005 și a fost stopată doar prin intervenția organelor judiciare.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 385 indice 15 alin1 pct.1 lit. b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
(continuare decizia penală nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Sanda Trif
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/28.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Alina Lodoabă, Sanda Trif
