Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 190/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.190
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Ploieștia fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui G și, născut la data de 16 august 1986, arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din data de 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.1608aCod proc. penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat -, aflatat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales, domnul avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul ales al recurentului-inculpat, aflat în stare de arest preventiv, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
De asemenea, raportat la considerentele reținute de instanța de fond în motivarea soluției atacate prin prezenta cale de atac, depune la dosar oferta de angajare făcută inculpatului de către Of SRL, în situația punerii acestuia în libertate.
Se prezintă spre consultare acest înscris reprezentantului Ministerului Public, care la rândul său, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al inculpatului -, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 18 februarie 2010, prin care a fost respinsă cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar, soluție pe care o apreciază ca fiind greșită.
Se susține că, așa cum s-a susținut și în fața primei instanțe, în privința cererii cu care aceasta a fost investită, condițiile de formă impuse de textul de lege aplicabil sunt îndeplinite în totalitate, chiar și cele de fond, respectiv, la dosar nu există probe din care să rezulte că în situația punerii în libertate a inculpatului acesta s-ar sustrage judecății, că nu are nici un interes și nici nu ar încerca influențarea în mod negativ a desfășurării procesului penal și mai ales arată că ar putea realiza venituri pe căi licite, astfel cum s-a făcut dovada cu înscrisul depus astăzi în ședința publică.
În plus, se susține că în cauză au fost trimiși în judecată și alți inculpați, care deși au aceeași situație juridică ca și recurentul, mai mult chiar recidiviști, sunt cercetați în stare de libertate, astfel că se impune punerea în libertate a inculpatului, tocmai pentru respectarea principiului egalității de tratament.
De asemenea, se precizează că nu lipsit de importanță este atitudinea recurentului-inculpat atât anterior comiterii faptei cât și ulterior, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o anumită stare familială, socială și intelectuală iar din probatoriile administrate până în prezent se poate constata că așa-zisa activitate infracțională se rezumă la consumul unor substanțe interzise, cannabis, dintr-o floră spontană, situație pe care o regretă, dar care nu poate determina privarea de libertate pe o perioadă îndelungată de timp.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și desființarea soluției pronunțată de Tribunalul Prahova iar pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public - -Serviciul Teritorial Ploiești, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul - ca neîntemeiat și menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 18 februarie 2010 ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că, deși formal cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta îndeplinește condițiile de admisibilitate, pe fond, este neîntemeiată.
În această ultimă privință, se solicită a se avea în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul-recurent a fost trimis în judecată, gradul de pericol social ridicat al acesteia, modalitatea concretă de comitere precum și urmările produse.
Recurentul-inculpat -, având cuvântul personal, arată că are cunoștință de obligațiile pe care ar trebui să le respecte în situația admiterii cererii formulate și înțelege să solicite punerea în libertate pentru egalitate de tratament cu ceilalți coinculpați și pentru rezolvarea unor probleme de sănătate pe care le are.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18 februarie 2010 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza art.1608aCod proc. penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 16 august 1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 8 februarie 2010 inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând în motivarea acesteia că a recunoscut și regretat fapta comisă, are o situație familială grea iar starea sa de sănătate s-a deteriorat pe durata arestului preventiv.
Examinând cererea de liberare provizorie în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că deși admisibilă, aceasta este neîntemeiată față de incidența disp. art.1602alin.2 Cod proc. penală.
S-a reținut astfel că prin Rechizitoriul nr.128/D/P/2009 din 8 ianuarie 2010 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, - și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic și consum ilicit de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în anul 2009 inculpatul a comercializat droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis mai multor consumatori din județul P și a deținut în vederea consumului propriu astfel de droguri, din interceptarea convorbirilor telefonice din luna septembrie 2009, legal autorizate, rezultând că acesta avea plantație de cannabis în exteriorul imobilului în care locuiește, drog destinat comercializării.
De asemenea, s-a motivat că față de inculpatul a fost luată măsura arestării preventive la data de 6 octombrie 2009, măsură prelungită și menținută, ulterior, în condițiile legii.
Reține instanța de fond că scopul pentru care se ia o măsură preventivă este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și de a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată sau de la executarea pedepsei.
În prezenta cauză, analizând cererea formulată de inculpat, în raport de textele incidente în cauză și datele ce țin de persoana inculpatului și fapta săvârșită de acesta, tribunalul a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu se justifică, existând riscul sustragerii inculpatului de la desfășurarea procesului penal.
S-a motivat că natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, cu un grad de pericol social ridicat, asociată cu modul în care inculpatul a înțeles să participe la activitatea infracțională, angrenând și alte persoane, cu scopul vădit de a obține venituri dar și de a consuma astfel de substanțe, converg spre concluzia că există riscul sustragerii acestuia de la judecată, cu atât mai mult cu cât declarațiile date de inculpat nu sunt numai oscilante ci vădit contradictorii.
De asemenea, s-a arătat că chiar dacă în cauză nu sunt informații certe că inculpatul ar încerca să influențeze martorii ori să se sustragă de la judecată, față de poziția procesuală oscilantă rezultată din materialul probator administrat până în prezent, reiese că la acest moment liberarea sa provizorie sub control judiciar nu este oportună.
În plus, s-a reținut că inculpatul nu a fost audiat până în prezent, iar față de faptele reținute în sarcina sa, antecedentele referitoare la consumul de droguri, anturajul acestuia și împrejurarea că nu a făcut dovada unui loc de muncă stabil, care să-i asigure mijloacele financiare de existență, s-a concluzionat că cererea este neîntemeiată.
Împotriva încheierii din 18 februarie 2010 a declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat încheierea de nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva calea de atac formulată.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a criticat încheierea din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că aceasta este consecința interpretări greșite a probatoriul administrat.
În opinia recurentului, în cauză sunt îndeplinite atât condițiile de formă cât și cele de fond pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că la dosar nu există probe din care să rezultă că în situația punerii sale în libertate, s-ar sustrage de la judecată ori că ar încerca să influențeze, în mod negativ, desfășurarea procesului penal, mai ales că ar putea realiza venituri pe căi licite, sens în care a depus la dosar oferta de angajare din partea. Of SRL.
De asemenea, s-a arătat că în cauză au fost trimiși în judecată și alți inculpați, care deși au aceeași situație juridică ca și a sa, mai mult fiind recidiviști, aceștia sunt cercetați în stare de libertate, arătând că se impune judecarea sa în stare de libertate pentru respectarea principiului egalității de tratament.
În plus, susține că nu are antecedente penale, are o anume situație familială, socială și intelectuală iar așa zisa activitate infracțională se rezumă la consumul unor substanțe interzise dintr-o floră spontană, situație pe care o regretă dar care nu poate determina privarea sa de libertate pe o perioadă îndelungată de timp.
Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 Cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 Cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpatul este nefundat, pentru considerentele ce urmează:
Așa cum rezultă din Rechizitoriul nr.128/D/P/2009 din 8 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploieștia dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 16 august 1986 în Câmpina, jud. P pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fapte prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și aplicarea finală a art.33 lit.a) Cod penal, constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice în perioada 2008-2009 inculpatul a deținut în vederea consumului propriu droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis și a comercializat, în aceeași perioadă, astfel de droguri de risc.
Recurentul-inculpat a fost arestat preventiv prin Încheierea nr.26 din 6 octombrie 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, măsura fiind prelungită și ulterior menținută, în condițiile legii, ultima oară prin încheierea din 13 ianuarie 2010 Tribunalului Prahova, când instanța legal investită cu judecarea în fond a cauzei, în temeiul disp. art.3001Cod proc. penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea acesteia conform art.3001alin.3 Cod proc. penală.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar în raport de disp. art.1602Cod proc. penală și probele administrate în cauză până în prezent, în mod just, prima instanță a reținut că deși admisibilă, fiind îndeplinite cerințele cuprinse în art.1602alin.1 Cod proc. penală, față de incidența aliniatului 2 al aceluiași articol, respingerea, pe fond, a acesteia este legală și temeinică.
Potrivit art.1602alin.2 din Codul d e proc. penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
Așa cum reiese din materialul de urmărire penală recurentul-inculpat a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și consum de droguri de risc prev. de art.4 alin.1 din aceeași lege, ambele în formă continuată, reținându-se, în fapt, că în perioada 2008-2009 deținut în vederea consumului propriu, droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis și a comercializat, în aceeași perioadă, astfel de droguri de risc, infracțiunea de trafic de droguri de risc fiind sancționată de legiuitor cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Din coroborarea probelor administrate a rezultat că deși inculpatul a recunoscut doar comiterea infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/200, în cauză există probe pertinente, concludente și utile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autor și al infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din aceeași lege, până la data soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar nefiind cunoscută poziția procesuală a acestuia dat fiind că inculpatul nu a fost audiat.
În raport de natura și gravitatea deosebită a infracțiunii de trafic de droguri de risc ce rezultă din regimul sever de sancționare a acesteia, perioada îndelungată de timp în care a acționat, numărul persoanelor implicate și nu în ultimul rând față de frecvența comiterii unor astfel de fapte și consecințele negative produse populației antrenate în consumul de droguri de risc impun concluzia, la care a ajuns și instanța de fond, că față și de trecutul inculpatului, cunoscut ca și consumator de droguri, există riscul ca lăsat în libertate acesta să săvârșească infracțiuni de același gen.
De asemenea, față de poziția procesuală oscilantă a inculpatului și având în vedere că până în prezent nu au fost administrate nici un fel de probatorii și nu au fost audiați inculpații, se concluzionează că cercetarea judecătorească se află abia la început și există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și a martorilor.
Critica recurentului-inculpat referitoare la tratamentul juridic diferit aplicat acestuia în raport de ceilalți inculpați cercetați și judecați în același dosar, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, din actele dosarului rezultând că cel puțin în privința inculpaților și, organul de urmărire penală a reținut, cu ocazia trimiterii lor în judecată, incidența disp. art.16 din Legea nr.143/2000, ceea ce înseamnă că aceștia au denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri și prin urmare, beneficiază de reducerea la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege, circumstanță legală ce nu a fost recunoscută și în favoarea inculpatului.
Nici situația învederată de recurent referitoare la posibilitatea obținerii unor venituri licite nu poate fi avută în vedere în justificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe de o parte, pentru considerentele ce justifică reținerea disp. art.1602alin.2 Cod proc. penală, iar pe de altă parte, având în vedere că chiar dacă a fost depusă oferta de angajare din partea. Of SRL, termenii contractuali referitori la condițiile de angajare și salarizare, respectiv normă parțială de 4 ore/zi pentru un salariu brut lunar de 300 lei nu oferă garanții suficiente că inculpatul nu ar fi tentat să reia activitatea infracțională pentru completarea veniturilor.
Referitor la circumstanțele legate de persoana inculpatului și situația familială a acestuia, se constată că ele nu pot fi avute în vedere ca temeiuri pentru admiterea cererii formulate, câtă vreme ele sunt preexistente momentului arestării, iar pe de altă parte, timpul scurs de la luarea acestei măsuri, de patru luni și J, nu depășește durata termenului rezonabil avut în vedere de instanța europeană în jurisprudența sa.
În raport de cele ce preced, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) Cod proc. penală va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -, fiul lui G și, născut la data de 16 august 1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud. P, împotriva încheierii de ședință din data de 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./25 februarie 2010
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
