Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 189/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.189
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05 martie 1980, domiciliat în M,-, jud.D, împotriva încheierii din Cameră de Consiliu pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 12 februarie 2010, în dosarul nr-, prin care a fost respinsă cererea acestuia privind prelungirea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reucurentul-inculpat, personal și asistat de apărător ales domnul avocat, din cadrul Baroului D, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.76 din 17.07.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că dosarul în care a fost pronunțată încheierea de ședință recurată în cauza de față se află pe rolul Tribunalului Dâmbovița în calea de atac a apelului și are termen de judecată la data de 12 martie 2010, după care:
Avocat, apărător ales al inculpatului, precizează că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza fiind în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al apelantului-inculpat, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 12 februarie 2010, prin care a fost respinsă cererea de prelungire a dreptului de a conduce autovehicul pe drumurile publice, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că solicitarea a fost respinsă în mod neîntemeiat, motivându-se greșit de instanța de apel că o astfel de cerere nu poate fi admisă, în condițiile în care la nivelul urmăririi penale și al soluționării cauzei în fond nu a formulat o astfel de cerere și nu s-a prelungit dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și în plus că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, odată cu constatarea faptei se ridică permisul de conducere și se eliberează o dovadă fără drept de conducere.
În combatere, se arată că într-adevăr ordonanța aplicabilă în materie prevede o astfel de posibilitate, astfel cum s-a expus mai sus, însă trebuie avute în vedere dispozițiile art.111 alin.6 din nr.OUG195/2002 modificată și republicată, care prevăd posibilitatea magistratului (procuror sau judecător), ca de la caz la caz, să-i dea dreptul persoanei să poată circula pe drumurile publice până la soluționarea definitivă a cauzei.
Astfel, precizează că cererea inculpatului nu este inadmisibilă și magistratul este cel care trebuie să aprecieze, în raport de împrejurările fiecărei spețe în parte, dacă poate acorda acest drept sau nu, iar în cauza de față, cu certitudine se poate dispune o soluție pozitivă, în condițiile în care incidentul în care a fost implicat inculpatul nu a avut nici o urmare, în sensul de distrugere a unor bunuri și existența de victime.
Pentru motivele arătate, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii inculpatului de prelungire a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile.
Curtea, în temeiul disp. art.3851alin. 2 Cod proc. penală, pune în discuția părților posibilitatea atacării cu recurs a unei asemenea încheieri, cum este cea din cauza de față.
Avocat, apărător ales al apelantului-inculpat, arată că lasă la aprecierea instanței, însă solicită a se avea în vedere că prin dispozitivul încheierii i-a fost acordată posibilitatea declarării recursului împotriva acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că în cauză urmează a se analiza dacă recursul declarat de inculpat este admisibil sau nu, în raport de dispozițiile legale aplicabile în această situație, fiind vorba de atacarea unei încheieri de ședință ce nu a fost respinsă ca inadmisibilă.
Mai mult, precizează că urmează a se avea în vedere și faptul că la momentul reținerii permisului de conducere a inculpatului de către organele de poliție, acestuia i s-a eliberat o dovadă fără drept de conducere, astfel că acesta nu poate solicita instanțelor prelungirea a unui drept ce nu i-a fost acordat.
Cu privire la excepția invocată de instanță, formulează concluzii de admitere, pentru considerentele expuse, și pe cale de consecință, respingerea recursului declarat de inculpat ca inadmisibil.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că regretă cele întâmplate și că înțelege să susține concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din Cameră de Consiliu din data de 12 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de apelantul-inculpat (fiul lui și, născut la data de 05 martie 1980), domiciliat în M,-, jud.D, privind prelungirea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 21 ianuarie 2010, petentul a solicitat prelungirea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile, el având calitatea de apelant-inculpat în dosarul nr-, aflat pe rolul acestei instanțe, ca urmare a apelului declarat împotriva sentinței penale nr.1166 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Moreni.
În fapt, s-a constatat că atât în cursul urmăririi penale cât și în acela al cercetării judecătorești inculpatului nu i-a fost eliberată o dovadă de prelungire a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Totodată, s-a observat că fiind cercetat pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, modificată și completată, constând în aceea că a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, potrivit art.111 din același act normativ nici nu există posibilitatea acordării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelantul-inculpat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că printr-o greșită interpretare a dispozițiilor art.111 alin.6 din nr.OUG195/2002 modificată și completată, cererea formulată a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, deși în raport cu împrejurările săvârșirii faptei dedusă judecății, judecătorul sesizat avea posibilitatea să se pronunțe, pe fond și să dispună prelungirea dreptului de a conduce autovehiculele pe drumurile publice.
Motivele de casare invocate prin calea de atac exercitată de apelantul-inculpat, nu pot fi luate în examinare, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin Rechizitoriul nr.456/P/2009 din 2 octombrie 2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a recurentului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, constând în aceea că la data de 1 mai 2009, în jurul orelor 23,20, a condus pe drumul județean 710A un autovehicul marca Opel Astra nr.-, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,90 grame %
Reținându-se existența faptei și vinovăției, prin sentința penală nr.1166 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Moreni acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării în condițiile art.81-83 Cod penal.
Sentința primei instanțe a fost apelată de inculpatul, calea de atac formând obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, soluționarea căii de atac amânându-se la termenul de judecată de la 12 martie 2010.
Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2010 acesta a solicitat prelungirea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 zile, invocând dispozițiile art.111 alin.6 din nr.OUG195/2002, republicată.
Apreciind solicitarea ca neîntemeiată, instanța de apel a procedat la respingerea acesteia prin încheierea de ședință din 12 februarie 2010.
Într-adevăr, potrivit prevederilor legale invocate, în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea infracțiunii incriminate de art.87 alin.1 din Codul rutier, dacă urmare reținerii permisului de conducere s-a eliberat o dovadă înlocuitoare a acestuia, cu drept de conducere pe 15 zile, funcție de împrejurările cauzei, la cererea titularului, instanța de judecată poate aprecia asupra posibilității de prelungire a acesteia până la pronunțarea unei hotărârii definitive, în cauză.
Din economia dispozițiilor art.111 rezultă însă faptul că încheierile de ședință adoptate de instanțele judecătorești cu ocazia soluționării unor atari cereri nu sunt supuse vreunei căi de atac, ele urmând să fie verificate odată cu sentința, după caz decizia pronunțată în respectivul grad de jurisdicție și în condițiile art.3851alin.2 Cod proc. penală.
În atare situație, cum accesul la justiție este garantat atât de Legea internă cât și de aceea europeană în materie, sub condiția respectării procedurilor ce asigură verificarea și legalitatea actelor procedurale adoptate la judecata cauzelor penale, recursul declarat de apelantul-inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 12 februarie 2010 este inadmisibil, respingându-se conform art.38515pct.1 lit.a) Cod proc. penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în M,-, jud.D, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 12 februarie 2010 de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, ca inadmisibil.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./05 martie 2010
. apel - Trib. D
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
