Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 191/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.4088,-
DECIZIA NR.191
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Ploieștia fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 03 februarie 1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud. P, împotriva încheierii de ședință din data de 22 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.4088,-, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales doamna avocat, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială emisă la data de 24.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, instanța permite apărătorului ales al inculpatului să ia legătura cu acesta, precizându-se că nu înțelege să se folosească de acest drept. Totodată, arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, menționează de asemenea că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al inculpatului, arată că s-a formulat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 22 februarie 2010, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Se susține că recurentul a fost arestat la data de 10 iulie 2009 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 și art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, măsura privativă de libertate fiind menținută succesiv până în prezent.
Precizează că la acest moment cauza se află pe rolul instanței de fond, fiind audiați toți inculpații, 11 martori pe situația de fapt și patru din cele șase părți vătămate, martori și părți care și-au modificat declarațiile date în primă fază în dosar, în fața organelor de urmărire penală, în sensul că nici una dintre aceste persoane nu au înțeles să aducă vreo acuzație împotriva inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată, nu au făcut nici o referire la numele acestuia, precizând că nu-l cunosc ca participând la activitatea infracțională prezentată.
Se arată că la luarea măsurii arestării preventive față de recurent au fost reținute dispozițiile art.148 alin.1 lit.f) Cod proc. penală, însă în privința tezei a II a din acest text de lege, la acest moment, în condițiile unei detenții de mai bine de șapte luni, a declarațiilor martorilor și părților vătămate audiate, nu sunt îndeplinite condițiile, rezultând cu certitudine că temeiurile avute în vedere la privarea de libertate s-au schimbat și nici nu au intervenit alte elemente noi care să impună menținerea acestei măsuri.
Se mai susține că procesul în care este judecat inculpatul durează de prea mult timp și se încalcă astfel termenul rezonabil al arestării preventive înscris sub art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în condițiile în care s-a făcut dovada că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art.1602alin.2 Cod proc. penală, potrivit probatoriul administrat până în prezent, se poate constata că acestea nu sunt îndeplinite, nefăcându-se dovada că în ipoteza punerii în libertate inculpatul ar săvârși alte fapte de natură penală sau ar influența părțile vătămate sau martorii ce mai sunt de audiat, în condițiile în care aceștia au fost audiați în marea majoritate și au înțeles de bună voie, fără a le determina vreo persoană, să susțină altă variantă decât cea prezentată de parchet prin actul de inculpare.
De asemenea, neprobată este și reținerea de către instanță a posibilității ca inculpatul să părăsească teritoriul țării, cu atât mai mult cu cât situația sa socio-familială este una deosebită, având un copil minor în vârstă de trei ani în întreținere a cărui mamă (concubina inculpatului a decedat în decembrie 2009).
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum a fost formulată, urmând ca inculpatul să respecte toate obligațiile ce vor fi stabilite în sarcina sa.
La solicitarea instanței, se precizează de apărătorul ales al inculpatului că la data de 22 februarie 2010 Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat două încheieri, una de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar ce face obiectul prezentului recurs și cea de a doua de menținere a măsurii arestării preventive față de inculpații din dosar, atacată și aceasta la Curtea de apel Ploiești, cu termen de judecată la data de 26.02.2010.
Reprezentantul Ministerului Public - -Serviciul Teritorial Ploiești, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca neîntemeiat și menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 22 februarie 2010 ca fiind legală și temeinică, apreciindu-se că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta a fost în mod corect respinsă, raportat la natura infracțiunilor pentru care inculpatul-recurent a fost trimis în judecată, gradul de pericol social ridicat al acesteia, modalitatea concretă de comitere precum și urmările produse.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită punerea în libertate pentru a se putea îngriji de copilul de trei ani la care a făcut referire apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2010 Tribunalului Dâmbovițas -a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul fiul lui și, născut la 03 februarie 1986 în Târgoviște, aflat în Penitenciarul Mărgineni, privind liberarea provizorie sub control judiciar și s-a luat act că inculpatul și-a retras cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 42/D/P/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații, zis "" și zis "", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 al. 1 Cod penal și trafic de persoane prev. de art. 13 al. 1,2,3 teza a II-a rap. la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și respectiv art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, ( și ).
S-a reținut în fapt că în prima Jaa nului 2009, inculpații s-au asociat într-un grup infracțional ce au acționat în municipiul Târgoviște având ca obiect de activitate exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, în majoritatea lor minore.
Astfel, au fost supuse exploatării un număr de șase tinere femei din care cinci minore sub 17 ani, inculpații cunoscând vârsta acestora, au profitat și au folosit-o ca ascendent în contactarea clientelei și obținerea unor prețuri superioare, reținându-se că până la descoperirea grupului s-a obținut un beneficiu în sumă de 37.000 lei.
Inculpatul împreună cu inculpatul au recrutat, transportat și găzduit, obligând la practicarea prostituției, inclusiv prin constrângere pe minorele, și și primul împreună cu inculpatul a participat și la exploatarea victimei majore, cumpărată pentru suma de 2.000 lei de la o altă persoană care avea autoritate asupra victimei pe raza județului
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, instanța a reținut că deși sunt îndeplinite condițiile de formă ce permit admiterea în principiu a unei astfel de cereri, întrucât pedepsele prevăzute de legiuitor pentru faptele reținute în sarcina sa sunt mai mici de 18 ani închisoare, pe fond cererea este neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1602al. 2 Cod proc. penală, potrivit cărora liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În acest sens se arată că infracțiunile deduse judecății sunt infracțiuni grave, cu un impact social deosebit asupra valorilor și relațiilor sociale ce formează conceptul de ordine publică și dacă ar fi pus în libertate inculpatul ar putea influența părțile vătămate și martorii ce urmează a fi audiați în cauză, zădărnicindu-se aflarea adevărului, existând totodată chiar riscul ca acesta să părăsească țara, deoarece a mai încercat să se sustragă urmăririi penale, temeiul arestării preventive fiind disp. art. 148 lit. a și f
C.P.P.De asemenea, instanța a mai arătat că pericolul concret al lăsării în libertate a inculpatului rezultă și din modalitățile concrete ale săvârșirii infracțiunilor deduse judecății în sensul că inculpatul s-a asociat cu alte persoane în vedere obținerii unor beneficii importante din exploatarea sexuală a părților vătămate în majoritate minore sub 17 ani, prin folosirea de amenințări și acte de violență finalizată cu aducerea în apartamentul aparținând lui, la care se adaugă amploarea fenomenelor infracționale de această natură, rezonanța deosebită în rândul comunității precum și profilul inculpatului care are statut de recidivist.
Situația familială invocată de inculpat în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceea că concubina sa a decedat și minorul în vârstă de 3 ani a rămas fără întreținere, a fost apreciată de instanța de fond ca insuficient pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar.
În raport de jurisprudența CEDO, (cauza Letellier contra Franței), instanța reține că liberarea provizorie a inculpatului nu se justifică întrucât păstrarea ordinii publice este un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate câtă vreme sunt date și elemente că liberarea acestuia ar tulbura, în mod real, ordinea publică și ar zădărnici aflarea adevărului, existând riscul să influențeze martorii și părțile vătămate ce urmează a se audia în cauză.
Pentru toate aceste considerente instanța de fond a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Totodată, s-a luat act că inculpatul, în prezența apărătorului ales a declarat că își retrage cererea formulată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în esență că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului s-au schimbat în sensul că nu mai subzistă teza a II-a a prevederilor art. 148 al. 1 lit. f respectiv C.P.P. că nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Se arată că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, fiind audiați toți inculpații, martorii pe situația de fapt și 4 din cele 6 părți vătămate care nu l-au indicat ca participant la activitatea infracțională prezentată în actul de acuzare.
Totodată, recurentul susține că s-a încălcat termenul rezonabil al arestării preventive prev. de art.5 paragraful 1 din CEDO și că nu s-a făcut dovada că prezintă pericol pentru ordinea publică și nici că prin punerea sa în libertate ar săvârși alte fapte de natură penală sau ar influența persoanele ce urmează a fi audiate în cauză.
Mai arată că nu s-a ținut seama de situația familială deosebită pe care o are, respectiv de împrejurarea că concubina a decedat și copilul său în vârstă de 3 ani care se afla în întreținerea mamei a rămas fără întreținere.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond fiind îndeplinite disp. art. 1602al. 2 C.P.P. admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul precizând că va respecta toate obligațiile ce vor fi stabilite de instanță.
Curtea examinând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856al. 3.C.P.P. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 42/D/P/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 al. 1 C.P.P. art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se în fapt că în prima Jaa nului 2009 împreună cu alți patru inculpați au constituit un grup infracțional organizat în scopul exploatării sexuale a unor persoane de sex feminin în majoritatea lor minore, obținând sume importante de bani (37.000 lei).
Prin încheierea nr. 15 din 12 iulie 2009 Tribunalului Dâmbovița, urmare admiterii propunerii parchetului inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 al. 1 lit. a și f C.P.P. întrucât după începerea urmăririi penale acesta a încercat să fugă din țară fiind prins la punctul de frontieră Nădlac, probele existente la dosar sunt indicii temeinice în sensul art. 681.C.P.P. că a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În mod justificat, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de temeinicie prevăzute de art. 1602al. 2 pentru C.P.P. admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât din probatoriile administrate în cauză până în acest moment rezultă în mod clar că prin lăsarea sa în libertate, recurentul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și a martorilor ce urmează a fi audiați în cauză, declarațiile acestora fiind determinante pentru stabilirea situației reale de fapt și a gradului de implicare a acestuia în săvârșirea faptelor deduse judecății, existând totodată riscul ca acesta să comită fapte penale cu atât mai mult cu cât este recidivist, conform fișei de cazier judiciar a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, violare de domiciliu și pentru infracțiuni de violență (vătămare corporală și tâlhărie).
Nu este suficientă îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 1602al. 1.C.P.P. cum corect a apreciat și prima instanță, legiuitorul condiționând admiterea unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar pe lângă condițiile referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiune, pentru care se fac cercetări penale și de îndeplinirea condiției referitoare la conduita inculpatului, așa cum ea este prevăzută în art. 1602al. 2.
C.P.P.Din analiza dispozițiilor art. 1602al. 1 și 2.C.P.P. rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar nu constituie un drept ci o vocație a inculpatului, respectiv pe lângă îndeplinirea condițiilor de formă, admiterea cererii este condiționată de evaluarea necesității protejării interesului public în raport cu pericolul concret prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului precum și asigurarea bunei administrări a justiției pentru aflarea adevărului.
Din actele și lucrările dosarului rezultă într-adevăr că până la această dată s-a procedat la audierea tuturor inculpaților, care cu excepția inculpatului au negat participarea la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt acuzați, s-au luat declarații unui număr de patru părți vătămate și s-au audiat o parte din martorii din acte, urmând a se lua declarații și celorlalte părți vătămate și martorilor neaudiați, situație în care nu se justifică liberarea provizorie a inculpatului întrucât există riscul ca acesta să exercite presiuni, fie direct, fie prin intermediar ca aceste persoane să revină asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, zădărnicindu-se astfel aflarea adevărului și buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, inculpatului i s-ar crea posibilitatea să săvârșească alte fapte penale fiind cunoscută predispoziția sa la încălcarea normelor de conduită în societate, infracțiunile deduse judecății fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie și chiar să se sustragă judecății încercând să părăsească țara, așa cum a procedat imediat după începerea urmăririi penale când inculpatul a fost prins la punctul de frontieră Nădlac.
Totodată, modalitatea de concepere și săvârșire a infracțiunii, respectiv constituirea într-un grup infracțional organizat în scopul exploatării sexuale a unor persoane de sex feminin în majoritatea lor minore, pentru obținerea unor beneficii materiale importante, evidențiază pericolul social concret al inculpatului pentru ordinea publică, astfel că prin liberarea provizorie a acestuia s-ar produce o puternică tulburare a ordinii publice creându-se temerea că organele abilitate să asigure respectarea drepturilor persoanelor nu iau măsuri ferme de izolare a celor care comit fapte grave, așa cum sunt infracțiunile pretins a fi comise de inculpatul recurent.
Așadar, dispunerea unei alte măsuri preventive aceea a liberării provizorii sub control judiciar, nu ar putea asigura în mod optim și eficient exigențele impuse de necesitatea protejării interesului public precum și cele vizând riscul influențării martorilor și părților vătămate ce urmează a fi audiate în cauză.
Potrivit jurisprudenței CEDO în cauzele vizând criminalitatea organizată este admisibilă o detenție provizorie mai îndelungată, justificată prin considerentele ce țin de complexitatea cauzei și de volumul probatoriilor ce se impune a fi administrat.
Drept urmare, împrejurarea că recurentul inculpat este arestat de aproximativ 7 luni, nu este de natură a conduce la concluzia că starea de pericol care s-ar crea pentru societate în situația în care acesta ar fi fost pus în libertate s-a diminuat față de momentul la care măsura preventivă a fost luată și nici că s-a încălcat durata rezonabilă a detenției preventive, având în vedere că prezenta cauză prezintă o complexitatea deosebită, cu un număr important de persoane implicate, cu activitate infracțională desfășurată pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, ceea ce necesită administrarea unui amplu probatoriu pentru stabilirea întregii activități infracționale și a gradului de vinovăție al inculpaților.
Așa fiind, curtea apreciază că la acest moment nu poate fi vorba de încălcarea disp. art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind depășirea duratei rezonabile a detenției preventive.
Aspectele familiale invocate de recurent în mod corect au fost înlăturate de prima instanță întrucât nu sunt de natură a determina admiterea unei atari cereri, susținerea recurentului potrivit căruia copilul său în vârstă de 3 ani a rămas fără întreținere, deoarece concubina sa a decedat nu poate fi admisă, comisia pentru protecția copilului din cadrul Direcției de asistență socială are obligația să asigure sprijin și întreținere copiilor fără părinți sau în situația în care aceștia nu au mijloace materiale pentru creșterea și educarea minorilor.
Concluzionând, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele și pe cale de consecință recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 03 februarie 1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud. P, împotriva încheierii de ședință din data de 22 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.4088,-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex./25 februarie 2010
. fond 4088,- Trib. D
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
