Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 2/
Ședința publică de la 04 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
Judecător - - -
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și - ambii deținuți în Arestul C, împotriva încheierii de ședință nr. 30 din 30 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 1602.C.P.P.)
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales G în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei și avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 99765/2010 emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat dispozițiile prevăzute de art. 70 al. 2 cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva sa, acesta precizând că nu dorește să dea nici o declarație, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat dispozițiile prevăzute de art. 70 al. 2 cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva sa, acesta precizând că nu dorește să dea nici o declarație, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat G având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Imediat după depunerea cererii, apreciază că, au apărut elemente noi care ar putea atrage discuția că, urmărirea penală s-a efectuat de către un organ necompetent. Potrivit fișei postului depusă la dosar, inculpatul avea atribuțiuni de control, ceea ce atrage aplicarea Legii nr. 78/2000 și efectuarea de acte de urmărire penală de către
Cu privire la cererea formulată, arată că, instanța în mod greșit a respins cererea formulată de inculpat întrucât nu rezultă că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori. La arestarea inculpatului, puteau fi avute în vedere dispozițiile art. 148 lit. b cod pr. penală, însă instanța nu a luat in considerare acest temei al arestării, inculpatul fiind arestat numai in baza disp. art. 148 lit. f cod pr. penală. S-a demonstrat că, inculpatul efectua serviciul pe sensul de ieșire din țară. Incorect s-a apreciat de către instanța de fond că inculpatul nu poate fi liberat provizoriu pentru că ar putea influența ancheta, întrucât alte acte de urmărire penală nu mai sunt de efectuat. Instanța de fond a făcut confuzie între pericolul pe care îl prezintă infracțiunea și pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul. Invocă art. 5 paragraful 3 teza ultimă din CEDO și art. 136 alin. 2 cod pr. penală. Solicită admiterea recursului declarat, în baza art. 1609cod pr. penală, casarea hotărârii pronunțate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului în condițiile art. 1602cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că, prin hotărârea pronunțată, Tribunalul Constanța nu a soluționat fondul cauzei. La instanța de fond s-a făcut o confuzie și se discută despre pericolul pentru ordinea publică. Se discută dacă există una din cele două situații, prev. de art. 1602cod pr. penală, însă în hotărâre nu există nici un paragraf în care să se facă vorbire de această problemă. Incidența disp. art. 143 cod pr. penală, nu se discută într-o astfel de cerere. Propunerea de arestare a fost admisă numai în ce privește aplicarea disp. art. 148 lit. f cod pr. penală, nu și pentru art. 148 lit. b cod pr. penală. Inculpatul nu mai ocupă funcția pe care o avea la data comiterii faptei și in cauză nu există părți, martori sau experți care ar putea fi influențați de către acesta. Pentru nemotivarea hotărârii fondului, solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere la instanța de fond. Dacă se va trece peste acest motiv, pentru aceleași motive discutate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, măsura fiind suficientă pentru a se garanta prezența inculpatului la instanță. Inculpatul are familie, este student, bine integrat în societate și nu are nici un interes să împiedice desfășurarea urmăririi penale.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că, se raliază concluziilor colegului său și arată că, instanța de fond, în analiza cererii, a motivat o altă situație și se arată într-un paragraf al motivării că " chiar dacă nu există nici o probă din care să rezulte că ar comite infracțiuni", judecătorul respinge cererea. Un alt aspect rămas în discuție - arestarea inculpatului in baza art. 148 lit. f cod pr. penală - în raport cu care, instanța trebuie să stabilească care este pericolul concret pentru care inculpatul trebuie să stea arestat. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și punerea in libertate a inculpatului. Două convorbiri telefonice nu pot fi probe pentru luarea de mită. Față de celelalte aspecte, inculpatul este student, are familie, se poate considera că inculpatul poate prezenta o garanție că poate fi judecat și în stare de libertate.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică. Textul prevăzut de art. 1602alin. 2 cod pr. penală, este imperativ, iar instanța analizează dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin aplicarea altei măsuri preventive. Apreciază că, in cauză sunt incidente disp. art. 148 lit. f cod pr. penală în raport de gravitatea faptelor comise, perseverența infracțională a inculpaților, avându-se în vedere pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații. Apreciază că, susținerile apărării sunt eronate.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, în replică arată că, inculpații sunt infractori primari și nu se poate invoca perseverența infracțională a acestora. Pe de altă parte, legea arată clar care sunt condițiile în care nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, solicită admiterea cererii formulate. Nu va influența organele de urmărire penală.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorilor săi și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea nr. 30/30.12.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, n ba za art. 160/8a alin.6 cod procedură penală, respingerea, ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.137/20.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- s-a admis propunerea de arestare și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe câte o perioadă de 29 zile, începând cu data de 20 decembrie 2009 până la data de 17 ianuarie 2010, inclusiv.
Inculpații sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 al.2 cod penal în referire la art. 7 al.1 din Legea nr.78/2000.
S- reținut în sarcina inculpaților că la data de 20.10.2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța dosarul penal nr.2121/P/2009 pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită și luare de mită prev. de art.254 cod penal și de art.255 cod penal față de agenții de poliție de frontieră din cadrul - și de cetățeanul bulgar, ca urmare a sesizării din oficiu a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul - C, cu privire la faptul că, agentul de poliție de frontieră și alți agenți de poliție de frontieră, împreună cu cetățeanul bulgar ar fi implicați în săvârșirea unor fapte de corupție sau conexe acestora.
Informațiile și datele care au stat la baza sesizării din oficiu priveau, ca mod de operare a faptelor de corupție, contactarea agenților de poliție din cadrul, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și oferirea unor sume de bani, de la pescari de origine română pentru a nu fi controlați și a li se permite achiziționarea din Bulgaria și trecerea pe teritoriul României a unor scule de pescuit a căror import, deținere, comercializare sau utilizare este interzisă de nr.OUG23/05.03.2008, privind pescuitul și acvacultura.
Din verificări a rezultat că în ziua de 17.10.2009, cetățeanul bulgar eap romis că poate intermedia introducerea, din Bulgaria în România, a unor plase de pescuit monofilament (interzise de legea română) precizând că în schimbul unor sume de bani poate interveni pe lângă lucrătorii de poliție de frontieră de la punctul comun de frontieră, "pentru a nu avea probleme", sens în care a fost pusă la dispoziție o listă - ofertă cu produsele de pescuit destinate vânzării, pe care le poate introduce în România, în limba bulgară.
Din procesul - verbal încheiat de investigator, a rezultat că în ziua de 21.10.2009, acesta s-a deplasat pe teritoriul Bulgariei, prin, folosind autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, iar în localitatea s-a întâlnit cu cetățeanul bulgar e ( care comercializa obiecte de pescuit) și s-a interesat de cumpărarea unor unelte de pescuit din plasă monofilament, care pe teritoriul României este interzisă a fi deținută și folosită, și pentru cumpărarea acesteia a fost asigurat de cetățeanul bulgar că îi va înlesni introducerea pe teritoriul României, cu complicitatea agenților de poliție de frontieră români și bulgari.
În prezența cetățeanului bulgar, investigatorul nu a mai fost supus controlului, astfel că, împreună cu cetățeanul bulgar, a ajuns pe teritoriul României cu cele 3 plase de pescuit monofilament, fiind asigurat că această activitate poate fi oricând repetată, având în vedere cumpărarea de influență din partea agenților de poliție de frontieră români și bulgari.
Pentru strângerea mijloacelor de probă necesare dovedirii faptelor, s-a dispus de către procuror, autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării de convorbiri și imagini în mediul ambiental privind activitatea infracțională desfășurată de agenții de poliție de frontieră din cadrul C -, iar ordonanța sa a fost confirmată sub aspectul legalității și temeiniciei prin încheierea nr.284/23.10.2009 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Constanța, dispunându-se autorizarea activității de interceptare în mediul ambiental pe încă 28 de zile.
Prin ordonanța nr.2121/P/2009 din 20.11.2009 s-a dispus prelungirea folosirii investigatorului cu identitate reală pe o durată de încă 30 de zile, în intervalul 20.11.2009-19.12.2009, inclusiv.
În cauză au fost autorizate și interceptarea convorbirilor telefonice, prin încheierea nr.291/din 30.10.2009 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Constanța, care a confirmat legalitatea și temeinicia ordonanței de interceptare provizorie emisă de procuror și prelungirea autorizării pe o durată de încă 28 de zile.
Din procesele - verbale întocmite de investigatorul cu identitate reală, procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, precum și a convorbirilor și comunicărilor purtate în mediul ambiental, a rezultat că la data de 21.11.2009, inculpatul - agent principal de poliție de frontieră a primit suma de 10 euro de la investigator pentru a-i permite introducerea pe teritoriul României a 3 unelte de pescuit de plasă monofilament a căror deținere, comercializare sau utilizare este interzisă pe teritoriul României, fapta fiind infracțiune, prev. la art. 64 al.1 lit. m din OUG 23/2008 privind pescuitul și acvacultura și sancționată cu amendă de la 150 lei la 10.000 lei și interzicerea dreptului de a pescuit pe o perioadă cuprinsă între 1- 3 ani.
La data de 03.12.2009, investigatorul din cauză, s-a întâlnit în punctul de frontieră cu inculpatul, care i-a reproșat că nu a sosit în ziua de luni, după cum au stabilit, după care, acesta l-a contactat pe un lucrător bulgar căruia i l-a prezentat pe investigator, urmând ca discuția cu privire la oferirea sumei de bani, să se realizeze pe sensul de intrare în România, în momentul în care investigatorul se întoarce cu plasele de pescuit monifilament, investigatorul fiind asigurat atât de inculpatul cât și de lucrătorul bulgar că "va trece frontiera, fără probleme", iar de față la discuție, a participat și inculpatul, coleg de tură.
În cadrul aceleiași convorbiri, potrivit procesului - verbal de investigare din data de 04.12.2009, inculpatul i-a indicat investigatorului să dea banii "pe partea cealaltă", adică, lucrătorului bulgar pentru a fi lăsat să treacă cu plasele monofilament, arătându-i-l pe acesta din urmă.
Lucrătorul bulgar a negociat cu investigatorul suma de bani care trebuie oferită, conducându-l pe investigator pe sensul de intrare în Bulgaria pentru a-i aștepta pe inculpații și și întrucât investigatorul avea asupra sa numai 3 plase de pescuit monofilament, inculpatul i-a pretins să-i ofere lucrătorului bulgar 10 euro, indicându-i că, a doua zi îl poate găsi din nou pe același bulgar.
a oferit o bancnotă de 10 euro, având seria - lucrătorului bulgar, care l-a asigurat că, a doua zi, seara, vor intra în tură cei doi inculpați, împrejurare în care poate trece frontiera, de la ora 6,00, ceea ce s-a și întâmplat.
autoturismul pe sensul de intrare în România, investigatorul s-a întâlnit cu inculpatul care l-a asigurat că-l va găsi și a doua zi, de la ora 19,00, precum și luni, 07 decembrie 2009, pe zi.
În ziua de 15.12. 2009, investigatorul s-a deplasat cu același autoturism spre localitatea din Bulgaria, prin punct de trecere al frontierei, prilej cu care a întâlnit un alt agent de poliție de frontieră, căruia i-a solicitat relații despre inculpatul.
Pe sensul de intrare în România, la solicitarea lucrătorului de poliție bulgar, investigatorul l-a contactat pe agentul de poliție căruia i-a solicitat relații cu privire la posibilitatea trecerii peste frontieră în România a unor plase de pescuit monofilament, dându-i detalii cu privire la intenția sa viitoare.
la discuție și doi polițiști bulgari, aceștia i-au solicitat precizările investigatorului cu privire la suma de bani pe care dorește să o dea ca mită pentru a trece peste frontieră 50 de plase monofilament, ajungându-se prin negociere, la suma de 100 euro, de față,aflându-se și inculpatul.
a oferit suma de 60 de euro polițistului bulgar pentru a-i permite trecerea peste frontieră a 20 de plase de pescuit monofilament, asigurat fiind că, dacă va efectua transportul de asemenea bunuri, pe lor, "vor vorbi cu polițiștii români", astfel că vor putea trece fără probleme cu plasele.
În ziua de 19.12.2009, asigurat fiind de prezența pe tură a inculpaților și, investigatorul s-a deplasat în Bulgaria, pentru a cumpăra plase de pescuit monofilament, iar la intrarea pe teritoriul Bulgariei, în punctul de frontieră, investigatorul i-a întâlnit pe inculpații și, cărora le-a adus la cunoștință, în mod separat, intenția sa de a introduce ilegal în România un număr de 50 de plase de pescuit monofilament, deși aceștia știau că asemenea unelte de pescuit sunt interzise a fi deținute pe teritoriul Romnâniei.
Pentru a nu fi suspicionat de comiterea unei infracțiuni, inculpatul s-a deplasat să-l contacteze pe lucrătorul de poliție bulgar, după care a revenit în fața ghișeului de control, unde l-a întâlnit pe inculpatul, și în cadrul discuției, acesta a luat la cunoștință de intenția investigatorului de a trece în mod ilegal în România, un număr de 50 de plase de pescuit, solicitându-i să intervină pe lângă bulgar să-i pretindă ca mită, o sumă mai mică de bani.
Inculpatul l-a îndrumat pe investigator să meargă să procure sculele de pescuit din plasă monofilament, iar, la întoarcere, în punctul de frontieră, urmează să stabilească modalitatea de intrare în România, creându-i convingerea că astfel, nu va avea nici un fel de control.
După cca 2 ore și 20 de minute, investigatorul s-a întors pe sensul de intrare în România, iar în punctul de frontieră l-a întâlnit pe polițistul bulgar care i-a făcut semn să-și continue deplasarea, fără a efectua controlul de frontieră.
După ce investigatorul a staționat autoturismul cu care s-a deplasat, la cca 30 de metri de zona de control, s-a deplasat la acesta polițistul bulgar căruia i-a oferit suma de 100 euro, potrivit pretinderii anterioare cu prilejul discuției purtate cu acesta și cu inculpații și.
De fiecare dată investigatorul a introdus pe teritoriul României, în condiții de control judiciar, unelte de pescuit din plase monofilament, niciodată nu a fost controlat de agenții de poliție de frontieră români sau bulgari și nu a trecut peste graniță în România un număr mai mare de 6 plase de pescuit monofilament, deși au fost indicate 20 de plase, 50 de plase.
După admiterea în principiu a cererii formulate de către cei doi inculpați, pe fondul acesteia tribunalul va reține:
Dincolo de condiția " ab initio ", invocată de inculpați, statuată de disp art. 1602alin. 2 conform C.P.P. căreia "Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta ca încerca sa zădărnicească aflarea adevărului in cauza [.] " și care constituie de altfel un preambul admiterii unei astfel de cereri instanța trebuie să analizeze pe fond exclusiv oportunitatea acesteia în raport de fiecare moment procesual.
S-a considerat că, elementele care determină inoportună admiterea unei astfel de cereri trebuie grevate pe faptul că se constată existența indubitabilă de indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 al.1 cod procedură penală în referire la art.681cod procedură penală și art.5 pct.1 lit. c ale comiterii faptei pentru care fiecare inculpat este cercetat rezultând în consecință presupunerea rezonabilă, credibilă că inculpații și, față de care se desfășoară în prezent urmărirea penală, ar fi săvârșit respectiva infracțiune în acest sens instanța raportându-se la procesul verbal de sesizare din oficiu; ordonanțe privind autorizarea folosirii investigatorului cu identitate reală; procesele-verbale întocmite de investigatorul cu identitate reală, privind activitățile desfășurate; procese-verbale de transcriere a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice autorizate de Tribunalul Constanța; procese-verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor în mediul ambiental, planșe foto, reprezentând imaginile interceptate în mediul ambiental de investigatorul cu identitate reală de la întâlnirile acestuia cu inculpații, cu lucrătorii de poliție de frontieră bulgari, cu alte persoane implicate în cauză, proces-verbal de constatare flagrantă a infracțiunii de luare de mită, în punctul de frontieră comun cu autoritățile bulgare.
Chiar dacă aceste aspecte nu sunt relevate direct în cererile formulate de liberare provizorie sub control judiciar, sub aspectul probatoriului ele au fost antamate în susținerea lor considerându-se că inculpații nu sunt suscceptibili de comiterea faptelor și de aceea tribunalul din această perspectivă consideră că cererile sunt neîntemeiate.
Mai mult în cauză este incident cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit.f cod procedură penală, cele două condiții impuse de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ atât în privința pedepsei care este în cazul infracțiunii de luare de mită, exclusiv închisoarea mai mare de 4 ani cât și în privința pericolului pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpaților și.
Acest pericol potențial pe care de altfel își fundamentează tribunalul aprecierea supra oportunității cererii de liberare provizorie sub control judiciar este exprimat de natura și gravitatea deosebită a faptelor, forma agravantă a infracțiunii, întrucât infracțiunile de corupție pentru care sunt cercetați inculpații, prin ele însele, sunt infracțiuni de pericol și prezintă particularități care reflectă periculozitatea acestora, împrejurările concrete reținute în care s-ar fi acționat, ținând seama și de calitatea lor de agenți de poliție de frontieră, cooperarea infracțională cu agenții de poliție de frontieră din Bulgaria, față de care în cauză autoritățile judiciare bulgare au dovedit fermitate, dispunând măsurile procedurale, potrivit legislației acestui stat, împrejurarea că aceștia ar fi putut favoriza și comiterea de infracțiuni la legea privind pescuitul și acvacultura, perseverența lor infracțională cu consecințe vădite asupra împietării aplicării legii penale române și a îmbogățirii lor prin mijloace frauduloase, creând astfel convingerea în mentalitatea opiniei publice a existenței unui fenomen de corupție generalizat la granițele României, în rândul reprezentanților autorității de stat, impactul social puternic negativ, lezarea valorilor și relațiilor sociale ocrotite de normele penale referitoare la bunul mers al autorităților și instituțiilor publice, starea de neliniște, de indignare ce s-ar crea în colectivitate,prin lăsarea în libertate, în acest moment procesual a inculpaților, respectiv că persoane bănuite de săvârșirea unor asemenea infracțiuni de o gravitate deosebită, ar putea fi cercetate în stare de libertate.
Chiar dacă se susține că la acest moment, că nu exista nici o proba din care sa rezulte că, lăsați in libertate fiind, inculpații ar proceda la comiterea de noi infracțiuni sau ca ar intenționa sa influențeze in mod negativ desfășurarea procesului penal, instanța apreciază că durata extrem de scurtă de la arestarea preventivă a celor doi inculpați cât și criteriile complementare prevăzute de art.136 al. 8 cod procedură penală, raportate la realizarea scopului măsurilor preventive, astfel cum este prevăzut de art.136 al.1 cod procedură penală, nu determină admiterea unei astfel de cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva susmenționatei încheieri au formulat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind, în mod eronat, că nu sunt întrunite condițiile impuse de art.160 ind.2 cod procedură penală, întrucât nu rezultă că inculpații ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori.
În acest sens se relevă că, la arestarea inculpaților, puteau fi avute în vedere dispozițiile art. 148 lit. b cod procedură penală, însă instanța nu a luat in considerare acest temei al arestării, inculpatul fiind arestat numai in baza disp. art. 148 lit. f cod procedură penală.
În mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că inculpații nu pot fi liberați provizoriu pentru că ar putea influența ancheta, întrucât alte acte de urmărire penală nu mai sunt de efectuat.
Se apreciază că, instanța de fond a făcut confuzie între pericolul pe care îl prezintă infracțiunea și pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul.
Se invocă dispozițiile art. 5 paragraful 3 teza ultimă din CEDO și art. 136 alin. 2 cod procedură penală.
Se susține că, prin hotărârea pronunțată, Tribunalul Constanța nu a soluționat fondul cauzei întrucât instanța de fond nu a analizat condițiile liberării sub control judiciar, respectiv cele prev. de art. 1602cod procedură penală, fiind analizat pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților și incidența dispozițiilor art. 143 cod procedură penală.
În sensul întrunirii condițiilor impuse de art.160 ind.2 cod procedură penală, se arată că, inculpații nu mai ocupă funcția pe care o avea la data comiterii faptei și in cauză nu există părți, martori sau experți care ar putea fi influențați de către aceștia, solicitându-se a se avea în vedere și circumstanțele personale ale recurenților inculpați.
Se consideră că, punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților este suficientă pentru a se garanta prezența acestora la instanță. Inculpatul are familie, este student, bine integrat în societate și nu are nici un interes să împiedice desfășurarea urmăririi penale.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea, în opinie majoritară constată:
Incidența dispozițiilor art.143 cod procedură penală și a dispozițiilor art.148 lit. f cod procedură penală s-a stabilit la momentul la care s-a dispus față de inculpați luarea măsurii arestării preventive, prin încheierea nr.137/20.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, încheiere menținută prin respingerea recursurilor inculpaților.
În consecință, aceste aspecte nu se impuneau a fi analizate la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În raport de dispozițiile art.136 alin.2 cod procedură penală, se impune a se stabili dacă scopul măsurii preventive luată față de inculpați, astfel cum este stabilit prin dispozițiile art.136 alin.1 cod procedură penală și astfel cum rezultă din jurisprudența CEDO, poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, în măsura în care sunt întrunite condițiile impuse de art. 1602cod procedură penală.
Potrivit art.160 ind.2 alin.1 cod procedură penală, iberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, ar potrivit alin.2 al aceluiași articol, iberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Reținem, în raport de infracțiunea în raport de care s-a apreciat că există indicii temeinice că ar fi fost săvârșită de către inculpați, de actele de urmărire penală efectuate și de probele administrate până în acest moment procesual, că desfășurarea urmăririi penale sau a judecății nu poate fi influențată de cei doi inculpați.
Totodată, evidențiem că, urmare a începerii urmăririi penale și a punerii în mișcare a acțiunii penale, inculpații nu mai pot desfășura activități specifice controlului de frontieră, astfel încât este exclusă, săvârșirea de către aceștia și a altor infracțiuni de același gen, mai mult, la dosar nu există probe concrete în acest sens, neputându-se reține nici perseverența infracțională, în raport de infracțiunea în raport de care s-a apreciat că există indicii temeinice că ar fi fost săvârșită de către inculpați, reținându-se în sarcina acestora un singur act infracțional.
Aprecierea instanței de fond privind oportunitatea măsurii de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să fie analizată din perspectiva posibilității de realizare a scopului măsurii arestării preventive prin punerea în libertate a inculpaților sub control judiciar în condițiile și cu respectarea, de către aceștia a obligațiilor impuse de art.160 alin.3 lit. a, b, c, d și cod procedură penală, și aceasta în condițiile existenței pericolului pentru ordinea publică, ca temei al arestării inculpaților.
Urmează să se aibă în vedere și activitatea infracțională concretă reținută în sarcina inculpaților, din care rezultă că aceștia nu au pretins și nu au luat sume de bani pentru a nu își îndeplini corespunzător atribuțiile de serviciu ci au acceptat să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu la cererea și în condițiile impuse de vameșii bulgari dar și circumstanțele personale favorabile inculpaților.
S-a avut în vedere și faptul că, măsura arestării preventive este o măsură excepțională ce poate fi menținută atâta timp cât nu există posibilitatea realizării scopului acestei măsuri printr-o altă măsură restrictivă, mai ușoară, astfel cum impune și jurisprudența CEDO.
În raport de considerentele încheierii recurate, apreciem că s-a analizat pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar, însă s-a considerat că o asemenea măsură nu ar fi oportună în raport de temeiul luării măsurii arestării preventive, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică.
Față de cele reliefate, apreciem că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile impuse de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, fapt pentru care, Curtea, cu opinie majoritară, va dispune, în baza art.385 ind.15 alin.2 pct.1 lit. d cod procedură penală, admiterea recursurilor formulate de recurenți inculpați și, casarea încheierii nr.30/30.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și în urma rejudecării să dispună, în baza art.160 ind.8a alin.2 cod procedură penală, în ref. la art.160 ind.2 cod procedură penală, admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și punerea în libertate sub control judiciar a acestora.
Totodată, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art.160 ind.8a alin.3 cod procedură penală în ref. la art.160 ind.3 cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpații și, sunt obligați să respecte obligațiile impuse de aceste texte legale precum și obligația de a nu lua legătura și de a nu se apropia unul de altul, de martori, experți sau interpreți.
În baza art.160 ind.2 alin.3 ind.2 cod procedură penală, se va atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară,
În baza art.385 ind.15 alin.2 pct.1 lit. d cod procedură penală,
Admite recursurile formulate de recurenți inculpați și.
Casează încheierea nr.30/30.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și rejudecând dispune:
În baza art.160 ind.8a alin.2 cod procedură penală, în ref. la art.160 ind.2 cod procedură penală, admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și și dispune punerea în libertate sub control judiciar a acestora.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților - fiul lui și, născut la 17.01.1979, CNP. - - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 132/20.12.2009, emis de Tribunalul Constanța și - fiul lui și, născut la 19.01.1972, CNP. -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.133/20.12.2009, emis de Tribunalul Constanța, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art.160 ind.8a alin.3 cod procedură penală în ref. la art.160 ind.3 cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpații și, sunt obligați să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a localităților de domiciliu,
respectiv Mun. C pentru inculpatul și comuna pentru inculpatul, decât în condițiile stabilite de instanță
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea,
respectiv Poliția Municipiului C pentru inculpatul și Postul de Poliție pentru inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus
măsura.
- să nu dețină să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.160 ind.2 alin.3 cod procedură penală,
Dispune ca inculpații și să respecte obligația de a nu lua legătura și de a nu se apropia unul de altul, de martori, experți sau interpreți.
În baza art.160 ind.2 alin.3 ind.2 cod procedură penală, se atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Prezenta decizie se comunică conform dispozițiilor art.145 alin.2 ind.1 cod procedură penală.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 04.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Cu opinie separatăîn sensul respingerii
recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate
Judecător - - -
Motivare opinie separată
Judecător - - -
Pentru aprecierea ca nefondate a recursurilor formulate de către inculpații și, s-a avut în vedere faptul că din interpretarea prev. art. 1602Cod procedură penală rezulta ca instanta este obligata sa respinga cererea de liberare provizorie sub control judiciar in cazul in care constata ca exista temerea ca inculpatul sa savarseasca alte infractiuni sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului; regula de interpretare,per a contrario" nu este insa aplicabila, respectiv instanta nu este obligata sa admita cererea de liberare provizorie in cazul in care nu constata ca inculpatul va incerca sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului. Aceasta concluzie rezulta din modul de formulare al art. 160/1 si 160/2 alin 1, care acorda inculpatului arestat dreptul de a i se examina temeinicia cererii sale de liberare provizorie, si nu dreptul de a i se acorda liberarea provizorie, si care creeaza pentru instanta posibilitatea de a admite sau respinge cererea de liberare provizorie, pentru motive de temeinicie, altele decat cele indicate la art. 160/2 alin 2 cod pr penala.
Opinia separată se fundamentează pe aprecierea ca netemeinice în acest moment a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către cei doi inculpați.
Avand in vedere ca institutia liberarii provizorii este inscrisa in titlul IV, Capitolul I -Masurile preventive, al Codului d e procedura penala, pentru pronunțarea opiniei separate s-a retinut ca scopul acesteia se identifica cu scopul prevazut de art. 136 cod pr penala (Dispozitii generale), si anume ca masurile preventive se iau pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei. A 2 al art. 136 prevede expres ca,scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune", formulare care, de asemenea, impune instantei sa examineze critic daca liberarea provizorie este sau nu apta, in circumstantele concrete ale dosarului, sa asigure scopul prevazut la art. 136 cod pr penala.
S- reținut în sarcina inculpaților că la data de 20.10.2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța dosarul penal nr.2121/P/2009 pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită și luare de mită prev. de art.254 cod penal și de art.255 cod penal față de agenții de poliție de frontieră din cadrul - și de cetățeanul bulgar, ca urmare a sesizării din oficiu a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul - C, cu privire la faptul că, agentul de poliție de frontieră și alți agenți de poliție de frontieră, împreună cu cetățeanul bulgar ar fi implicați în săvârșirea unor fapte de corupție sau conexe acestora.
De asemenea s-a mai apreciat că raportat la infracțiunile pentru care sunt cercetați cei doi inculpați, respectiv pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 al.2 cod penal în referire la art. 7 al. 1 din Legea nr.78/2000 ( este cert că faptele săvârșite sunt de natură penală, însă încadrarea juridică este discutabilă, faptele putând întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență sau complicitate morală la infracțiunea de dare de mită ), cercetarea în stare de libertate ( la aprox. 1 lună de la data săvârșirii faptei pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă ) a unei persoane învinuite de săvârșirea unor infracțiuni grave, de, ar crea în sânul comunității un sentiment de insecuritate și de neîncredere în autoritățile judiciare care concură la înfăptuirea justiției, putând da naștere la o stare de temere datorită faptului că aceste autorități nu acționează cu suficientă fermitate pentru sancționarea unor fapte de de corupție ( în contextul unui efort al instituțiilor statului și al societății civile pentru reducerea infracțiunilor de corupție, precum și al Recomandărilor Consiliului Europei privind măsurile pentru prevenirea și sancționarea faptelor de corupție, aceste măsuri trebuind să aibă un caracter inhibant și de exemplaritate, pentru reducerea acestui gen de infracțiuni ) și putând încuraja alte persoane predispuse la săvârșirea unor asemenea fapte să acționeze fără teama unei reacții imediate a justiției, având în vedere și amploarea ridicată a acestui gen de infracțiuni din ultima perioadă de timp, ar aduce atingere scopului procesului penal prev. de art. 1 alin. 1, 2.proc.pen. precum și scopului măsurilor preventive potrivit art. 136 alin. 1,2.proc.pen.
Grefier,
Jud. fond:
Red.. Jud.
Tehnodact. Gref.
4 ex./11.01.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Dan Iulian Năstase
