Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
]ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1981/2009)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data de 20 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Structura centrală - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, cu delegație depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, admiterea cererii de liberare sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 pr. pen. Mai arată că inculpatul pe care îl asistă este tânăr, în vârstă de 26 de ani, a fost implicat din întâmplare în acest proces, este medic specialist în chirurgie plastică, nu are nicio legătură cufertilizareain vitro, sau cu vreo infracțiune de trafic de organe. În plus, clinica medicală unde își desfășura activitatea alături de tatăl său, în prezent este sigilată. De asemenea, nu sunt probe că ar comite noi infracțiuni și că, liber fiind, nu ar putea zădărnici aflarea adevărului, se va prezenta la toate solicitările organelor judiciare.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește oportunitatea admiterii acestei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, solicită a se avea în vedere faptul că activitatea clinicii medicale, al cărui unic asociat este s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, existând indicii că aceasta funcționează din anul 1995. Activitatea a fost încriminată însă ulterior prin lege și de la acel moment vorbim despre săvârșirea unor posibile infracțiuni. Așadar, solicită a se avea în vedere perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul mare de femei recrutate și care au fost supuse în mod repetat unor tratamente hormonale în vedere prelevării ovocitelor, aceste tratamente repetate și efectuate din partea unor doctori care cunoșteau consecințele posibile, au dus la apariția unor efecte care pot duce chiar la moartea pacientelor, specificând că este vorba de sindromul de hyperstimulare ovariană.
Având în vedere toate aceste elemente precum și faptul că, în opinia sa, inculpatul a avut o contribuție importantă în cadrul grupului, fiind și beneficiarul unei părți din banii obținuți din desfășurarea acestei activități interzise de lege, apreciază că lăsarea sa în libertate nu este oportună în acest moment, fiind necesar a fi administrate o serie de probe în cauză.
Apărătorul recurentului inculpat precizează că inculpatul este administrator și unic asociat din anul 2007, la rugămintea tatălui său, iar cercetările privind activitatea clinicii medicale se desfășoară pe perioada 2007-2009.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate, se consideră nevinovat, se ocupa doar cu tratamentul estetic și nu cu fertilizarea in vitro, se va prezenta la solicitările organelor de cercetare și nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.08.2009.
Dată în ședință publică azi, 20.08.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR - (1981/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1256
Ședința publică din data de 21 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Structura centrală - reprezentat de procuror .
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 11.08.2009 de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 20 august 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 21 august 2009 când, în majoritate, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 11.08.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr. 39/2003 și de art.158 alin.1 din Legea nr.95/2006 cu aplic. art.41 al.2 cod penal, constând în aceea că, începând cu luna ianuarie 2007 până în prezent, în calitate de asociat unic al SC SRL, în conivență infracțională cu inculpații, și alții, a pus la dispoziția acestora baza materială necesară desfășurării activității infracționale, beneficiind de avantaje materiale substanțiale.
Instanța de fond constată ca fiind îndeplinite în mod formal condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și că elementele care caracterizează persoana inculpatului sunt pozitive dar apreciază că, raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat, numărul mare de persoane implicate, modul concret în care au acționat - elaborat, sistematic, organizat, creând o aparență de legalitate - lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a susținut în esență, prin apărătorul său ales, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de fond apreciind în mod greșit că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai susține inculpatul că a fost implicat din întâmplare în acest proces, este medic specialist în chirurgie plastică, nu are nici o legătură cufertilizareain vitro sau cu vreo infracțiune de trafic de organe. De asemenea, nu sunt probe că ar comite noi infracțiuni, iar liber fiind, nu ar putea zădărnici aflarea adevărului, se va prezenta la toate solicitările organelor de cercetare penală.
În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în fond, admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin rezoluția din 08.07.2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul (alături de, ) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constitutire a unui grup infracțional organizat și de organizare și efectuarea prelevării de celule de origine umană pentru transplant, fapte prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 158 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 20.07.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 20.07.2009 la 18.08.2009 inclusiv.
În fapt, s-a reținut că începând cu luna ianuarie 2007 până în prezent, în calitate de asociat unic al SC SRL, în conivență infracțională cu, și alții, a pus la dispoziția acestora baza materială necesară desfășurării activității infracționale, beneficiind de avantaje materiale substanțiale.
Ulterior, prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 14.08.2009 Tribunalul - B Secția I Penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 5 alin. 5. pr. pen. și art. 160/1 pr. pen. în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Același drept este prevăzut de art. 23 alin. 10 din Constituția României.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, atât condiția pozitivă prevăzută de art.160/2 alin.1 cod penal, infracțiunea prevăzută de art.158 alin.2 din Legea nr.95/2006 fiind o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani iar pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 nu poate depăși maximul pedepsei pentru infracțiunea ce reprezintă scopul grupului (în speță, 10 ani) cât și cerințele negative prevăzute de art. 160/2 alin.2 pr. pen.
Potrivit textului de lege menționat "liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte"
Examinând piesele dosarului de urmărire penală, Curtea constată că nu există niciun fel de date care să justifice temerea că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni dacă s-ar afla în libertate. Se reține de către procuror că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul au fost comise în considerarea funcției ocupate în cadrul clinicii SRL, aceea de asociat unic. Or, clinica a fost închisă, aparatura a fost sigilată, personalul medical și administrativ a fost concediat, condiții în care ar fi imposibilă o eventuală continuare a activității infracționale de care este acuzat inculpatul, după cum nu există niciun fel de date care să îndreptățească temerea că, lăsat în libertate, acesta ar putea comite alt gen de infracțiuni (inculpatul nu are antecedente penale, are asigurate mijloace de existență licite).
De asemenea, Curtea constată că în dosarul cauzei nu există niciun indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că în situația în care ar fi pus în libertate inculpatul ar întreprinde acte de natură să influențeze probatoriul cauzei. Deși urmărirea penală nu este finalizată, a fost deja audiat în cauză un mare număr de persoane - inculpați, învinuiți, martori -, care nu au învederat date pe baza cărora să se poată stabili existența unor încercări ale inculpatului de a le influența declarațiile. De altfel, legea prevede ca măsură de precauție posibilitatea ca instanța, în situația în care admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, să impună inculpatului obligația de a nu comunica direct sau indirect cu anumite persoane.
În ceea ce privește temerea că inculpatul, lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă Curtea constată că nici sub acest aspect actele și lucrările dosarului nu relevă nici cel mai mic indiciu. Pe de o parte, aceste mijloace de probă se află în păstrarea organului de urmărire penală iar după sesizarea instanței de judecată se vor afla în custodia acesteia, astfel că nu există posibilitatea deteriorării sau alterării lor iar, pe de altă parte, nu există date care să releve, în mod obiectiv, că inculpatul a avut sau ar putea avea asemenea încercări.
Prin urmare, din perspectiva condițiilor prevăzute de art.160/2 alin.2 pr. pen. nu există argumente care să susțină o soluție de respingere a cererii inculpatului.
Potrivit art. 136 alin.2 pr. pen. "scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar". Rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale că scopul oricărei măsuri preventive, deci și al arestării, așa cum este definit în art. 136 alin.1 pr. pen (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei) se poate realiza și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu impunerea unor restricții pentru acesta, în speță a controlului judiciar care, prin conținutul concret al obligațiilor ce îl compun, constituie o alternativă legală la însăși măsura arestării preventive.
Curtea constată că în afara cerințelor prevăzute la art. 160/2 alin.1 și 2. pr. pen. dispozițiile care reglementează liberarea provizorie nu prevăd alte criterii pe care instanța trebuie să le aibă în vedere la analiza unei asemenea cereri.
În opinia Curții, liberarea provizorie sub control judiciar presupune chiar prin ipoteză menținerea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive întrucât, în ipoteza în care a survenit o modificare a acestor temeiuri sau dacă acestea au încetat, sunt incidente alte instituții procesuale (înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă sau revocarea măsurii arestării preventive).
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea consideră că aceasta trebuie să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei cât, mai ales, la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Curtea constată că instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a cererii de liberare provizorie pe argumente legate de natura și gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, de numărul mare de persoane implicate, de modul concret în care se reține că acestea au acționat.
Este de necontestat că infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale - în măsura în care se va dovedi că există și au fost săvârșite cu vinovăție de către persoanele cercetate - sunt grave, dar natura și gravitatea faptelor nu pot constitui criterii care să îl excludă de plano pe inculpat de la beneficiul legal și constituțional al liberării provizorii. A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la soluționarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.
Mai mult decât atât, în opinia Curții, la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar nu se poate ignora contribuția concretă a inculpatului la săvârșirea faptelor, gradul său de implicare în activitatea infracțională cercetată, astfel cum rezultă din materialul probator administrat până la acest moment, aspect care nu a fost avut în vedere de prima instanță.
Apărarea inculpatului în sensul că nu avea cunoștință de activitatea legată de prelevarea de ovocite și de fertilizarea in vitro ce se desfășura în cadrul clinicii nu poate fi primită, din nota de redare a convorbirii telefonice purtate de acesta cu inculpata în data de 02.05.2009 (fila 450, vol 3 dosar urmărire penală) rezultând fără echivoc că inculpatul nu era străin de ceea ce se întâmpla în cadrul clinicii. Audiat cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, și inculpatul menționează că nu a avut nicio implicare în tehnicile de fertilizarein vitroînsă "Cunoștea cu ce ne ocupăm" ( (fila 4, vol. 9).
Curtea constată, însă, că mijloacele de probă strânse până la acest moment în cele 9 (nouă) volume de urmărire penală dezvăluie faptul că inculpatul nu era implicat în mod direct și efectiv în realizarea procedurilor legate de fertilizarea in vitro și nici în activitatea de racolare a donatoarelor sau a persoanelor care doreau să beneficieze de tehnica de reproducere umană asistată și că, deși în actele SC SRL acesta figura în calitate de asociat unic iar începând cu 03.07.2007 și de administrator cu puteri depline (fila 90 vol.I ), activitatea clinicii era condusă și coordonată în fapt de inculpatul.
Sub aceste aspecte, deosebit de relevantă este declarația martorului cu identitate protejată " " - nume de cod, dată în fața procurorului în 17.04.2009, consemnată în procesul-verbal aflat la filele 34-37 vol.I, care relatează că în anumite împrejurări a luat cunoștință despre activitatea reală a persoanelor din cadrul SC SRL despre care știe că "e coordonată în mod nemijlocit și exclusiv de către medicul specialist ginecolog, deși asociat al societății în cauză este fiul său, în persoana numitului Dr. este persoana care se ocupa de organizarea întregii activități a policlinicii respective, indiferent că aceasta este aparentă și legală ori că este care asigura paravanul activității ilegaleDe asemenea, acesta se ocupa de aducerea din străinătate a echipelor de medici ginecologi și embriologi străini (din Israel) care realizează în mod efectiv procedurile necesare fecundării și embriotransferului, de cazarea acestora la hotel, de punerea la dispoziția medicilor străini a condițiilor necesare fertilizării "in vitro", sens în care acesta asigura instrumentarul, locația și restul aparaturii necesare.În ceea ce-l privește pe, știe că activitatea acestuia se mărginește la conducerea cabinetului de estetică. Din punctul de vedere al martorului, activitatea celor doi este separată și a aflat despre existența unor nenumărate discuții în contradictoriu între cei doi.
În sensul unei contribuții extrem de discrete a inculpatului în activitatea ilicită legată de prelevarea ovocitelor și fertilizarea "in vitro" ca și în conducerea și administrarea în fapt a clinicii converg și declarațiile tuturor medicilor cu privire la care organele de urmărire penală rețin că, într-un fel sau altul, au fost implicați în faptele cercetate în prezenta cauză și care știau despre inculpat doar că este "fiul doctorului și rezident în chirurgie plastică."
Astfel, la întrebarea expresă a procurorului dacă cunoaște care sunt legăturile dintre personalul clinicii SRL, cine conduce, cine execută, rolul fiecăruia, inculpatul răspunde: "faptul cădoctorulera conducătorul clinicii SC " privire la inculpatulacesta menționează că"este fiul lui, este rezident în chirurgie plasticănu l-am văzut niciodată la proceduri. nu a participat niciodată la efectuarea unei proceduri circumscrise embriotransferului ( ferilizare in vitro)(filele 39-46 vol.7
La aceeași întrebare, inculpata arată că știa că este "directorul" clinicii, nu știa că asociatul unic și administratorul acestei societăți era pe care "nu l-am văzut vreodată participând în mod efectiv la insemninări" (fila 60 vol7)
Învinuita îl considera pe "patronul cliniciiera cea care administra în fapt activitatea clinicii ca urmare a indicațiilor date de dr., ((fila 32 verso vol 6 ) "Pe îl cunosc de la Sc însă nu știu ce rol avea acesta în firmă, Dr. fiind cel care știu eu coordona activitatea iar cea care executa indicațiile lui.(fila 33 verso vol.6)
Învinuitul: "este conducătorul clinicii și sub directa lui dirijare se desfășoară activitatea, era secretară și se ocupa și de problemele administrative ale clinicii; era fiul doctorului și nu cunosc să fi avut vreo implicare în activitatea de. (fila 153 vol 8).
Martora: "Cu privire la dr. cunoșteam că este șeful cliniii, fiind singurul care se ocupa de coordonarea activității"Cu privire la știa că efectuează operații estetice împreună cu dr.. (44-49 vol.6)
Martorul: "Deduc că doctorul era patronul clinicii deoarece el dădea ordine celorlalți angajați; era secretară pentru că făcea oficiile și desfășura toată munca care ținea de domeniul administrativului; era medicul chirurg care îl secunda pe doctorul la efectuarea operațiilor estetice și despre care mai cunosc faptul că este fiul doctorului nu a participat niciodată la efectuarea puncțiilor"(190-193 vol. 8):
Martora: "patronul clinicii era, persoana de contact era care ținea legătura cu mine și cu celelalte persoane din cadrul clinicii, inclusiv cu pacientele. Nu știu ce funcție deținea în cadrul clinicii și acesta nu a participat niciodată la puncții sau embriotransfer"(303-307 vol VIII
Martora (care a supravegheat cuplurile de religie ortodoxă care efectuau fertilizarea in vitro la clinica SRL): "Îl cunosc pe doctorul drept fiul lui și cunosc că și-a luat licența de doctor estetician anul acesta, nu știu să aibă o altă calitate în clinică, nu se ocupă cu inseminări"(fila 26 vol.2).
Relevante sub aspectul implicării inculpatului în activitatea societății sunt și declarațiile martorelor, (asistente medicale) care, deși și-au desfășurat activitatea în cadrul clinicii, nici măcar nu cunoșteau că inculpatul este asociatul unic și administratorul clinicii, ambele știind că inculpatul era conducătorul acesteia.
Astfel, martora, angajată în calitate de asistent medical în perioada 2007-2008 în cadrul clinicii: "s-a recomandat ca fiind șeful clinicii Nu cunosc ce calitate avea în cadrul clinicii. că efectua operații estetice.(308-311, vol.VIII)
Martora: ."faptul că numitul estre directorul firmei, este secretara/administrator al firmei, aceasta fiind cea care se ocupa cu primirea donatoarelor, programarea acestora, comunicarea rezultatelor atât pacientelor cât și directorului precum și alte activități de organizare internă (241 vol.2)".Nu știu care sunt atribuțiile doctorului în cadrul clinicii. că este medic estetician și nu a fost implicat în activitățile de fertilizare in vitro"353-356 vol.VIII.
Nici martorul - medic stomatolog care în cursul anului 2008 închiriat un cabinet de stomatologie din cadrul clinicii SC SRL nu știa ce funcție deținea inculpatul. " - s-a spus de către să discut cu, patronul cliniciicu acesta a căzut de acord asupra contractului de închiriere care a fost semnat de deși se menționa că clinica esre reprezentată de. "Nu știu ce funcție avea în cadrul clinici SC SRL, cunosc doar faptul că era fiul adoptiv al doctorului, L-am văzut la clinică și am auzit că se ocupa cu implantul de la femei. Nu știu dacă a fost implicat în operațiunile de fertilizare "in vitro"( 399 vol.VIII)
Semnificative sunt și declarațiile persoanelor de sex feminin care au fost identificate până în prezent ca fiind donatoare de ovocite - (filele 218-219 vol.VIII), - (filele 254-255 vol.VIII), (filele 273.274 vol.VIII) (filele 283-284 vol.VIII), - (293-294 volVIII), - (312-313 vol.VIII), (335-338 volVIII), (fila371 vol.VIII), (392-394 vol.VIII) (44-46 vol.2), (54-57, vol.2), ( 74-75 vol.2), (127-128, vol.2), - (136-137 vol.2), (144-145, vol.2) (155-157 vol.2), (164-166 vol.2), (182-183 vol.2), (184-192 vol.2), (199-201 vol.2), (218-220 vol.2) - care relatează că persoana de contact era, tot aceasta le înmâna și banii, le instruia să nu mai spună altor persoane cu privire la tratamentul efectuat, toate acestea declarând că nu îl cunosc pe.
Curtea remarcă faptul că prima instanță este în eroare atunci când reține că inculpatul este persoana care îi atrăgea atenția martorului să nu le lase pe donatoare să aștepte în holul recepției pentru a nu fi văzute de pacienții care veneau la cabinetul său. În realitate, martorul susmenționat declară următoarele: "În calitate de portar aveam dispoziție de la doctor și secretara să evit întâlnirea în incinta clinicii între pacienții de etnie rromă și ceilalți pacienți. Am crezut că această dispoziție este dată pentru a nu crea impresie jenantă pentru pacienții de la cabinetele de estetică, vedete TV, etc. ale doctorului, fiul doctorului "Așadar, rezultă din declarațiile martorului că persoanele care i-au dat o asemenea dispoziție sunt (care este nominalizat în toate declarațiile inculpaților, învinuiților și martorilor audiați ca fiind "doctor " în timp ce atunci când se referă la inculpatul aceștia îi spun "" sau " ", în niciun caz "doctor ") și, și nicidecum inculpatul.
și notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că nici datele oferite de aceste înregistrări nu oferă indicii temeinice în sensul unei implicări active a inculpatului în activitatea infracțională cercetată. Toate convorbirile interceptate sunt purtate de inculpata cu inculpatul (în cea mai mare parte) și cu alte persoane. În foarte puține dintre aceste convorbiri se menționează și numele inculpatului și este greu să se facă vreo legătură, din conținutul acestora, între inculpat și faptele care formează obiectul cercetărilor penale.
Curtea observă faptul că și procurorul reține că inculpatul eraconducătorul "de facto" al policlinicii private Sc " SRLși că înainte de anul 2006 (așadar înainte ca inculpatul să fie numit administrator al firmei - 3.07-2007) "a pus bazele unei entități infracționale alcătuită din două componenteuna de natură umană, constituită din personalul medical de specialitate în domeniul tehnicilor de reproducere asistată iar cea de-a doua componentă, de natură material-logistică, a fost reprezentată de baza materială necesară ducerii la îndeplinire a tehnicilor evocate anterior, respectiv spațiu propice desfășurării activității în domeniul medical, aparatură de profil, medicamentațieetc. și că acesta este cel care "avea drept de dispoziție asupra componentei material-logistice reprezentată de policlinica ""realiza conexiunea între membrii componentei umane reprezentată atât de specialiști români și străini (medici), personal auxiliar și baza materială necesară (ordonanța din 05.08.2009,filele 357-359, vol I)
În consecință, concluzia care se desprinde din examinarea materialului probator aflat la dosar la acest moment este aceea că inculpatul a avut cunoștință de faptul că în cadrul clinicii SRL se desfășoară activități legate de prelevarea de celule de origine umană (în speță, ovocite) și tehnici de fertilizare in vitro cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie (Legea nr.95/2006) și că, fără a avea o contribuție efectivă în plan obiectiv, în calitate de asociat unic și administrator de drept al clinicii a acceptat desfășurarea unor astfel de activități în afara cadrului legal.
Conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Clinica SRL avea autorizație pentru următoarele specialități medicale: medicină de laborator, obstretică-ginecologie, chirurgie geenrală, oftalmologie, stomatologie generală, endocrinology, dermato-venerologie, medicină fizică și de recuperare, pediatrie, medicină de familie, chirurgie plastică și reparatorie (fila 77 vol.7) astfel încât este greu de apreciat la acest moment că inculpatul (care își desfășura efectiv activitatea în cadrul cabinetelor de estetică) primea importante sume de bani din activitățile legate de fertilizareain vitro.
Așa cum s-a arătat mai sus, în opinia Curții, o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza Neumeister Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968), autoritățile fiind obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces (cazurile Vrencev contra, Lelievre contra Belgiei, Hass contra Poloniei, Korchuganova contra Rusiei a).
În speță, cu privire la persoana inculpatului, Curtea reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, dispune de resurse materiale, are un domiciliu stabil, este de profesie medic.
În concluzie, Curtea constată nu numai îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie dar apreciază că, raportat la datele concrete ale cauzei (cu trimitere, în mod special, la gradul de implicare a inculpatului în activitatea infracțională astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment) și la persoana inculpatului, aceasta este și întemeiată, scopul măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei) putând fi realizat și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu restrângerea unor drepturi și libertăți prin instituirea unor obligații stricte în sarcina acestuia și atragerea atenției că în caz de încălcare cu rea-credință a acestor obligații va fi din nou arestat.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, luând în considerare și faptul că măsura privării de libertate este o măsură excepțională și că nu există un interes public real care să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. Curtea va admite recursul inculpatului, va casa încheierea atacată și, rejudecând, va admite cererea și va dispune punerea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar.
Conform art. 160/2 alin.3 pr. pen. pe timpul liberării provizorii inculpatul va fi obligat: să nu depășească limita teritorială a municipiului B și a orașului, jud.I, fără încuviințarea instanței; să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea, conform art. 160/2 alin.3/1 lit.c pr. pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul va fi obligat să nu se apropie de celelalte persoane cercetate în aceeași cauză și de martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Conform art. 160/2 alin. 3/2 se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin pe timpul liberării provizorii, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În conformitate cu disp. art. 192 alin.3 pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rănâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În majoritate:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și, rejudecând:
În baza art. 160/8a alin. 2. pr. pen. admite cererea formulată de inculpatul.
Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 154/P/2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 160/2 al. 3 și 3/1 pr. pen. pe timpul liberării provizorii inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului B și a orașului, jud.I, fără încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de celelalte persoane cercetate în cauză și de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Conform art. 160/2 alin. 3/2 atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin pe timpul liberării provizorii, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Prezenta decizie se comunică inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.08. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Red.N/25.08.2009
Opinie separată:
Consider ă instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În primul rând trebuie reținut că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, existând indicii temeinice că acesta a facilitat desfășurarea activității ilicite de prelevare de ovocite în cadrul clinicii, prin asigurarea logisticii, beneficiind totodată de produsele patrimoniale ale infracțiunii.
Aceasta și pentru că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții( a se vedea ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, decizia penală nr. 316 din 19 ianuarie 2007, în Buletinul Jurisprudenței, E ditura, 2008, p. 811).
Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor legale, atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de arest a unei persoane, evaluarea oportunității acesteia se face după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele ale art. 136 Cod procedură penală, conform cărora la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Deși, în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume ca aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Incidența acestei condiții se impune cu atât mai mult cu cât în cauză unul dintre temeiurile arestării inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceasta deoarece chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanța având a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată și în raport de motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
Este adevărat că în cauză luate în mod singular elementele care caracterizează persoana inculpatului i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care s-ar reține că este o persoana tânără, titrată, fără antecedente penale.
Însă toate aceste elemente nu pot avea un rol covârșitor în raport cu gradul mare de pericol social al faptelor cu privire la care există indicii temeinice că le-a săvârșit; or din natura acestor infracțiuni rezultă că faptele prezintă un grad înalt de pericol social, concretizat în numărul mare de persoane implicate în ilicitul penal, modul concret în care s-a acționat de către inculpați- elaborat și sistematic, ceea ce confirmă caracterul organizat al faptelor antisociale.
Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea argumente în susținerea ideii că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la acordarea liberării provizorii sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.
În consecință, se impune respingerea ca nefondată a recursului.
Judecător,
- -
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Iuliana Ciolcă, Luciana Mera
