Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea /2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința secretă din 28 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Livia
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare cererea de abținere formulată în scris de d-l judecător în cauza ce face obiectul dosarului nr-.
În susținerea cererii formulate au fost invocate dispozițiile art. 48 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv împrejurarea că d-l judecător este incompatibil de a participa la judecarea recursului având în vedere că este rudă cu procurorul care a participat la judecarea cauzei pe fond, respectiv în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N.
Soluționarea cauzei s-a făcut fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la examinarea declarației de abținere.
Procurorul solicită admiterea cererii de abținere, fiind incidente dispozițiile art. 48 alin. 2 Cod procedură penală.
CURTEA
În cauză a fost formulată cerere de abținere de d-l judecător fiind invocate dispozițiile art. 48 alin. 2 Cod procedură penală.
Examinând actele existente la dosarul cauzei s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 48 alin. 2 Cod procedură penală.
S-a reținut că motivul abținerii este acela că d-l judecător este incompatibil de a participa la judecarea recursului având în vedere că este rudă cu procurorul care a participat la judecarea cauzei pe fond, respectiv în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, împrejurare față de care cererea de abținere a d-lui urmează să fie admisă, iar în baza art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/2005, modificată prin Hotărârea nr. 352/2006 ale, cauza urmează să fie soluționată de completul, și stabilit prin planificarea de permanență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
In temeiul art. 52 Cod procedură penală admite cererea de abținere formulată de D-l judecător în soluționarea prezentei cauze, constatând că este incident cazul de incompatibilitate prev.de art. 48 alin.2 Cod procedură penală.
In baza art. 98 al.7 din Hot. nr.71/2005 a prezenta cauza va fi soluționată de completul compus din judecătorii, și.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Livia
- - - - - -
GREFIER
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 355/R/2009
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Livia
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 21 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. în substituirea av., cu delegații avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Apărătorul inculpatului depune la dosar o caracterizare a inculpatului de la IPJ B
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, admiterea cererii de liberare sub control judiciar cu stabilirea în sarcina inculpatului a obligațiilor conform art.160/2 alin.3 pr.pen. Astfel, raportat la limitele de pedeapsă, lasă la aprecierea instanței dacă se încadrează în cerințele legale, însă, în favoarea inculpatului s-au reținut prevederile art.16 din Legea 143/2000 ceea ce ar putea să facă admisibilă cererea prin înjumătățirea pedepsei.În subsidiar, solicită a se constata că la dosar nu există date din care să rezulte că lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, raportat la motivarea instanței de fond cum că există riscul ca inculpatul să nu se prezinte la proces arată că acest risc nu există având în vedere atitudinea de recunoaștere a faptelor. Împrejurarea reținută de instanță cum că lăsat în libertate inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, de asemenea nu poate fi reținut întrucât probațiunea este deja administrată. Instanța de fond, raportat la atitudinea inculpatului, se află într-o eroare când reține că există riscul ca inculpatul să comită alte infracțiuni. Trebuie înlăturată și motivarea conform căreia inculpatul dacă ar fi cercetat în stare de libertate ar tulbura liniștea publică. Pentru toate aceste motive consideră că cererea de liberrare sub control judiciar este perfect admisibilă. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.1 pr.pen. pentru considerentele arătate de către instanța de fond. În mod temeinic instanța de fond a apreciat că scopul măsurii preventive nu poate fi realizat decât prin menținerea inculpatului în stare de arest în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv natura și gravitatea infracțiunilor, faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni comise în formă continuată, dată fiind dependența de droguri și necesitatea de a obține venituri pentru asigurarea existenței zilnice.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere pedepasa redusă prin reținerea art.16 din Legea 143/2000, durata arestării și regretul sincer arătând că a realizat că a greșit.
CURTEA
Prin încheierea penală din 21 mai 2009 a Tribunalului Bistrița N, s-a respins cererea formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 05.01.1982 în B, jud. B-N, CNP--, arestat preventiv în dosarul penal nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.
Petentul a fost obligat să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, inculpatul-petent, arestat preventiv în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar și stabilirea obligațiilor ce urmează a fi respectate pe durata liberării provizorii.
În motivarea cererii s-a arătat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 160/2 Cod procedură penală, pedeapsa pentru faptele comise nu depășește 18 ani și s-au reținut în favoarea sa prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar lăsarea sa în libertate nu l-ar determina să acționeze pentru zădărnicirea aflării adevărului sau influențarea martorilor, întrucât probatoriul a fost realizat. În dosar mai trebuie să parvină doar răspunsul de la INEC referitor la convorbirile telefonice. Este infractor primar, a recunoscut comiterea faptelor, cantitatea de drog descoperită cu ocazia percheziției este foarte mică, motiv pentru care, în sensul unei egalități de tratament ca și a celorlalți doi inculpați care se află în stare de libertate, apreciază că poate fi judecat în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere jurisprudența CEDO potrivit căreia regula este cercetarea în stare de libertate, arestarea fiind o excepție. De asemenea arată că mai sunt și alte măsuri alternative, care au suficiente obligații care se pot impune petentului. Cunoaște cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar și apreciază că cererea este admisibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține faptul că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 63/CC din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul penal -, pentru comiterea în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor detrafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată ulterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fiind trimis în judecată, raportat la infracțiunea prev. de art.. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată ulterior, cu reținerea art.41 al.2 Cod penal și art.16 din Legea nr.143/2000), constând în faptul că în data de 24.10.2007, în jurul orelor 20,00, în baza unei înțelegeri prealabile cu ceilalți coinculpați, a preluat de la un autocar aparținând SC Trans Internațional SRL B, care atunci sosise din Spania, un colet conținând o cantitate de până la 100 grame din drogul de mare risc cocaină, trimis de o persoană încă neidentificată, după care s-au deplasat cu toții la domiciliul petentului, din B, cart., nr. 161. Aici, în perioada următoare inculpații și au consumat o parte din cantitatea de cocaină, cel dintâi inculpat oferind din drogul de risc o mică cantitate și concubinei sale.
S-a mai reținut că la sfârșitul aceleiași săptămâni s-au deplasat în jud. B, unde au vândut o parte din cantitatea de cocaină rămasă unei persoane din localitatea, cunoscută de aceștia sub numele "", și că în perioada 24.10.2007-18.12.2007 inculpații și au consumat în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, drogul de mare risc cocaină.
Măsura preventivă, luată inițial pentru 29 de zile a fost ulterior prelungită prin încheierile penale nr. 5/CC/16.01.2008 și nr. 10/CC/30.01.2008, ale Tribunalului Bistrița -N cu încă 30 de zile, după care a fost sesizată instanța cu rechizitoriul parchetului, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 24.03.2008.
Potrivit art. 1602alin. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Infracțiunea prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, pentru care este trimis în judecată inculpatul, este pedepsită cu închisoarea între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar infracțiunea prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, pentru care este de asemenea trimis în judecată, este pedepsită cu închisoare de la 2 la 5 ani, ambele fiind infracțiuni intenționate. Deși s-a invocat îndeplinirea condiției privind nedepășirea limitei de 18 ani închisoare, raportat la trimiterea în judecată a petentului cu reținerea art.16 din Legea nr.143/2000, pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, instanța a apreciat că această susținere este neîntemeiată, întrucât problema incidenței acestei dispoziții legale se poate face doar în cadrul individualizării judiciare a pedepsei, și nu în cadrul unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea, potrivit alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală, se exceptează de la beneficiul liberării sub control judiciar acei inculpați cu privire la care, deși sunt îndeplinite celelalte condiții, există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Raportat la prevederile textelor legale amintite, și limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, condiția nedepășirii limitei de 18 ani închisoare nu este îndeplinită, iar raportat la natura, gravitatea faptelor și faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni comise în formă continuată și aflate în concurs real, prevăzute de Legea nr.143/2000, instanța a apreciat că se impune necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni, de aceeași natură cu cele pentru care este trimis în judecată sau de natură diferită, dată fiind dependența de droguri, cât și necesitatea de a obține venituri pentru asigurarea existenței zilnice, personale și a familiei.
Susținerile petentului în sensul că este infractor primar, a executat deja 18 luni de arrest preventive, este tânăr, are în întreținere un copil minor, și probleme de natură financiară, a recunoscut că a procurat droguri pentru consum propriu, iar la dosar trebuie să parvină doar răspunsul Institutului Național de Expertize Criminalistice, referitor la verificarea înregistrărilor aflate la dosar, privind pe inculpatul, sunt nerelevante în cauză, raportat la condițiile prevăzute de art.160/2 al.1 și 2 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei menționate inculpatul a declarat recurs în termen.
În susținerea recursului a arătat că cererea de liberare sub control judiciar trebuia admisă, deoarece a fost trimis în judecată cu reținerea prev.art.16 din Legea nr.143/2000 referitoare la înjumătățirea pedepsei; a precizat că nu există riscul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului și nici acela de a se prezenta la proces, pentru că acesta a recunoscut faptele.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept - conform art.385/6 al.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.2 și de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 constând în aceea că în 24 octombrie 2007 a preluat de la un autocar sosit din Spania un colet cu 100 grame cocaină, după care a consumat o parte din aceasta, iar la sfârșitul săptămânii s-a deplasat în loc. jud.B, unde a vândut unei persoane ce a rămas din cocaină.
In mod legal prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 al.1 pr.pen. pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, deoarece infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 este pedepsită cu închisoarea între 10 și 20 ani, iar liberarea provizorie poate fi acordată doar pentru infracțiunile ce sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Condiția privind limita maximă a pedepsei închisorii ce trebuie avută în vedere la judecarea cererii de liberare provizorie, se referă la pedeapsa închisorii prevăzută în textul ce încriminează infracțiunea indiferent de eventualele cauze de reducere a pedepsei prevăzute în alte texte legale, astfel cum s-a stabilit și în practica
În consecință, pedeapsa prevăzută de lege împiedică acordarea liberării provizorii sub control judiciar al inculpatului.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.01.1982 in prezent arestat si detinut în Arestul IPJ B N, împotriva încheierii penale din 21 mai 2009 a Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MR
02.06.09/4 EX.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Livia
