Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 354/R/2009
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Săndel
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 19 mai 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev.și ped.de art.257 alin.1 penal cu aplicarea art.5 alin.1 și art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., care solicită acordarea onorariului parțial pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului ținând seama și de stare de sănătate a acestuia. Astfel, urmare a probațiunii administrate, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Inculpatul a făcut doar o simplă promisiune dezinteresată față de denunțător, a fost o simplă promisiune pentru care nu s-a solicitat nici o sumă de bani. Nu inculpatul este cel care a beneficiat de vreo sumă de bani ci numitul astfel că este nedrept ca acesta să fie arestat pentru o faptă pe care nu a comis- Solicită a se reține că inculpatul a dat dovadă de totală sinceritate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, are o familie legal constituită și are o stare de sănătate precară.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală. În mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive vând în vedere infracțiunea de corupție pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedeapsa prevăzute de legiuitor pentru fapta respectiva, precum și persoana inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina lui.
CURTEA
Prin încheierea din ședința publică din data de 19 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în baza art 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 4 martie 1958, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea pen NR.22/C/2009 din 12 martie 2009, Judecatoria Cluj Na dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere din data de 13 martie 2009 și până la data de 10 aprilie 2009, arătând în motivare că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de acest inculpat, iar arestarea lui este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, reținându-se în esență, că în perioada noiembrie-decembrie 2007, pretins și primit de la denunțătorul, suma de 1000 Euro, în condițiile în care inculpatul i-a promis că va interveni pe lângă un ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita obținerea permisului de conducere, inculpatul căzând de mai multe ori la examen.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. și art.148 alin.1 lit c și f pr.pen. respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată indicii că pregătește săvârșirea unei noi infracțiunea iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Fiind trimis in judecată pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.257 pen. raportat la art. 5 și 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.37 litb pen. instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.300/2 pr.pen. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Din materialul probator existent la dosar și din depoziția coinculpatului, rezultă că inculpatul a primit suma de 1000 euro lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unui ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita inculpatului obținerea permisului de conducere, inculpatul căzând de mai multe ori la examen.Astfel, inculpatul a solicitat și primit suma de 1000 euro în scopul menționat mai sus.
Din lucrările dosarului a rezultat că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acest inculpat a faptei descrise mai sus, în speță găsindu-și incidență dispozițiile art.68/l pr.pen. aceste indicii fiind reliefate de declarația denunțătorului, a coinculpatului și din celelalte mijloace de probă existente la dosar.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 litc și f pr.pen. aceste temeiuri subzistă și în prezent, iar de la arestarea inculpatului la data de 12 martie 2009 nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau Înlocuirea măsurii arestului preventiv, anterior inculpatul suferind foarte multe condamnări (50-5l )obiectul infracțiunilor pentru care a fost condamnat, așa cum rezultă din fișa de cazier, este foarte diversificat.
Art.148 lit."f teza a II-a pr.pen. referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege, existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitatea necesară preîntâmpinării în viitor a unor fapte similare, a asigurării unui climat de securitate și liniște în rândul cetățenilor.
Totodată starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social al faptei respective presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate socială și care sunt de natură a stârni oprobiul public, care în speță, în opinia tribunalului îl constituie faptul că inculpatul a comis o infracțiuni, iar pericolul social rezultă din însăși modalitatea de a acționa a inculpatului, punctele de întâlnire fiind fixate în apropierea sediului poliției, pentru a fi cât mai credibil.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția Europeană a drepturilor omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.- si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.l1 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întru cât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive serioase de bănuială în sensul convenției.
În acest sens este și punctul de vedere exprimat în recomandarea R (80)11 Comitetului de miniștrii ai Consiliului Europei potrivit căruia existența unor motive verosimile care să legitimeze bănui ala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală independentă de temeiurile detenției provizorii, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune, ori în speța de față acestea există indubitabil și se regăsesc în cele menționate anterior.
Nimic nu îndreptățește instanța să conc1uzioneze că ajuns în libertate, inculpatul va pune capăt activității infracțională, iar conduita anterioară a inculpatului duce la concluzia că menținerea arestului preventiv se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
Instanța, având în vedere infracțiunea de corupție pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedeapsa prevăzute de legiuitor pentru fapta respectiva, precum și persoana inculpatului, apreciază că se impune menținerea măsurii arestului preventiv al inculpatului, existând riscul chiar al influențării martorilor sau al intimidării acestora, văzând că pentru infracțiuni de corupție, inculpații ajung să fie cercetați în stare de libertate, la puțin timp de la arestare.
Din probele administrate până la această dată, pe bună dreptate se poate spune că in speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin.1 pr.pen. că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, că temeiurile care s-au avut in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, instanța menține în temeiul art.160/b pr.pen măsura arestului preventiv față de inculpatul apreciind că această menținere este impusă și de o mai bună desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului ținând seama și de stare de sănătate a acestuia. Astfel, urmare a probațiunii administrate, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Inculpatul a dat dovadă sinceritate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, are o familie legal constituită și are o stare de sănătate precară.
Examinând probele dosarului curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Cluj rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.257 pen. raportat la art. 5 alin1 și 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.37 litb pen. luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestuia.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului -respectiv poziția procesuală adoptată de către acesta, starea de sănătate,precum și situația familială a acestuia vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.De asemenea susținerea nevinovăției nu constituie un element suficient pentru punerea inculpatului în stare de libertate, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție conform art. 5 indice 2 până C.P.P. la rămânerea definitivă a hotărârii.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 1 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat (fiul lui și, născut la 4 martie 1958), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 19 mai 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art. 189 va C.P.P. stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, onorariu parțial.
În baza art.192 alin2.va obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat (fiul lui și, născut la 4 martie 1958), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 19 mai 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, onorar parțial.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Săndel
