Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 1602Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 210
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr. 152 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind inculpatul arată că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și că își menține declarațiile date anterior, neavând alte cereri de formulat.
În acest context, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, solicită admiterea recursului, întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602Cod procedură penală, motivele fiind expuse pe larg în cererea de recurs depusă la dosar. În ceea ce privește condiția esențială ca pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni să fie până în 18 ani este îndeplinită, întrucât pedeapsa pentru constituirea unui grup infracțional organizat nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat. Cât privește celelalte condiții prevăzute de lege și anume comportamentul inculpatului înainte de declanșarea procesului penal, acest aspect este oglindit prin faptul că inculpatul nu are cazier judiciar, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă vreun pericol că acesta ar săvârși alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea vreunui martor sau expert atâta timp cât în cauza de față nu s-a dispus audierea vreunui martor, efectuarea vreunei expertize, percheziția sistemului informatic a avut loc, iar din procesul verbal încheiat cu această ocazie reiese faptul că nu au fost identificate date informatice care să intereseze cauza. Arată că atâta timp cât parchetul nu a adus probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea să influențeze în vreun fel mersul anchetei, se impune admiterea recursului și cercetarea în continuare a inculpatului în stare de libertate, acesta urmând să se supună obligațiilor restrictive prevăzute de lege. Consideră că în acest mod se garantează buna desfășurare a procesului penal.
Procurorul, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Arată că deși condițiile prevăzute de lege în cazul liberării provizorii sub control judiciar sunt îndeplinite, trebuie avute în vedere infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, punerea în circulație de instrumente de plată electronică falsificate și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din 20 mai 2009 inculpatul zis "" a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, arătând în motivare că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 Cod procedură penală, în sensul că pedepsele pentru infracțiunile pentru care este cercetat, nu depășesc 18 ani, nu are antecedente penale și se obligă ca pe perioada liberării provizorii sub control judiciar, să respecte toate obligațiile pe care instanța i le va impune.
De asemenea, s-a mai arătat că cea mai mare parte a probelor pe care se bazează acuzarea au fost deja administrate și poate fi cercetat în stare de libertate, nefiind dovedită vreo intenție din partea sa de a zădărnici sau influența cercetarea penală în continuare.
Conform art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, la alegerea măsurii se ține seama se scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În acest context, s-a solicitat a se avea în vedere că a avut o atitudine cooperantă, că a dat deja o declarație în fața organelor de cercetare penală, că nu are antecedente penale, este singurul întreținător al familiei, are un copil minor, iar privarea sa de libertate ar afecta în mod negativ stabilitatea psihică și materială a familiei acestuia.
Prin încheierea nr. 152 din 22 mai 2009 Tribunalul Suceava în temeiul art.1608aCod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, zis "", arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 11 din 10.05.2009 emis de către Tribunalul Suceava și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, se constată că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, alături de alți inculpați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de"constituire a unui grup infracțional organizat ", prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, în actul de inculpare reținându-se în fapt că, începând cu luna octombrie 2008, împreună cu numiții (zis ) și (zis ), a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002), pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare și"deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație ", prev. de art. 24 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art.33 lit. a Cod penal, în actul de inculpare reținându-se în fapt sub acest aspect că, în cursul lunii ianuarie a intrat în posesia unui număr de 72 de carduri contrafăcute prin intermediul lui G (zis ), provenind de la o persoană neidentificată până în prezent căreia i le-a încredințat temporar, în scopul efectuării de retrageri de numerar din, pe care le deține în vederea punerii lor în circulație.
Față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu nr. 11, pronunțată la data de 10.05.2009 de către Tribunalul Suceava, în dosarul nr-, emițându-se în baza acestei încheieri mandatul de arestare preventivă nr.11A din 10.05.2009, la momentul adoptării acestei măsuri preventive judecătorul reținând că sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 146 și 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că există indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, că infracțiunile pentru care este cercetat sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani închisoare, iar din actele dosarului au rezultat probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea intrinsecă a faptelor penale comise și starea de pericol creată pentru interesele publice.
Din perspectiva condițiilor instituite de lege prin disp. art. 1602alin.1 și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar se constată că deși în speță, sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală în sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, totuși, Tribunalul apreciază că nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art.1602Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea deosebită a pretinselor fapte pentru care este cercetat, amploarea și întinderea în timp a activității infracționale la care se face referire în actul de inculpare, diversitatea activităților ilicite reținute în sarcina sa și modalitatea concretă de comitere a acestora, circumstanțele reale în care împreună cu coinculpații și și cu alți făptuitori se reține de către acuzare că a acționat în desfășurarea activității infracționale (în mod coordonat în cadrul unei grupări de crimă organizată, el deținând o poziție centrală de lider strategic, bazată pe abilități de coordonare a unor diferite forme de pluralități infracționale constituite, împreună și în cadrul cărora a acționat pe diferite genuri de infracțiuni comise în străinătate și pe cunoștințele sale privind procurarea și utilizarea dispozitivelor electronice destinate clonării cardurilor bancare), scopul urmărit și urmările care s-au produs sau s-ar fi putut produce, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Pe de altă parte, Tribunalul constată că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, natura, gravitatea și amploarea remarcabilă a pretinsei activității infracționale a inculpatului, complexitatea acesteia, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate, în acest moment al urmăririi penale, numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și are o familie organizată al cărei unic întreținător este, în contextul considerentelor anterior expuse referitor la existența datelor din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul zis "", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că din probatoriul depus la dosar nu rezultă clar motivația arestării sale, că nu se face vinovat de comiterea faptelor de care este învinuit și că are o situație familială deosebită fiind singurul întreținător al unei fetițe de 3 ani și 7 luni, iar părinții săi sunt în vârstă și bolnavi.
Verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele argumente:
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu nr. 11 A pronunțată la data de 10 mai 2009 de către Tribunalul Suceava în dosarul -, confirmată prin încheierea nr. 35 R din 13 mai 2009 pronunțată în dosar nr. 0- de către Curtea de Apel Suceava, s-a luat măsura arestării preventive față de, reținându-se că sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 146 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că există indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, că aceste infracțiuni sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar din actele dosarului au rezultat probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea intrisecă a faptelor penale comise și starea de pericol creată pentru interesele publice.
În acest context motivele de recurs referitoare la existența sau inexistența indiciilor temeinice care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de natura celei de față putând eventual face obiectul unei cereri de revocare a măsurii arestări preventive.
Cât privește aspectele legate de situația sa familială, Curtea constată că nu sunt de natură a justifica acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar.
Raportat la cererea formulată, prin prisma dispozițiilor legale invocate, Curtea analizând prevederile art.1602Cod procedură penală, constată că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Ori, în mod corect s-a reținut că, deși, formal condițiile prev. de art.160/2 Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, potrivit art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, se admite o asemenea cerere atunci când se constată că ea este și întemeiată, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței.
De asemenea, potrivit art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de o altă persoană și nu a fost însușită de inculpat, instanța respinge cererea.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Inculpatul este cercetat în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 constând în aceea că începând cu luna octombrie 2008 împreună cu numiții și a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificată în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 1 pct. 11 din Legea 365/2002, pentru obținerea în mod direct de beneficii și deținere de instrumente de plată falsificate în vederea punerii în circulație, prev. de art. 24 alin. 2 teza a II-a din Legea 365/2002, constând în aceea că în cursul lunii ianuarie inculpatul recurent a intrat în posesia unui număr de 72 de carduri contrafăcute prin intermediul lui G, provenind de la o persoană neidentificată până în prezent căreia i le-a încredințat temporar, în scopul efectuării de retrageri de numerar, din, pe care le deține în vederea punerii lor în criculație.
În acest context, analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, de impactul negativ produs de acestea asupra ordinii sociale, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire și nu în ultimul rând urmarea produsă fiind inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care măsura arestării preventive a fost luată la data de 10 mai 2009.
În plus, dată fiind importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Față de cele arătate, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 38515, pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul zis "", fost, fiul lui și, născut la data 08.10.1976 în oraș de, jud. S, cu domiciliul în oraș de, nr. 59, jud. S, CNP: -, împotriva încheierii de ședință nr. 152 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AD
Tehnored. BC
3ex/26.05.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Frunză Sanda, Ilieș Titiana
