Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - art. 1602Cod procedură penală -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA Nr. 212

Ședința publică din 26 mai 2009

PREȘEDINTE: Androhovici Daniela

JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda

JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 154 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.

La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de avocat ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebat fiind, prin intermediul interpretului, inculpatul recurent a arătat că nu dorește să facă noi precizări sau să dea noi declarații în cauză.

Nemaifiind alte cereri, instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat arată că prin contextul învinuirii aduse acțiunile pentru care inculpatul este arestat sunt săvârșite în formă de tentativă, pentru care legea prevede o pedeapsă de la 1 - 12 ani închisoare, respectiv de la 3 - 12 ani. La momentul efectuării percheziției domiciliare, bunurile ridicate de la inculpat i-au fost restituite, nu au fost găsite alte probe. Mai arată că în ciuda susținerilor parchetului, în dosarele de urmărire penală nu există nicio probă care să dovedească că prejudiciul ar fi de peste 100.000, singurul prejudiciu fiind reținut în sarcina altui inculpat și este de 12 milioane de lei, sumă retrasă în mod legal. Inculpatul nu a părăsit teritoriul României este încadrat în muncă, la dosar existând copie după un referat întocmit de ITM S cu privire la activitatea inculpatului desfășurată în România, nu există dovezi că ar influența în vreun mod buna desfășurare a urmării penale. Pentru motivele invocate solicită admiterea recursului, desființarea încheierii, punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar, arătând că inculpatul și-a însușit prevederile alin. 2 și 3 ale art. 1602Cod procedură penală.

Procurorul, arată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt prevăzute de Legea 365/2002 ca fiind infracțiuni de pericol și nu de prejudiciu. Inculpatul în perioada aprilie-iunie 2008 folosind un card falsificat a încercat să scoată bani de la -uri din R și B, însă cardul a fost reținut. În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea recursului ca nefondat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.

Avocat, arată că nu este suficientă susținerea că eliberarea nu este oportună.

Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 154/22.05.2009 Tribunalul Suceava în temeiul art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul (zis ), fost.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, alături de alți inculpați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de"constituire a unui grup infracțional organizat ", prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că, începând cu luna octombrie 2008, împreună cu numiții (zis ) și (zis ), a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002), pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare, "punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate", prev.de art 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că în zilele de 12, 13 și 18 aprilie 2008 și 28 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul -, emis de "Bank of, " din Marea Britanie, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. R și mun. B, realizând astfel punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate și"tentativă la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos ", prev. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin 2 cod penal și art.33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în zilele de 12, 13 și 18 aprilie 2008 și 28 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul -, emis de "Bank of, " din Marea Britanie, a încercat să retragă în mod fraudulos numerar de la bancomatele Băncii din mun. R și mun.

Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu nr. 9, pronunțată la data de 10.05.2009 de către Tribunalul Suceava, în dosarul nr-, emițându-se în baza acestei încheieri mandatul de arestare preventivă nr.9A din 10.05.2009, la momentul adoptării acestei măsuri preventive judecătorul reținând că sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 146 și 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că există indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, că infracțiunile pentru care este cercetat sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani închisoare, iar din actele dosarului au rezultat probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea intrinsecă a faptelor penale comise și starea de pericol creată pentru interesele publice.

Din perspectiva condițiilor instituite de lege prin disp. art. 1602alin.1 și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar se constată că deși în speță, sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală în sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, totuși, Tribunalul apreciază că nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art.1602Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea deosebită a pretinselor fapte pentru care este cercetat, amploarea și întinderea în timp a activității infracționale la care se face referire în actul de inculpare, diversitatea activităților ilicite reținute în sarcina sa și modalitatea concretă de comitere a acestora, circumstanțele reale în care împreună cu coinculpații și și cu alți făptuitori se reține de către acuzare că a acționat în desfășurarea activității infracționale (în mod coordonat în cadrul unei grupări de crimă organizată, el deținând o poziție centrală de lider strategic, bazată pe abilități de coordonare a unor diferite forme de pluralități infracționale constituite, împreună și în cadrul cărora a acționat pe diferite genuri de infracțiuni comise în străinătate și pe cunoștințele sale privind procurarea și utilizarea dispozitivelor electronice destinate clonării cardurilor bancare), scopul urmărit și urmările care s-au produs sau s-ar fi putut produce, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.

Din analiza prevederilor art.1602Cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.

Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.

Din această perspectivă, natura, gravitatea și amploarea remarcabilă a pretinsei activității infracționale a inculpatului, complexitatea acesteia, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate, în acest moment al urmăririi penale, numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.

Circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și are o familie organizată al cărei unic întreținător este, în contextul considerentelor anterior expuse referitor la existența datelor din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii instanței de fond și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, din următoarele considerente: instanța nu a motivat, în concret, de ce măsura solicitată nu este oportună și nici care sunt datele din care rezultă că inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau că ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.

De asemenea, nu s-a dovedit că inculpatul recurent ar încerca să-l influențeze pe inculpatul G pentru care s-a emis mandat de arestare preventivă dar care nu a fost încă prins.

Nu este lipsit de importanță nici faptul că în urma percheziției domiciliare efectuate, inculpatului i-au fost restituite bunurile găsite, inclusiv carduri, telefoane mobile, laptopul.

De la data săvârșirii faptelor reținute în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și până la data arestării preventive a trecut o perioadă de 11 luni timp în care inculpatul nu a săvârșit nicio infracțiune, astfel că menținerea în continuare în stare de arest preventiv nu este justificată.

Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul este nefondat.

Soluționarea cererii de liberare provizorie nu trebuie să se rezume, într-adevăr, numai la expunerea formală, enunțiativă a unor circumstanțe, cum sunt comportamentul inculpatului înainte și după o eventuală liberare provizorie sau natura infracțiunii.

De remarcat este însă conținutul art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, care face vorbire de facultatea instanțelor de a acorda liberarea provizorie și nu de obligativitatea acordării acesteia. Deși inculpatul are dreptul să ceară liberarea sa provizorie, aceasta se poate acorda numai dacă măsura arestării preventive nu este absolut și inevitabil necesară.

Facultatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar se raportează și la natura infracțiunii comise, la periculozitatea socială a acesteia, dar și la comportamentul inculpatului în sensul încercării zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În speță, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 10.05.2009 în temeiul art. 136, 146 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală pe considerentul că prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Deși arestarea în baza acestui temei de drept nu exclude posibilitatea liberării provizorii a inculpatului sub control judiciar, instanța este obligată să analizeze dacă pericolul concret pentru ordinea publică reținut prin hotărârea de arestare mai subzistă și apoi dacă există indicii că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în unul din modurile descrise în art. 1602alin. 2 Cod procedură penală.

Din analiza lucrărilor dosarului de urmărire penală, respectiv procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpații cercetați în cauză, procesele-verbale de percheziție domiciliară, planșele foto reprezentându-l pe inculpatul care a efectuat în mod ilicit retrageri de numerar de la bancomate folosind carduri contrafăcute (Banca și R) rezultă indicii că inculpatul a săvârșit faptele penale pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate prev. de art. 24 alin. 2 teza I Legea 365/2002 și tentativă la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. 1 coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a Cod penal.

Din probele administrate rezultă că atât inculpații cât și ceilalți inculpați cercetați în cauză dețin instrumente de plată electronică falsificată în vederea punerii în circulație și obținerii de beneficii financiare ilicite, participând în mod direct la efectuarea mai multor retrageri de numerar din bancomate ( Banca din R și B și din R) cu carduri contrafăcute, aspecte ce rezultă atât din convorbirile telefonice, din planșele foto aflate la dosar, cât și din numărul mare de carduri clonate primite din.

Perseverența infracțională a inculpatului și rolul său în cadrul grupului, modalitatea în care acționează constituindu-se o rețea în mai multe țări din Europa care transmit carduri clonate pentru a putea fi folosite și în România constituie probe că inculpații prezintă perico concret pentru ordinea publică iar buna desfășurare a procesului penal se poate realiza eficient cu inculpatul în stare de arest preventiv.

Garanțiile de ordin personal cât și cele instituite de art. 1602alin. 3 Cod procedură penală nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului având în vedere ecoul produs de săvârșirea unor asemenea fapte în rândul comunității datorită mediatizării cazului și necesitatea prezervării ordinii publice, care semnifică necesitatea păstrării detenției preventive pentru persoana acuzată de o infracțiune gravă în scopul ocrotirii unei anumite ordini juridice, care apare periclitată datorită prezenței inculpatului și activităților sale infracționale. La aprecierea pericolului concret se are în vedere și amploarea acțiunii desfășurate de inculpați, urmările produse, perseverența în utilizarea cardurilor falsificate, comportamentul inculpatului anterior arestării sale.

În consecință, Curtea constată că în cauză nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, dispozițiile prev. de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală nefiind limitative în ce privește analizarea condițiilor care pot duce la liberarea provizorie sub control judiciar.

Cum din considerentele mai arătate rezultă că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea consideră că cererea formulată este nefondată și în mod corect a fost respinsă.

În ce privește motivele vizând fondul cauzei, acestea nu pot fi analizate în cadrul acestui recurs întrucât s-ar depăși cadrul procesual.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilo0r judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( zis ), fost, fiul lui și, născut la 02.09.1972 în oraș de, jud. S, cu domiciliul în oraș de, nr. 1421, jud. S, CNP: -, împotriva încheierii de ședință nr. 154 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 26 mai 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. IT

Tehnored. BC

3ex/27.05.2009

Președinte:Androhovici Daniela
Judecători:Androhovici Daniela, Frunză Sanda, Ilieș Titiana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Suceava