Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 211/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 1602Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 211
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 153 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul arată că nu dorește să dea o nouă declarație și își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului sub control judiciar. Arată că nu există nicio probă care să-i incrimineze pe inculpați că ar fi desfășurat vreo activitate infracțională pe teritoriul altui stat, iar susținerea parchetului că aceștia ar fi desfășurat activități infracționale pe teritoriul altor state este pur teoretică până în prezent. Infracțiune scop este săvârșită cu 6 luni înainte de data când parchetul susține că s-ar fi constituit grupul infracțional organizat. Din analiza motivării instanței de fond, reiese că aceasta nu are nicio legătură cu fondul cererii, folosindu-se de simple teorii, fără a face vreo referire la probe din dosarul cauzei. Arată că felul probatoriului administrat în cauză nu permite o imixtiune a inculpatului, în cauză există interceptări telefonice, procese verbale de redare a materialului de filaj, o comisie rogatorie de la organele judiciare olandeze, adrese de la bănci ce privesc activitatea desfășurată pe -uri și niște planșe foto. Consideră că niciuna din aceste probe nu ar putea fi alterate dacă ar fi pus în libertate inculpatul. În speța de față nu au fost audiați martori, nu au fost efectuate expertize până în prezent și nici nu a fost făcut vreun alt act de urmărire penală în cele 14 zile scurse de la arestarea inculpatului. Arată că la percheziția informatică a inculpatului i-au fost restituite absolut toate bunurile ridicate și anume, un laptop, un calculator, telefoane mobile și foarte important față de infracțiunea reținută în sarcina sa, două carduri bancare, întrucât s-a constatat autenticitatea acestora. Mai arată că prevederile alin. 3 pct. 1 și 3 sunt suficient de drastice pentru a izola practic inculpatul la domiciliu și a nu-i permite să facă absolut nimic ce ar îngreuna ancheta.
Procurorul, arată că instanța a dispus arestarea unui alt coinculpat, care până în prezent nu a fost identificat de organele de poliție. În ceea ce privește scurgerea perioadei de 11 luni până la sesizarea organelor de urmărire penală arată că extragerile frauduloase de la bancomatele din România au fost momentul sesizării organelor de cercetare penală, iar în data de 10 mai 2009 a fost stopată activitatea infracțională a inculpaților. Pentru motivele invocate solicită respingerea recursului în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondat.
Avocat, având cuvântul în replică, arată că răspunderea penală este personală. Mai arată că cei ce sunt considerați executanți în acest grup sunt liberi, iar liderii grupului sunt arestați, astfel încât s-a instituit inegalitatea de tratament. Din momentul sesizării și până la momentul arestării inculpatului, nu a mai fost săvârșită nicio infracțiune.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
După încheierea dezbaterilor, avocat depune la dosar o cerere prin care solicită acordarea onorariului conform protocolului.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 153 din 22 mai 2009 a Tribunalului Suceavas -a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ca nefondată.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 1602alin. 1 Cod procedură penală "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa ce nu depășește 18 ani".
Potrivit art.1602alin. 2 Cod procedură penală, "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți ".
În cauza de față, se constată că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:"constituire a unui grup infracțional organizat ", prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că, începând cu luna octombrie 2008, împreună cu numiții (zis ) și (zis ), a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002), pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare;"punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate", prev.de art 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că în zilele de 15 și 18 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul -, emis de " " din, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. S și F, realizând astfel punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate și"efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos", prev. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin 2 cod penal și art.33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în zilele de 15 și 18 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul -, emis de " " din, Marea Britanie, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. S și F și a retras fraudulos suma de 1200 lei.
S-a constatat că este îndeplinită condiția prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală inculpatul fiind arestat preventiv pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Analizând cererea prin prisma prevederilor alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală s-a ajuns la concluzia că instanța este îndreptățită să respingă o cerere de natura celei formulate de inculpat când există date care să creeze convingerea instanței că se impune ca inculpatul să fie împiedicat să săvârșească alte infracțiuni, ori că odată lăsat în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin modalitățile arătate sau prin alte asemenea fapte.
S-a apreciat că sunt date concrete care să creeze convingerea instanței că, odată lăsat în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. S-au avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului, rolul său determinant, însemnătatea contribuției sale în activitatea infracțională și cum între membrii grupării s-a creat un parteneriat s-a apreciat că se impune scoaterea inculpatului dintr-un segment de rețea posibil aflat încă în libertate pentru a preîntâmpina riscul ca acesta să refacă legăturile între membrii grupului ori să racoleze sau să convertească și alte persoane la un comportament antisocial.
Instanța de fond a apreciat că nu este oportun a se da curs cererii de liberare provizorie sub control judiciar în condițiile în care din momentul luării măsurii au trecut doar 12 zile.
În ce privește instituția liberării condiționate s-a reținut că arestarea are următoarele caractere: este provizorie, întrucât poate fi revocată când cel în cauză nu îndeplinește sau încalcă cu rea credință obligațiile impuse de instanță; este facultativă, deoarece acordarea ei este lăsată la aprecierea judecătorului - astfel instanța apreciază asupra oportunității liberării provizorii, dat fiind că îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1602Cod procedură penală nu conferă persoanei arestate un drept, ci numai o vocație instanța "putând acorda" liberarea provizorie; se acordă doar la cerere, niciodată din oficiu; este un beneficiu recunoscut de lege învinuitului sau inculpatului arestat și, în sfârșit, are un caracter subiectiv, pentru că această măsură se admite după verificarea condițiilor ce privesc persoana învinuitului sau a inculpatului, dacă se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopul procesului penal poate fi asigurat prin garanția pe care o oferă persoana aflată într-o astfel de situație și prin obligațiile ce se impun la liberare.
Așadar, este de reținut că o cerere de natura celei analizată în speță, poate fi respinsă ca neîntemeiată, chiar dacă se constată că sunt formal îndeplinite condițiile liberării provizorii, instanța putând aprecia că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului ori că punerea în libertate, chiar subsumată unor garanții, provoacă o reală tulburare a ordinii de drept.
S-a reținut de asemenea că cercetarea în aceeași cauză a unor inculpați în stare de arest preventiv și a altora în stare de libertate nu reprezintă o inegalitate de tratament juridic, instanța neputând la acest moment procesual să cenzureze urmărirea penală, planul de anchetă sau modul în care se administrează probele. Organul de urmărire penală, în raport de prevederile art. 202 Cod procedură penală, are obligația de a strânge probe pentru aflarea adevărului, dar și pentru a pune în evidență caracterul complet al urmăririi penale prin elucidarea cauzei sub toate aspectele. Obiectivele urmăririi penale pot fi atinse în funcție de mai mulți factori, printre care un rol important îl reprezintă starea în care se află învinuitul sau inculpatul.
În ce privește probele noi depuse de apărătorul inculpatului și susținerile acestuia privind lipsa unor probe care să demonstreze săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de care este învinuit sau a lipsei de pericol social s-a reținut că aceste aspecte nu pot fi analizate de instanță în cadrul unei astfel de cereri, inculpatul putând să formuleze o cerere de revocare a măsurii arestării preventive dacă apreciază că în urma probelor noi administrate nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și avute în vedere la luarea măsurii. În soluționarea unei cereri de liberare sub control judiciar nu se analizează dacă subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului ci dacă sunt îndeplinite cele două condiții menționate, una pozitivă și una negativă, precum și oportunitatea punerii în libertate sub control judiciar a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că nu există probe care să-l încrimineze că a desfășurat vreo activitate infracțională și că prevederile alin. 3 pct. 1 și 3 ale art. 1602Cod procedură penală sunt suficient de drastice pentru a izola practic inculpatul la domiciliu și pentru a nu-i permite să îngreuneze ancheta.
Verificând încheierea recurată sub aspectul motivelor invocate precum și în baza dispozițiilor legale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, Curtea constată recursul neîntemeiat.
Prin încheierea nr. 10 A din 10 mai 2009 a Tribunalului Suceavas -a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a admis propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Suceava și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fost, zis "", cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de "constituire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, "punerea în circulație de instrumente de plată electronică falsificate", prev. de art. 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002 și "efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos", prev. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a Cod penal, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 10 mai 2009 și până la data de 07 iunie 2009 inclusiv și emiterea, de urgență, a mandatului de arestare preventivă.
S-a reținut că există indicii temeinice așa cum sunt ele definite de art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, că aceste infracțiuni sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și că din lucrările întocmite până la acea dată rezultă probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Prin încheierea nr. 34 R din 13 mai 2009 s-a menținut soluția pronunțată de Tribunalul Suceava.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de "constituire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că, începând cu luna octombrie 2008, împreună cu numiții (zis ) și (zis ), a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002), pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare; "punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate" prev. de art. 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că în zilele de 15 și 18 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul - emis de " " din, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. S și F, realizând astfel punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate și "efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos", prev. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. Cod penal, constând în aceea că, în zilele de 15 și 18 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul -, emis de " " din, Marea Britanie, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. S și F, și a retras fraudulos suma de 1200 lei.
Față de pericolul social al faptelor săvârșite, de complexitatea cauzei, de împrejurările săvârșirii faptelor, de nr. mare de persoane implicate precum și de urmarea produsă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu se justifică impunându-se judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest.
În ce privește existența probelor care să-l incrimineze pe inculpat este de reținut că în această fază procesuală acesta nu trebuie să dea certitudinea vinovăției și implicit a condamnării. Probatoriul administrat până în prezent a confirmat existența unor probe certe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului, determinată de starea de nesiguranță privind folosirea mijloacelor de plată electronice, crează o stare de tulburare care necesită arestarea preventivă cel puțin o perioadă de timp.
Condiția instituită de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală este îndeplinită însă celelalte condiții care reglementează desfășurarea procesului penal așa cum sunt ele arătate în art. 136 Cod procedură penală nu sunt date în cauză. Acestea vizează buna desfășurare a procesului penal ori pentru atingerea acestui scop, dat fiind specificul cauzei și împrejurarea că urmărirea penală este abia la început, se impune așa cum în mod corect a reținut prima instanță cercetarea inculpatului în stare de arest.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie așadar o facultate a instanței de care poate beneficia inculpatul doar dacă se apreciază că arestarea preventivă nu este absolut necesară și că scopul procesului penal poate fi realizat doar prin lăsarea în libertate, chiar prin impunerea condițiilor prev. de art. 1602alin. 3 Cod procedură penală.
Acest text impune anumite restrângeri în ce privește drepturile persoanei. Nu acordă însă suficiente garanții că inculpatul, recunoscut de ceilalți membri ai grupului drept lider și având antecedente penale va asigura buna desfășurare a procesului penal dacă va fi lăsat în libertate. . anchetei nu vizează neapărat intervenția pentru zădărnicirea adevărului prin influențarea probelor, pericolul pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică justificând menținerea arestării.
Susținerile apărătorului inculpatului vizând rolul fiecăruia dintre inculpați în cadrul grupului raportat la măsura preventivă luată față de aceștia nu pot fi analizate în acest context, instanța de recurs fiind investită doar cu analiza cererii inculpatului din perspectiva dispozițiilor legale ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar.
Față de cele arătate, văzând că încheierea recurată este legală și temeinică, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fost, zis "", fiul lui și, născut la 10.10.1976 în oraș de, jud. S, cu domiciliul în oraș de, nr. 1562, jud. S, CNP: -, împotriva încheierii de ședință nr. 153 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare din care suma de 25 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondurile către BA
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. FS
Tehnored. BC
3ex/27.05.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Frunză Sanda, Ilieș Titiana
