Liberare provizorie sub control judiciar. Sentința 219/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 219
Ședința publică din data de 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Direcția Națională Anticorupție
Serviciul Teritorial Galați
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ( în prezent deținut în Arestul G).
La apelul nominal au răspuns: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din data de 18.11.2009, din cadrul Baroului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen, după care:
Prezent în instanță, inculpatul asistat de apărător ales susține că dorește să compare în fața instanței de judecată descătușat, având în vedere normele CEDO.
Reprezentantul având în vedere cererea inculpatului, nu se opune.
Curtea, având în vedere dispozițiile regulamentul de ordine interioară al locului de deținere și ținând seama de faptul că șeful escortei a învederat faptul că prevederile acestuia le interzice să scoată cătușele arestaților, se apreciază că pe fond cererea este îndreptățită, fiind încălcate prevederile CEDO, însă având în vedere și faptul că între instanța de judecată și escortă nu există nici o legătură de subordonare, instanța nu poate dispune escortei în acest sens.
Inculpatulrenunță la cererea formulată.
Apărarea susține că pentru ca cererea inculpatului să fie fundamentată și conformă dispozițiilor Codului d e procedură penală, solicită să i se dea posibilitatea acestuia să completeze cererea în ceea ce privește dispozițiile art. 16010coroborate cu art. 1607pentru că cererea de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să îndeplinească anumite condiții: în această cerere trebuie să fie inclusă dispoziția că inculpatul cunoaște motivele - cazurile de revocare.
A constatat că cererea inculpatului nu cuprinde această cunoaștere a motivelor de revocare și pentru a nu avea alte surprize, formale, legate de procedură, solicită să oi se dea posibilitatea acestuia ori să completeze cererea cu dispozițiile art. 16010coroborate cu art. 1607sau, să fie întrebat dacă știe care sunt motivele de revocare.
Reprezentantul Ministerului Public susține că în urma analizei conținutului art. 1607primul alineat, se constată că acesta se referă la obligativitatea instanței de judecată de a verifica condițiile reglementate în art. 1606iar cel de al doilea alineat se referă la situația în care cererea este formulată de către o altă persoană.
În speță, cererea este întocmită chiar de către inculpat, astfel încât apreciază că inserarea unor asemenea prevederi apare ca irelevantă. Lasă la aprecierea instanței.
Curtea, pe fond, apreciază că cererea formulată de inculpat asigură cadrul legal de sesizare a instanței, însă pentru acuratețe și a preîntâmpina o eventuală nelegalitate, va da curs cererii formulate de apărare, urmând a face mențiune în încheierea de ședință cele precizate.
Inculpatul cunoaște condițiile prevăzute de lege vis a vis de posibilitatea liberării provizorii sub control judiciar și obligațiile ce-i revin, ca și condițiile de revocare a acestei măsuri.
Apărarea susține că are de formulat o altă cerere, respectiv proba cu înscrisuri pe care le depune la dosar cu opis, o serie de caracterizări, adeverință și copii ale certificatelor de naștere ale celor trei copii aflați în întreținere, pentru a fi avute în vedere la pronunțare.
a vis de admisibilitatea în principiu a cererii, apărarea precizează că aceasta este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile legale.
Reprezentantul Ministerului Public analizând cererea formulată în cauză sub aspectul legalității acesteia, raportat la condițiile reliefate de art. 1602al. 1 și 2 Cod procedură penală, apreciază că sunt îndeplinite condițiile formale referitoare la natura infracțiunii, forma vinovăției și limitele de pedeapsă prev. de acest text de lege, astfel încât pune concluzii în sensul admisibilității în principiu a cererii formulate de inculpat.
Curtea, cu privire la acest punct de vedere al admisibilității, se va pronunța la final, după ce părțile își vor fi pus concluziile pe fondul cauzei.
Apărarea, invocă prevederile art. 1602al. 1 și 2 Cod procedură penală pe care cererea de liberare provizorie sub control judiciar se întemeiază și din punctul său de vedere apreciază că cererea de față trebuie să se judece în afara ariei care a dus la emiterea mandatului de arestare ca act procedural - chiar dacă se vorbește de o vocație sau nu a unui inculpat, cererea de față îndeplinește anumite condiții, trebuie restrânsă în anumite condiții și este o cale, la fel ca cererea de liberare pe cauțiune, ca orice altă revocare a unei măsuri de arestare preventivă pe care codul d e procedură penală o impune.
La dosar se află declarația amplă dată de inculpat cu ocazia arestării preventive și dacă acesta își menține această declarație amplă, în calitate de apărător arată că va merge pe această declarație din 6.11.2009.
Inculpatul nu înțelege să dea declarație și cu ocazia ultimului cuvânt va face o serie de precizări.
Apărarea, solicită să se constate că în cauză sunt acte procedurale efectuate până la data de 6.11.2009, în momentul la care s-a început și s-a pus în mișcare acțiunea penală, și sunt acte procedurale care s-au făcut după data de 6.11.2009 - acte noi care se află în volumul II din dosarul de urmărire penală.
În cauză s-a dispus arestarea inculpatului pentru trafic de influență și pe un flagrant din 5.11.2009 și instanța în momentul în care a emis mandatul de arestare a considerat că sunt indicii minime, temeinice și că inculpatul prezintă pericol social.
Se invocă dispozițiile Codului d e procedură penală, în momentul în care se va analiza, art. 1602alin. 2 Cod procedură penală în ceea ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că în momentul de față, toți martorii care ar fi putut să dea o declarație, au fost audiați, inculpatul nu ar putea să influențeze pe nimeni.
Supune atenției declarația martorei din 17.11.2009, de la fila 171 din dosarul de urmărire penală, vol. II, care practic îi completează declarația inculpatului dată la data arestării.
Mai invocă declarația martorei care din punctul său de vedere este cheia acestui denunț, și care acum are calitate de învinuit.
Solicită a se aprecia cum se începe urmărirea penală, că denunțătoarea a vorbit cu care i-a spus ce să facă, în condițiile în care a spus că suma de bani dată inculpatului reprezenta onorariu de avocat și că dorește serviciile unui avocat din
Solicită să se constate că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege vis a vis de audierea persoanelor care au făcut acest denunț și că inculpatul dacă ar fi pus în libertate nu ar putea să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită a se aprecia asupra pericolului pe care inculpatul îl reprezintă, având în vedere natura infracțiunii - de corupție - chiar dacă este o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, consideră că instanța la momentul la care va da o soluție, dacă aceasta va fi favorabilă, trebuie să se țină cont de aceste aspecte noi care au apărut în dosar, după data arestării preventive, aspecte care nu fac decât să fundamenteze apărarea inculpatului făcută până la acest moment.
Consideră că singura soluție conformă cu actele dosarului și prevederile codul d e procedură penală ar fi admiterea cererii de față.
Invocă situația personală a inculpatului și solicită admiterea cererii.
Solicită să se constat în vol. II al dosarului de urmărire penală solicitarea DNA-ului ca numitei să i se reducă pedeapsa și consideră că asta se întâmplă când aveam de-a face cu anumite articole din anumite legi speciale și anumiți infractori care au o anumită pedeapsă se leagă de această chichiță.
Invocă prezumția de nevinovăție și că nu s-a dat o sentință definitivă și irevocabilă în cauză.
Față de aceste aspecte, actele dosarului - convorbirile telefonice din care rezultă că inculpatul vorbește despre faptul că-și va face meseria de avocat - suma de 5000 euro a reprezentat onorariul de avocat, nu poate influența aflarea adevărului, este din B, motiv pentru care solicită admiterea cererii.
Mai arată că suma de 10.000 euro reprezintă onorariul de succes, sens în care invocă legea avocaților și nu este interzis acest lucru.
Reprezentantul Ministerului Public în ce privește latura contractului de asistență juridică s-a pus problema necesității întâi a încasării și apoi a menționării în contractul de asistență, făcându-se abstracție de faptul că acest contract de asistență reprezintă titlu executoriu, deci cu atât mai mult inserarea sumei la care au convenit clientul și avocatul iar suspiciunea pentru evaziune fiscală nu există în situația dată pentru că taxele și impozitele se calculează pentru sumele efectiv încasate și nu pentru cele menționate în contract și care u au fost încasate efectiv.
Onorariul de succes este prevăzut doar pentru cauzele civile, conform statului avocaților.
Pe fond, solicită să se constate că inculpatul este cercetat în cauza penală nr. 82/P/2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 al. 1 Cod penal în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, expunând pe scurt situația de fapt reținută în cauză.
Având în vedere probele administrate în cauză, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, instanța de fond a dispus arestarea preventivă a inculpatului, recursul formulat în cauză de acesta fiind respins de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin prezenta cerere, așa cum a fost menționată în forma scrisă de către inculpat, se învederează caracterul neîntemeiat al măsurii arestării preventive, raportat la probatoriul cauzei, cât și caracterul neserios al denunțului formulat de martora, activitatea profesională anterioară a inculpatului și situația familială afectată de luarea măsurii arestării împotriva acestuia.
Solicită după analizarea legalității cererii să se aprecieze asupra temeiniciei acesteia, conform cerințelor prevăzute de art. 1608lit. a Cod procedură penală.
Având în vedere motivele invocate și probele administrate apreciază că se evidențiază caracterul neîntemeiat, deși cu prilejul soluționării unei cereri de liberare provizorii nu se antamează aspecte legate de probatoriul cauzei, având în vedere linia apărării pe care acesta și-a făcut-o în sensul atribuirii unui caracter normal și legal al activității profesionale raportat la relația avocat - client cu această martoră denunțătoare, înțelege să facă scurte precizări cu privire la probatoriul cauzei, în contextul aprecierii existenței unei coroborări între probe, denunțul și declarațiile date în cauză.
Probatoriul cauzei în această etapă procesuală, probe și nu indicii, având în vedere art. 68, 143 și art. 5 lit. c din CEDO, pentru examinarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, probatoriul cauzei constând în proba testimonială și cu înscrisuri - respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și ambientale interceptate conform art. 911și următoarele și procesele verbale de constatare și consemnare a declarației investigatorului sub acoperire, fiind autorizate conform legii, consideră că denotă cu prisosință scopul urmărit de inculpat și intenția încă de la debitul activității infracționale de pretindere și primire a unor sume de bani cu scopul inducerii ideii martorei denunțătoare că ar putea să exercite o influență asupra magistraților în vederea obținerii unei soluții favorabile, conform scopului urmărit, respectiv cercetarea acesteia în stare de libertate.
Referitor la temeinicia unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, să fie analizată conform dispozițiilor legale în materie, jurisprudența în materia măsurilor preventive, să fie analizată prin raportare concretă la motivul pentru care inculpatul a fost arestat preventiv și anume, întrunirea condiției alternative prev. de art. 148 lit. e Cod procedură penală, în sensul că s-a apreciat că lăsarea în libertate ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, instanța trebuie să aibă în vedere criteriile prev de art. 136 Cod procedură penală care se referă la scopul acestei măsuri și obligă instanța să se raporteze la gradul de pericol social al infractorului și faptei și circumstanțele personale ale inculpatului și să precumpănească cu privire la criteriile ce o influență preponderentă asupra oportunității luării unei măsuri preventive.
Apreciază că factorii relevanți pe care instanța de judecată trebuie să o aibă în vedere se referă la faptul că pericolul social al faptei care nu este reliefat numai de limitele de pedeapsă ci de calitatea inculpatului, scopul urmărit și natura relațiilor sociale lezate și anume, buna înfăptuire a justiției, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, sumele de bani pretinse și primite.
Se arată că urmărirea penală în cauză nu este finalizată, deși s-a desfășurat cu celeritate, datorită complexității cauzei și apreciază că prevederile art. 1602al. 2 Cod procedură penală care se referă la existența unor date cu privire la suspiciunea existenței unor date de zădărnicire a aflării adevărului ce se prefigurează în cauză, solicită să se analizeze conținutul declarațiilor date de inculpat în fața instanței de recurs cu prilejul soluționării recursului împotriva hotărârii instanței de fond, de admitere a propunerii de arestare preventivă, prilej cu care inculpatul a încercat să denigreze organele de urmărire penală prin inserarea unor mențiuni cu privire la o intenție, o afirmație de o gravitate însemnată, intenție a organelor de urmărire penală de a-l determina pe inculpat să denunțe anumite persoane care prin calitatea lor și nominalizarea lor în fața instanței supreme ar fi putut avea impact asupra desfășurării unei bune înfăptuiri a justiției.
Solicită să se constate că cererea este neîntemeiată și să se dispună respingerea acestea în temeiul art. 160 1 pct. 6 Cod procedură penală.
Apărarea solicitând cuvântul în replică, solicită a fi cenzurat articolul din presă depus la dosar, în cauză urmând a fi avute în vedere mijloacele de probă de la dosar. Consideră că la dosar nu există vrei convorbire telefonică din care să rezulte culpa inculpatului.
Arată că se pune problema sumei de 10.000.000 lei despre care spune investigatorul sub acoperire că i-au fost dați pentru a veni la G împreună cu colegul său avocat, 500 euro pentru a interveni la judecător însă pentru această sumă de bani a fost încheiat un contract de asistență juridică.
Nu poate fi ținut în arest numai pentru că unei persoane i se face solicitarea de a i se reduce pedeapsa.
Solicită să se constate că denunțul a fost depus la 26 mai și că până în luna septembrie și octombrie când s-a dus prima dată la denunțătoare este o perioadă mare de timp și ea a fost aceea care l-a sunat de multe ori.
Inculpatul susține că la data flagrantului a fost investit și a semnat contractul de apărare și că atunci când a solicitat investigatorului sub acoperire să intre în biroul pentru a semna contractul, acesta a refuzat categoric.
Mai arată că a fost contactat de multe ori de și a înțeles de la aceasta că are nevoie de un avocat care "să se bată și să facă cereri" și consideră că a fost pus într-o postură fără ieșire.
Solicită să se țină seama că are trei copii în întreținere, nu se va sustrage cercetării dacă va fi pus în libertate va respecta toate obligațiile ce se impun, conform prevederilor legale și se consideră nevinovat.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul;
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 06.11.2009 Curtea de APEL GALAȚIa dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 28 de zile cu începere de la 06.11.2009 la 04.12.2009.
Inculpatul a formulat pe timpul urmăririi penale în baza art. 1602alin. 2 Cod procedură penală cerere de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de lege.
În esență, inculpatul prin apărător a solicitat să se constate că nu sunt indicii din care să rezulte săvârșirea faptei pentru care s-a dispus arestarea preventivă, că nu sunt indicii din care să rezultă că lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, în condițiile în care apreciază că urmărirea penală ar fi finalizată și că, având în vedere faptul că este avocat, are o familie închegată, cu trei copii minori în întreținere, lăsarea sa în libertate sub control judiciar nu ar prezenta nici un pericol atât pentru comunitate, cât și pentru bunul mers al procesului penal, inculpatul asumându-și îndeplinirea tuturor măsurilor ce se vor dispune de către instanța de judecată, fiind conștient că în cazul nerespectării acestor măsuri de sancțiunea revocării.
Analizând cererea, instanța reține următoarele:
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galația solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 247 al. 1 Cod penal în ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarea situație de fapt și anume, că inculpatul în calitate de avocat în cadrul Baroului B, a pretins sume de bani de la martora denunțătoare, pentru a interveni pe lângă judecătorii care soluționează dosarul penal nr- al Curții de APEL GALAȚI, în care martora denunțătoare are calitatea de inculpată în scopul obținerii liberării sale din starea de arest preventiv.
Astfel inculpatul a primit în două tranșe sumele de 1000 RON și 500 euro de la investigatorul sub acoperire, în scopul mai sus menționat.
Ulterior, prin intermediul numitei a pretins de la martora denunțătoare suma de 30.000 euro, în același scop.
Astfel, inculpatul a pretins direct de la martora denunțătoare suma de 5000 euro, cerându-i ca suma de 10.000 euro să o aibă pregătiră pentru momentul când va fi liberată.
La data de 5.11.2009 inculpatul a fost prins în flagrant în momentul în care a primit suma de 5000 euro de la investigatorul sub acoperire.
În raport de această situație de fapt, Curtea a apreciat că la dosarul de urmărire penală sunt probe și indicii temeinice, din care rezultă că inculpatul săvârșit infracțiunea de trafic de influență și pe cale de consecință a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile liberării prev. de art. 160 2 pct. 1 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea inculpatului nu depășește 18 ani, situație în care va analiza pe fond cererea formulată de inculpat, reținând următoarele:
Liberarea provizorie - sub control judiciar este o măsurăfacultativă, așa cum rezultă din sintagma "se poate acorda", folosită atât în art. 1602cât și în art. 1604Cod procedură penală. Aceasta înseamnă că cererea de liberare provizorie poate fi respinsă nu numai atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării, ci și în cazul în care cererea deneîntemeiată- organul judiciar apreciind ca nepotrivită (neoportună) lăsarea în libertate a celui în cauză -, deși, formal, nu există interdicții la acordarea liberării.
Beneficiul liberării provizorii nu este, așadar, un drept al condamnatului, ci doar o vocație a acestuia. Organul judiciar este cel care - după ce constată îndeplinirea condițiilor - apreciază, în fiecare caz în parte, dacă este sau nu oportună acordarea acesteia. Cât privește criteriile ce urmează să stea la baza aprecierii sale, legea nu le indică, dar nici nu le limitează. Ele pot fi atât extranee faptei inculpatului (de exemplu, inculpatul s-a ascuns multă vreme anterior arestării, încercând să se sustragă tragerii la răspundere penală), dar și strâns legate de faptă, caracterizând gradul ei de pericol socialconcret, și de persoana inculpatului. Luarea în considerare a unor asemenea criterii nu numai că nu adaugă la lege - atâta vreme cât legea nu prevede limitări, dar, dimpotrivă, servește la corecta aplicare a legii, în litera și spiritul ei.
Deci, instanța de judecată va analiza cererea formulată de inculpat în lumina celor mai susmenționate și nu numai în baza dispozițiilor art. 1602pct. 2 Cod procedură penală, în care se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și, în consecință, va analiza cererea formulată de inculpat și în raport de oportunitatea ei în acest stadiu procesual, precum și în raport de gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului.
În acest context, instanța reține că infracțiunea reținute în acest moment în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, în special raportat la calitatea de care s-a folosit inculpatul - avocat.
Pericolul social ridicat al faptei reținute în sarcina inculpatului mai rezultă și din faptul că această faptă a adus atingere credibilității de care trebuie să se bucure organele de urmărire penală și de justiție, precum și credibilității de care trebuie să se bucure corpul avocaților, în calitatea lor de participanți activi la înfăptuirea actului de justiție.
Mai concret, prin fapta sa, inculpatul a adus un "blam" atât asupra corpului magistraților judecători, asupra obiectivității lor în soluționarea diferitelor cauze, cât și asupra avocaților, onestității și îndeplinirii profesiei de avocat, cu bună credință.
Prin definiție, conform jurisprudenței în materie, pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și de insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Datele ce caracterizează persoana inculpatului: fără antecedente penale, cu o familie integrată în societate, ar putea duce la concluzia că lăsarea lui în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică dar, din datele ce caracterizează faptele reținute în acest moment în sarcina inculpatului, așa cum au fost expuse în situația de fapt menționată mai sus, rezultă că lăsarea inculpatului în libertate creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni.
Mai concret, în rândul societății, prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, s-ar crea un sentiment de neîncredere în actul de justiție, în sensul că s-ar induce falsa impresie că anumite categorii socio-profesionale (în speță, calitatea de avocat) ar putea săvârși diferite fapte de natură penală, deoarece legea sau instanța de judecată ar da dovadă de mai multă clemență față de această categorie socio-profesională în raport de alte persoane care ar săvârși fapte similare și pentru care s-ar menține starea de arest.
Mai concret, s-ar crea falsa impresie simpla calitate de avocat sau altă funcție care are legătură cu înfăptuirea actului de justiție, ar fi o acoperire pentru o persoană care în acest fel ar putea să săvârșească diferite fapte penale, conștient fiind că datorită calității sale s-ar da dovadă de clemență în luarea unor măsuri coercitive, cum este cazul arestării preventive.
Fapta reținută în sarcina inculpatului, de a căuta obținerea de foloase materiale prin traficarea influenței de care a lăsat să se înțeleagă că o are asupra completului de judecată, pentru a îl determina să pronunțe o hotărâre favorabilă martorei denunțătoare, constituie o faptă cu un grad ridicat de pericol social, care impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Cu privire la oportunitatea unei asemenea măsuri, Curtea va analiza aceasta în raport de momentul procesual și de impactul asupra participanților la procesul penal, constatând următoarele:
Nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului la acest moment procesual, când cauza se găsește în faza de urmărire penală, ancheta urmând a fi finalizată nu din perspectiva posibilității ca inculpatul, lăsat în libertate, să încerce denaturarea adevărului, ci din prisma persoanelor, părților implicate în această cauză.
Mai concret, ce idee și-ar face despre actul de justiție martorul denunțător, care a trecut în final peste orice temere și a hotărât să denunțe activitatea infracțională a inculpatului, dacă ar afla că acesta a fost pus în libertate.
Chiar dacă nu sunt la acest moment indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, dar numai simpla punere în libertate a acestuia ar însemna pentru martora denunțătoare o stare de temere, de și neîncredere în actul de justiție, chiar dacă instanța, cu ocazia punerii inculpatului în libertate sub control judiciar, ar interzice ca acesta să ia legătura cu anumite persoane.
Celelalte motive invocate de inculpat prin apărător referitoare la nevinovăția sa și la faptul că urmărirea penală ar fi finalizată, exced cadrului procesual, deoarece există o hotărâre de arestare preventivă care a analizat aceste indicii, vinovăția sau nevinovăția inculpatului neputând fi analizate cu ocazia soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Cu privire la faptul că urmărirea penală ar fi finalizată, urmează să se constate că nu inculpatul procurorului care instrumentează cauza și de asemenea, nu poate fi analizată, deoarece nu are legătură cu obiectul cauzei.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 189-191 Cod procedură penală:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ( în prezent deținut în Arestul G, fiul lui și, născut la data de 21.03.1968 în B, sector 8 (1), CNP: -, domiciliat în B,- - 145, Bloc 10,. 65, sector 1).
În baza art. 189 - 191 Cod procedură penală obligă inculpatul la 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 3 zile de la comunicare pentru inculpatul în Arestul
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE,
Judecător - - -
Grefier,
- -
Red. P:/19.11.2009
Tehn. /19.11.2009
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru
