Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - cerere liberare provizorie sub control judiciar -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 291
Ședința publică din 16 iulie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr. 206 din 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu care substituie pe avocat oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul, întrebat fiind dacă dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, arată că își menține declarațiile date și nu dorește să dea o nouă declarație.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate. Arată că pe timpul urmăriri penale se justifica această măsură, însă în momentul de față, întrucât instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive. În acest context consideră că sunt întrunite cerințele art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Procurorul, arată că deși condițiile legale de admitere ale cererii sunt îndeplinite, pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești, admiterea cererii nu este oportună, cu atât mai mult cu cât față de unul dintre coinculpați a fost dispusă arestarea preventivă, nici în prezent nu a fost pus mandatul în executare. Față de împrejurările comiterii faptelor, arată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt de pericol și nu de prejudiciu. Mai arată că trebuie avute în vedere și urmăririle produse sau care s-ar fi putut produce și de asemenea poziția procesuală a inculpatului. În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat în temeiul art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului și solicită punerea sa în libertate întrucât are de întreținut 2 copii minori, fiind singurul întreținător.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.206 din data de 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 9 iulie 2009 și înregistrată sub nr-, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege, respectiv art. 160/2 Cod procedură penală, pentru admisibilitatea acesteia, punerea sa în libertate neprezentând vreo temere că ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, părți, ori să distrugă mijloace de probă deoarece dosarul a fost înaintat instanței și s-a fixat termen pentru soluționarea acestuia.
De asemenea, a invocat circumstanțele sale personale ce se reflectă din fișa de cazier judiciar și ancheta socială depusă la dosar, neprezentând antecedente penale, având o bună conduită în societate, fiind singurul întreținător al familiei sale.
În motivarea orală a acestei cereri, apărătorul inculpatului a arătat în esență, că acesta poate fi judecat in stare de libertate, invocând ca temei legal dispozițiile art.1602Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale în materie, prima instanță a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este nefondată.
Astfel, a constatat că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
-constituire a unui grup infracțional organizatfaptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că, începând cu luna octombrie 2008, împreună cu numiții (zis ) și (zis ), a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002),pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare.
Modul de operare al acestui grup infracțional a fost următorul: membrii grupului s-au deplasat de mai multe ori în țări din vestul Europei, respectiv în Olanda, Marea Britanie sau Belgia, unde au intrat în posesia unor dispozitive de "skimming" pe care le-au montat în fantele de introducere a cardurilor în -uri cu care au reușit să obțină date ale unor carduri emise de bănci din această țară, iar, apoi cu ajutorul unor dispozitive de scriere și citire a benzii magnetice, au clonat aceste date pe carduri blank. Ulterior, membrii grupului infracțional organizat s-au deplasat pentru efectuarea de retrageri frauduloase de numerar în alte țări europene, unde sperau să nu atragă suspiciuni din partea autorităților, respectiv în Polonia, și România, însă și în aceste țări au fost surprinși retrăgând sau încercând să retragă, în mod fraudulos, numerar de la bancomate.
În cadrul acestui grup infracțional organizat, inculpatul, a deținut o poziție centrală delider executiv, bazată pe experiența sa infracțională și pe notorietatea comportamentului său violent, în virtutea cărora a dobândit un ascendent asupra celorlalți membri ai grupului. De asemenea, sus-numitul a coordonat împreună cu inculpații, zis și, zis și a organizat activitățile grupului, desemnând membrii cu rol de executanți și participând în mod direct la efectuarea de retrageri de numerar de la -uri și la împărțirea profitului rezultat.
- punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, faptă prev. de art 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că în zilele de 15 și 18 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul -, emis de " " din, Marea Britanie, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. S și mun. F, realizând astfel introducerea lor în circuitul real al valorilor în care acestea își îndeplinesc în mod normal funcțiile.
efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și ped. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin 2 pen. și art.33 lit. a penconstând în aceea că în zilele de 15 și 18 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul -, emis de din, Marea Britanie, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. S și mun. F și a retras în mod fraudulos suma de 1200 RON, realizând astfel efectuarea de operațiuni neautorizate cu un card contrafăcut ce au avut ca rezultat golirea contului de card.
Față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr. nr. 10A din Camera de Consiliu pronunțată la data de 10 mai 2009 de către Tribunalul Suceava, emițându-se în baza acestei încheieri mandatul de arestare preventivă nr. 10 din aceeași dată. La momentul adoptării măsurii preventive, judecătorul a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 146 și 148 al.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că inculpatul a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că faptele săvârșite sunt de o periculozitate socială deosebită, având în vedere modalitățile comiterii infracțiunilor, precum și probatoriul administrat.
Astfel, începând cu luna octombrie 2008, împreună cu numiții (zis ) și - (zis, a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002), pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare.
Ulterior, în zilele de 15 și 18 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul -, emis de " " din, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. S și F, realizând astfel punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică și retrăgând în mod fraudulos numerar de la bancomatele acestei bănci.
Această situație de fapt rezultă din: adresă Banca Comercială reținere card din ziua de 28.07.2008, cd cu imagini cameră supraveghere, card falsificat și planșă fotografică întocmită în cauză de lucrătorii S; proces verbal de investigații din ziua de 20.08.2008 întocmit de lucrătorii S; proces verbal de investigații și planșă foto anexată din ziua de 17.10.2008 întocmite de lucrătorii S; proces verbal de investigații din ziua de 18.10.2008 întocmit de lucrătorii S; declarațiile învinuitului/ inculpatului (zis ) din ziua de 10.05.2009; răspunsul autorităților judiciare olandeze la comisia rogatorie nr. 52D/P/2008 privind activitățile infracționale desfășurate de inculpat și ceilalți membri ai grupului infracțional organizat; relațională întocmită în cauză privind fluxul convorbirilor telefonice efectuate de suspecții din dosar pe baza listingurilor telefonice primite prin comisia rogatorie efectuată de către autoritățile olandeze; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de (zis ) și proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare.
Prin Încheierea Camerei de Consiliu nr. 96PA din 3 iunie 2009 Tribunalului Suceava, constatându-se că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 143, art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală impun în continuare privarea de libertate și nu au apărut împrejurări noi care să le modifice și apreciind că pentru buna desfășurare și cu celeritate a urmăririi penale se impune prelungirea acestei măsuri, motiv pentru care în baza art. 155 și art. 159 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 20 zile.
Prin Rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava nr.79D/P/2009 din 22 iunie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor descrise mai sus.
Tribunalul Suceava, prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 23.06.2009, în considerarea disp. art. 3001Cod procedură penală, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul prin Încheierea Camerei de Consiliu nr. 10A din data de 10 mai 2009 Tribunalului Suceava și în temeiul art. 300/1 al. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a acestuia.
Față de cererea formulată, a reținut tribunalul că din perspectiva condițiilor instituite de lege prin disp. art. 1602alin.1 și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar, deși în speță, sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală în sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art.1602Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea deosebită a pretinselor fapte pentru care este cercetat, amploarea și întinderea în timp a activității infracționale la care se face referire în actul de inculpare, diversitatea activităților ilicite reținute în sarcina sa și modalitatea concretă de comitere a acestora, scopul urmărit și consecințele care s-au produs, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condiții și prin lăsarea acestuia în libertate.
Din această direcție, natura, gravitatea și amploarea remarcabilă a pretinsei activități infracționale a inculpatului, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea instanței că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor sale pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea lui în libertate provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și are o familie organizată al cărei unic întreținător este, în contextul considerentelor anterior expuse referitor la existența datelor din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună, ele urmând a fi avute în vedere de instanță cu ocazia judecării cauzei pe fond.
Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat că față de natura infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată, în condițiile în care va fi pus în libertate, nu este exclus să săvârșească și alte fapte de natură penală.
Totodată s-a mai avut în vedere că deși primul termen de judecată a avut loc la data de 8 iulie 2009, nu a putut fi audiat nici un inculpat deoarece au solicitat amânarea pentru a-și angaja apărători, următorul termen de judecată fiind stabilit pentru 22 iulie 2009, iar în cauză mai este arestat în lipsă inculpatul G și este posibil ca prin lăsarea în libertate provizorie a inculpatului, acesta să-l influențeze.
Față de considerente de mai sus, prima instanță a procedat în consecință.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, a arătat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa nu depășesc 12 ani, iar în ceea ce privește datele din care să rezulte că, odată lăsat în libertate, ar săvârși alte fapte penale sau ar influența în vreun fel pe coinculpatul, nu există probe în acest sens. De asemenea, are probleme familiale, a conștientizat consecințele unei comportări în dauna legii, astfel că nu mai este oportună menținerea sa în stare de arest.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Ori, în mod corect s-a reținut că, deși, formal condițiile prev. de art.160/2 Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, potrivit art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, se admite o asemenea cerere atunci când se constată că ea este și întemeiată, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței.
În acest context, analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată și privită prin prisma impactului negativ produs de acestea asupra ordinii sociale, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire, urmarea produsă și nu în ultimul rând de rolul său important în cadrul grupului, fiind inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care din momentul luării măsurii arestării preventive au trecut circa 2 luni.
În plus, dată fiind importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, este îndreptățită convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
B comportare anterioară a inculpatului, în familie și societate, nu poate conduce, în lipsa îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege, la admiterea unei astfel de cereri.
Greșit însă prima instanță a reținut că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar putea săvârși o nouă faptă prevăzută de legea penală sau influența coinculpatul G, cu consecința îngreunării bunei desfășurări procesului penal.
Dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod procedură penală interzic acordarea liberării provizorii sub control judiciar în cazul în care există date în acest sens.
Or, din actele și lucrările dosarului, cele reținute de către instanța de fond nu se confirmă prin elemente concrete care să ateste existența unor astfel de date, iar în lipsa lor nu poate fi reținută ca neîndeplinită în persoana inculpatului cerința acestui text de lege.
Față de cele prezentate, Curtea, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b rap. la art. 1609alin.1, 7 Cod procedură penală, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.206 din data de 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.07.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. BC
3ex/16.07.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur
