Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 312/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de recurentul inculpat - din arestul B, formulat împotriva încheierii din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales în baza împuternicirii nr. 30 din data de 24.06.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, - Serviciul Teritorial Bihora fost reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Avocatul inculpatului recurent, invocă faptul că lipsește dosarul.
Procurorul arată că dosarul se află în fața instanței mai puțin rechizitoriul, acesta fiind trimis în instanță.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, solicită a se observa faptul că este o diferență de tratament juridic între și care a inițiat această afacere judiciară. S-a invocat că nu a fost sincer. A verificat depoziția martorilor. Se invocă de martorul că acesta a văzut banii dar acest lucru este neadevărat. Consideră că nu se impune menținerea inculpatului recurent în stare de arest. Un argument al procurorului în favoarea menținerii inculpatului în arest este că a stat prea puțin în arest. Nu sunt indicii care să ducă la necesitatea menținerii arestului preventiv. Nu este normal ca să fie în libertate iar în arest. Pe de altă parte arată că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu depășește 10 ani astfel că inculpatul poate fi pus în libertate sub control judiciar.
Procurorul solicită menținerea soluției atacate ca temeinică și legală, cererea formulată nefiind întemeiată raportat la natura și gravitatea faptelor și la impactul social pe care l-a produs precum și la negarea faptelor. În acest cadru procesul nu se discută probațiunea.
În replică avocatul inculpatului raportat la probațiune arată că inculpatului i s-au luat două de4clarații, de asemenea a solicitat testul poligraf și nu i s-a admis cererea. Consideră că nu sunt probe suficiente.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care solicită să fie judecat în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 24.06.2009, inculpatul a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.32/2009 emis în baza încheierii nr.27/19.06.2009.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar întrucât lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și nu ar exista nici un fel de suspiciuni că ar putea săvârși alte fapte. De asemenea mai arată că, în cauză martorii au fost audiați integral iar în ceea ce-l privește pe el, probațiunea a fost administrată. Mai mult, arată că împotriva inculpatei cercetată în aceeași cauză pentru aceeași infracțiune de trafic de influență nu s-a luat măsura arestării preventive.
Examinând cererea formulată de inculpat, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.27 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se incidența art.148 lit.f Cod procedură penală.
S-a reținut în sarcina inculpatului existența unor indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și dare de mită prevăzute de art.257 al.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și art.255 al.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 Cod penal. Starea de fapt a constat în aceea că a pretins și a primit suma de 30.000 Euro de la, președintele Clubului A pentru a interveni la conducerea Clubului B - O și la jucători, în sensul ca aceștia să nu-și apere în mod corect șansele în meciul de fotbal cu A, după care a oferit sume de bani jucătorilor B - O pentru ca aceștia să piardă meciul cu
Pentru aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar ca întemeiată, art.160/2 alin.2 Cod de procedură penală impune ca și condiție negativă, aceea de a nu exista date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni., această condiție negativă determinată nu are un caracter abstract ci trebuie să rezulte din datele concrete cu privire la inculpat. În speță, așa cum reiese din materialul de urmărire penală administrat, nu există date concrete că inculpatul s-ar pregăti să comită alte infracțiuni și nici că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, ori prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă.
Însă, lipsa unor asemenea date, nu instituie în sarcina instanței, obligația de admitere a cererii de liberare provi zorie su b control judiciar ci soluția este lăsată la aprecierea instanței în raport cu toate datele concrete ale cauzei, oportunitatea lăsării în libertate urmând a fi analizată prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
Astfel, instanța a reținut că, deși inculpatul nu se regăsește în vreunul dintre cazurile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod de procedură penală, dat fiind termenul foarte scurt scurs de la data luării măsurii arestării - 7 zile - temeiul arestării prevăzut în art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, circumstanțele de ordin personal, ca lipsa antecedentelor penale, precum și promisiunea respectării obligațiilor prevăzute de art.160/2 alin.3 și 3/1 Cod de procedură penală ce ar putea fi stabilite în sarcina sa, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.
Față de cele de mai sus, în baza art.160/2 raportat la art.160/8 al.6 Cod de procedură penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, arestat preventiv prin încheierea nr.27/19.06.2009 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.32/2009.
Împotriva acestei încheieri în termenul legal a declarat recurs inculpatul care prin intermediul apărătorului său a solicitat, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar în subsidiar a solicitat punerea în libertate sub control judiciar.
În motivarea cererii sale inculpatul a arătat că nu sunt probe și indicii care să ducă la necesitatea menținerii arestului preventiv, iar pe de altă parte arată că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu depășește 10 ani
Analizând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al.l și 3.C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.385/9 C.P.P. Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, apreciind că soluția este lăsată la aprecierea instanței în raport cu toate datele concrete ale cauzei, oportunitatea lăsării în libertate fiind analizată prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
Față de stadiul actual al procesului penal, instanța de recurs apreciază că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din, 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din, 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 30.06.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Pt. judecător
, aflat în concediu
de odihnă, semnează
președ. de complet
Red.dec. pen. jud..
Red. înch B Fl.
Tehnored. Gref. M/10.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Munteanu Traian
