Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 324/
Ședința publică din 11 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție
Serviciul Teritorial Pitești
reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr. 163 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocați aleși și -.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocaților aleși să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul, consideră că sunt întrunite ambele cerințe stabilite în art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală, întrucât, pe de o parte, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile de care este acuzat recurentul nu depășesc 18 ani închisoare, iar, pe de altă parte, nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni și, chiar aflat în libertate, acesta nu ar putea zădărnici, influența sau altera probele din dosar ori aflarea adevărului.
Solicită a se avea în vedere situația personală a recurentului-inculpat, respectiv faptul că este în vârstă de 27 ani, nu are antecedente penale, având în vedere pregătirea sa profesională și poziția sa socială, nu se poate trage concluzia că, liber fiind, ar putea să săvârșească noi infracțiuni. Totodată, solicită a se avea în vedere situația familială specială, respectiv faptul că soția acestuia este însărcinată și din certificatul medical depus la dosar rezultă că soția inculpatului prezintă chiar iminență de avort.
Apreciază că menținerea stării de arest a inculpatului, cu referire la art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu se mai justifică raportat la prezumția de nevinovăția și la caracterul excepțional al unei astfel de măsuri.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat menționează că afirmația parchetului privind existența în continuare a unei stări de pericol pentru ordinea publică ar echivala cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită natură și gravitate ar trebui arestată preventiv și menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri pe fond, ceea ce este în mod evident nepermis și nelegal.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu respectarea de către acesta a obligațiilor prev. de art.160/2 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Avocatul ales, având cuvântul pentru același recurent-inculpat, arată că achiesează la concluziile puse de colegul său.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere recursului ca nefondat, menținându-se ca legală și temeinică încheierea atacată, având în vedere că simpla îndeplinire a condițiilor prev.de art.160/2 Cod procedură penală nu duce la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Precizează că, în cauză, este vorba de săvârșirea unei infracțiuni de corupție, iar recurentul-inculpat nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, precizează că nu prezintă pericol public, niciodată nu a săvârșit vreo infracțiune, abatere și nu a primit vreo amendă, nu a luat mită niciodată, astfel că solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a fi alături de familia sa care este pentru el cel mai important lucru.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.163 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, n baza art. 1608aalin. 6 Cod pr.penală, s- respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, fiul lui și -, născut la data de 16.02.1982 în B, sector 2, domiciliat în orașul,-, CNP -, în prezent reținut în Arestul IPJ A, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod pr.penală, a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că, în motivarea cererii, formulată prin avocat și însușită în ședință publică, petentul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prev.de art.1602alin.1 Cod pr.penală și în privința persoanei sale, nu există date din care să rezulte condițiile de inadmisibilitate prev.de alin.2 al articolului enunțat.
A menționat, că a luat cunoștință de obligațiile ce-i revin în cazul liberării provizorii. În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe disp.art.1602și urm.Cod pr.penală.
În dovedirea cererii, petentul inculpat a depus două acte medicale, conținând rezultatul ecografiei de sarcină (trimestrul I), efectuată soției sale, - (10-12 dosar instanță) și un înscris, extras, cuprinzând dovada reținerii unui număr de 6 arbitrii din lotul A, printre care și, de la delegări la meciurile din Liga I, de către Comisia Centrală a arbitrilor, ca urmare a arestării preventive a fostului președinte, G -.
Cu ocazia audierii sale, petentul inculpat a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptei inculpate lui, și-a construit întreaga carieră, remarcabilă pentru vârsta de 27 ani, numai prin muncă și având drept sprijin familia, a stabilit performanțe în activitatea sa de arbitru și pentru toate aceste motive, consideră că este evidentă lipsa oricărui pericol public prin judecarea lui în stare de libertate (18).
Analizând cererea petentului, prin raportarea motivelor invocate de acesta la textele legale incidente și la actele din dosarul de urmărire penală, instanța a constatat următoarele.
Prin încheierea camerei de consiliu nr.32/CC, pronunțată de Tribunalul Argeș, la data de 29.04.2009, inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 30.04.2009 și până la data de 28.05.2009 inclusiv, conform art.1491alin.10 Cod pr.penală rap.la art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, în cauza în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev.de art.254 Cod penal rap.la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
La luarea acestei măsuri privative de libertate, instanța a reținut că prin rezoluția nr.97/P/2008, emisă la data de 10.04.2009 de DNA - Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev.de art.254 Cod penal rap.la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, iar prin ordonanța din 22.04.2009, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii enunțate.
În fapt, s-a reținut că, în data de 02.10.2008, în calitatea sa de arbitru de fotbal desemnat de Federația Română de să arbitreze, ca arbitru principal, meciul disputat de A și Universitatea C (purtat la data de 03.10.2008, pe " " din municipiul Pitești), a primit, prin intermediul inculpatului, de la inculpatul G, suma de 5000 USD, pentru a favoriza echipa gazdă, A, în partida ce urma să aibă loc.
De asemenea, în data de 19.11.2008, inculpatul, i-a cerut inculpatului, să-i rezerve o cameră pentru o zi, la un hotel din municipiul Pitești, și a acceptat oferta inculpatului de a fi cazat și de a beneficia și de restul serviciului hotelier la Hotel, cu titlu gratuit, tot în scopul favorizării, în viitor, a echipei A, contravaloarea serviciului hotelier și a cazării în sumă de 374 lei (factură fiscală nr. -/21.11.2008), urmând a fi achitată de Club A Pitești, din dispoziția inculpatului.
Instanța a arătat că cele reținute rezultă din conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate legal, purtate de inculpatul cu inculpatul, de inculpatul cu inculpatul G, de inculpatul cu martorul, de inculpatul cu arbitrul, de inculpatul cu numitul, administrator al Casei de Schimb valutar "" SRL din Mun.Pitești, căruia îi cere 21.000 USD, dar și din declarația martorului, în locuința căruia s-au întâlnit inculpații și în seara premergătoare meciului cu Universitatea C, deci în seara zilei de 02.10.2008, probe ce contrazic și fac nesincere declarațiile inculpatului.
Pe baza acestor probe, precum și a facturii emisă de Hotelul către cumpărătorul Club A Pitești, pentru serviciile de cazare din noaptea de 19/20.11.2008, când inculpatul recunoaște că a fost în Pitești și s-a cazat la Hotelul, dar susține că a achitat el costurile, instanța învestită cu propunerea de arestare a reținut că, în cauză, sunt suficiente indicii temeinice, potrivit definiției dată acestora prin art.681Cod pr.penală, care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele prev.de art.254 Cod penal rap.la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, pedepsite cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
Totodată, instanța a apreciat că activitatea ilicită a inculpatului, care, în calitatea sa de arbitru de lotul A, avea obligația, prevăzută de art.44 lit.d din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității arbitrilor de fotbal, suplimentar obligației generale și negative prevăzute de Codul penal și a cărei încălcare este incriminată prin art.254 Cod penal, să respingă orice încercare de influențare sau corupție și să sesizeze imediat organele conducătoare ale activității de fotbal, în cazul intervenției unor astfel de încercări, denotă pericolul public concret pe care îl prezintă inculpatul aflat în stare de libertate.
Încheierea de admitere a propunerii de arestare a rămas definitivă în data de 04.05.2009, când a fost respins recursul inculpatului de către Curtea de Apel Pitești.
Întrucât, prin admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie conform art.1608Cod pr.penală, a găsit întrunite condițiile formale prev.de art.1606alin.2 și 3 Cod pr.penală, instanța, legal învestită cu soluționarea acesteia, conform art.1606alin.4 Cod pr.penală, a procedat la analizarea celorlalte condiții de admisibilitate prev.de art.1602alin.1 și 2 Cod pr.penală.
Astfel, pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunea intenționată imputată inculpatului, nu este mai mare de 18 ani și instanța a apreciat că, în cauză, nu există date din care să rezulte necesitatea, prin privarea de libertate, de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni (fiind și reținut de la delegări la meciurile din Liga I - după cum rezultă din înscrisul depus), nici că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau prin alte asemenea fapte.
Cu toate acestea, deși instanța a apreciat ca fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prev.de art.1602alin.1, 2 Cod pr.penală, privind cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul, a constatat că este datoare, în continuare, să procedeze la verificarea oportunității liberării provizorii, deci la analizarea temeiniciei cererii, în funcție de circumstanțele cauzei și datele ce-l caracterizează pe inculpat, de necesitatea ca scopul măsurii preventive să fie atins inclusiv în cazul admiterii cererii de liberare provizorie.
. condițiilor de admisibilitate nu conduce, în mod automat, la admiterea cererii, așa cum susține petentul, prin avocatul său ales, deoarece această măsură procesuală are un caracter facultativ, după cum rezultă din sintagma "se poate acorda", beneficiul liberării provizorii nefiind un drept al inculpatului, ci o vocație a acestuia, rămânând ca instanța să aprecieze oportunitatea lăsării în libertate prin verificarea temeiniciei cererii.
În condițiile în care reglementarea legală a instituției liberării provizorii nu limitează și nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii instanței, acestea s-au raportat la elementele ce privesc fapta reținută ca fiind săvârșită, gradul ei de pericol social, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului.
În speță, raportat la natura infracțiunii reținute, infracțiune de corupție, gradul de pericol însemnat al acesteia, modalitatea repetată de comitere, urmările produse - transformarea unui sport de interes mondial ce naște pasiuni, manifestări pătimașe în rândul suporterilor, dar și al spectatorilor obișnuiți, ce presupune serioase implicații financiare, într-o cauză de îmbogățire fără just temei, cu consecințe implicite asupra întregului fenomen sportiv, din ce în ce mai extins în ultimul timp, după cum rezultă și din amploarea cercetărilor penale și numărul informațiilor în dosarul în cauză, raportat de asemenea la persoana inculpatului, care tocmai datorită realizărilor sale record până la vârsta de 27 ani și performanțelor profesionale obținute în calitate de arbitru de lotul A, care a arbitrat meciuri notorii, trebuind astfel să dea dovadă de o probitate desăvârșită, dincolo de orice suspiciune, de orice natură, să fie un real model pentru ceilalți arbitrii, și o serioasă garanție a imparțialității și corectitudinii ce trebuie să caracterizeze arbitrajul unui meci de fotbal, instanța a apreciat că faptele acestuia necesită măsuri ferme, eficiente, față de gravitatea și implicațiile infracțiunii reținute în sarcina acestuia.
Deoarece solicitarea de liberare provizorie trebuie privită prin prisma temeiului arestării, pentru a stabili dacă scopul măsurii preventive a arestării, prev.de art.136 Cod penal, poate fi atins și prin liberarea provizorie, instanța a constatat că, deși inculpatul nu prezintă un pericol social ce se manifestă prin teamă și insecuritate, specific infracțiunilor de violență, totuși, prin puternica rezonanță negativă a infracțiunilor de genul celor cercetate în speță, prin implicațiile extinse în plan social, prin poziția nesinceră a inculpatului, și prin importanța rolului organelor abilitate de a lua măsurile necesare la timpul potrivit, nu este oportună încă lăsarea în libertate a inculpatului.
Intervalul de timp foarte scurt, de 3 zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii de arestare a inculpatului, nu permitea din punct de vedere al timpului material, să intervină schimbări în privința pericolului concret prezentat de inculpat și face ca garanțiile de ordin personal prezentate de către inculpat precum și obligațiile prevăzute de art.1602alin.3 și alin.31Cod pr.penală, ce s-ar putea stabili în sarcina lui, să nu fie suficiente, la un interval atât de scurt de la arestare, pentru a înlătura pericolul concret reținut.
Pentru considerentele ce preced, deși din punct de vedere formal, cererea petentului inculpat îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, instanța a apreciat că, pe fond, aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, conform art.1608aalin.6 Cod pr.penală, cu consecința legală a obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că cererea întrunește atât condițiile de admisibilitate, cât și pe cele de temeinicie, că inculpatul nu are antecedente penale, are o reputație și o carieră profesională ireproșabilă și chiar a reușit unele performanțe la vârsta sa, are o situație familială dificilă, în condițiile în care soția sa este însărcinată și are iminență de avort, iar probele administrate nu dovedesc săvârșirea unei infracțiuni.
Inculpatul a mai invocat faptul că atunci când se analizează temeinicia unei cereri de liberare provizorie, nu se poate invoca pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, deoarece liberare provizorie se poate dispune inclusiv dintr-o arestare luată în baza art.148 lit.f Cod pr.penală.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins.
Așa cum corect a reținut prima instanță, chiar dacă sunt întrunite condițiile privind admisibilitatea cererii de liberare, îndeplinirea cerințelor art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală, naște doar o vocație la liberare, fără a institui o obligație pentru instanțe, în sensul aplicării acestei instituții.
Inculpatul a fost arestat prin încheierea din 29 aprilie 2009, iar de la momentul luării acestei măsuri și până la momentul formulării cererii de liberare și respectiv al formulării prezentului recurs, intervalul de timp scurs este unul foarte mic și în interiorul lui nu s-au adus la cunoștința instanței aspecte deosebite care să nu fi fost cunoscute la momentul luării măsurii preventive.
Situația profesională a inculpatului este una ce poate fi apreciată ca pozitivă. Însă aceasta și lipsa antecedentelor penale sunt aspecte similare pentru persoanele care, ocupând anumite funcții sau îndeplinind anumite activități de o anume importanță, săvârșesc infracțiuni de luare de mită, chiar dacă la momentul angajării sau pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu au întrunit toate condițiile de ocupare a postului respectiv.
Conform art.136 alin.8 Cod pr.penală, alegerea măsurii, inclusiv liberarea provizorie arătată la art.136 alin.2 Cod pr.penală, ca fiind de natură să asigure realizarea scopului măsurilor preventive, impune mai întâi o analiză a scopului măsurii, a gradului de pericol social al infracțiunii și apoi a aspectelor privind sănătatea, vârsta, antecedentele și orice alte situații privind persoana față de care se ia măsura, în aceste ultime situații încadrându-se și analiza referitoare la membrii familiei. Starea de sănătate a soției inculpatului nu s-a dovedit că este una gravă la momentul actual, care să impună imperios prezența inculpatului și, oricum, nu ar putea fi avută în vedere, singură, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare
Chiar și în prezența împrejurărilor relatate de către inculpat ca și circumstanțe personale, nu se poate aprecia că detenția nu ar fi rezonabilă sau legitimă, deoarece existența bănuielilor plauzibile privind săvârșirea infracțiunii de corupție constituie motive suficiente pentru menținerea stării de arest, iar durata arestării este mai mică de două săptămâni, urmând ca această măsură să fie reevaluată pe parcursul urmăririi penale, inclusiv la cererea inculpatului.
Față de aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe recurentul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 16.02.1982 în B, sector 2, domiciliat în orașul,-, CNP -, în prezent reținut în Arestul IPJ A, împotriva încheierii nr.163 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
29 mai 2009
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
