Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 326/
Ședința publică din 11 Mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- - procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din 30 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a treia strigare a cauzei, au răspuns recurenții-inculpați, astfel:, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu ; -, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu și, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a luat legătura telefonic cu apărătorul ales al inculpaților și acesta a comunicat instanței că nu se va prezenta la acest termen de judecată, motiv pentru care a fost desemnat câte un avocat din oficiu pentru fiecare recurent-inculpat.
Recurenții-inculpați, pe rând, arată că insistă în a fi apărați de avocatul lor ales.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul asupra cererii inculpaților,pune concluzii de respingerea cererii ca nelegală, având în vedere că apărătorul ales al acestora a fost încunoștințat de termen, inclusiv în această dimineață, iar acesta a comunicat instanței că nu se va prezenta la soluționarea recursurilor.
Avocații desemnați din oficiu pentru recurenții-inculpați apreciază că sunt în măsură să susțină recursurile acestora în fața instanței.
Curtea apreciază neîntemeiată cererea recurenților-inculpați, astfel că va fi respinsă, întrucât potrivit disp.art.171 din Codul d e procedură penală, avocații aleși ai inculpaților au obligația să lase la dosarul cauzei delegații de substituire în cazul în care sunt în imposibilitate de a se prezenta la instanță, astfel că se constată că avocații desemnați din oficiu sunt în măsură să asigure o asistență juridică corespunzătoare.
Curtea acordă posibilitatea avocaților din oficiu să ia legătura personal cu recurenții-inculpați.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare sub control judiciar a inculpatului, apreciind că măsura arestării preventive este o măsură de excepție. Totodată, arată că în cauză nu există indicii că inculpatul ar putea influența părțile și ar încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Față de schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, apreciază că aceasta este admisibilă, însă lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, precizând că inculpatul recunoaște că a transportat niște acte, însă nu a cunoscut conținutul acestora.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare sub control judiciar, apreciind că este admisibilă în raport de dispozițiile legale și de probele administrate până în prezent. Totodată,precizează că starea de arest preventiv este o măsură de excepție.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților întrucât nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Recurenții-inculpați, personal, în stare de arest, având pe rând ultimul cuvânt, solicită judecarea lor în stare de libertate, precizând că au familie, copii minori în întreținere, iar inculpatul în plus arată că urmează să sufere o intervenție chirurgicală.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din data de 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr- s-au respins cererile de liberare de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, precum și cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpatul.
În temeiul dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților -, fiica lui G și, născută la data de 14.06.1974, în municipiul B, județul B, domiciliată în municipiul B, sector 5,-, CNP -, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la 16.01.1974 în Mun. A, județul T, CNP -, domiciliat în Orașul B - V, județul G,-, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la 17.09.1972 în B V, județul G, CNP -, domiciliat în comuna S, sat S,-, județul A, în prezent aflat în Penitenciarul Spital S., fiul lui și, născut la 20.02.1972 în Mun. A, județul T, CNP -, domiciliat în Mun. A,-, județul T, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași și, fiul lui și, născut la 04.12.1969 în Com. jud. G, domiciliat în Mun. B, sector 3,--110,.16ABC,. C,.10,.150, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
În motivarea încheierii instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.21D/P/2008 din data de 01.07.2008, întocmit de DIICOT-Serviciul Teritorial Pitești, - a fost sesizată cu săvârșirea de către susnumiții inculpați a infracțiunilor prev. de: - art. 7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. a, b, c, din Legea nr.656/2002, art. 25 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 413 din OUG nr. 99/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art.279, alin. 1 raportat la art. 248 comb. cu art.244 pct. 5 lit. b din Legea nr.297/2004, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, - inculpatul ; art.7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. a, b, c, din Legea nr.656/2002, art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 26 Cod penal rap. la art.413 din OUG nr. 99/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit. a Cod penal, - inculpatul; art. 7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. a, b, c, din Legea nr.656/2002, art. 25 Cod penal, rap. la art.291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 413 din OUG nr. 99/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal, rap. la art.297, alin. 1 raportat la art. 248 comb. cu art. 244 pct. 5 lit. b din Legea nr.297/2004, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal, - inculpatul -.
Inculpații, și - au fost arestați preventiv pe o perioadă de 29 de zile ( încheierea nr.43/CC/21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș ), până la data de 11.07.2008 inclusiv. Măsura arestării preventive a fost prelungită de instanță în conformitate cu dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală și, ulterior menținută în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 din același cod.
Instanța de fond a apreciat că subzistă în continuare motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, respectiv, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, având în vedere că pentru cinci dintre infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de peste 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În plus, în opinia instanței de fond, punerea în libertate a inculpaților în acest moment ar putea tergiversa soluționarea cauzei față de împrejurarea că mai sunt de efectuat rapoarte de evaluare psiho-socială, pentru 4 dintre inculpați, aceștia neavând un domiciliu cert stabil, ceea ce ar îngreuna contactul organelor abilitate cu ei.
Cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, precum și cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de inculpatul - au fost apreciate ca neîntemeiate și respinse de către tribunal pentru motivele în baza cărora s-a constatat că se impune menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpaților potrivit dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b din Codul d e procedură penală.
Împotriva dispoziției din încheiere prin care s-au respins cererile inculpaților și de liberare provizorie sub control judiciar, cum și cererea inculpatului - de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara și s-a menținut măsura arestării preventive au declarat recurs inculpații, care atât personal, cât și prin apărătorii desemnați din oficiu au solicitat judecarea în stare de libertate cu motivarea că arestarea preventivă este o măsură de excepție care nu se mai justifică, au familie, copii minori în întreținere, iar inculpatul a susținut, în plus, că urmează să sufere o intervenție chirurgicală.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că prin rechizitoriul nr.21D/P/2008 din 1.07.2008 întocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești, au fost trimiși în judecată, printre alții, inculpații: pentru infr.prev.și ped.de art.7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. a, b, c, din Legea nr.656/2002, art. 25 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 413 din OUG nr. 99/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art.279, alin. 1 raportat la art. 248 comb. cu art.244 pct. 5 lit. b din Legea nr.297/2004, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal; pentru infr. prev. de art.7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. a, b, c, din Legea nr.656/2002, art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 26 Cod penal rap. la art.413 din OUG
nr. 99/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit. a Cod penal și - pentru infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. a, b, c, din Legea nr.656/2002, art. 25 Cod penal, rap. la art.291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 413 din OUG nr. 99/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal, rap. la art.279, alin. 1 raportat la art. 248 comb. cu art. 244 pct. 5 lit. b din Legea nr.297/2004, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, procurorul a reținut că recurentul-inculpat a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, care a funcționat în perioada februarie - 20 mai 2008, grup infracțional la care au aderat și acționat și recurenții inculpați și -, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, fiecare având rolul său bine determinat pentru tranzacționarea ilegală, cu acte false, a acțiunilor intimaților părți vătămate, -, și, producând acestora un prejudiciu total de -,68 lei RON.
Împotriva recurenților-inculpați s-a luat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21.05.2008 și până la 18.06.2008, inclusiv, temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive constituindu- dispozițiile art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală ( încheierea nr.43/CC din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș ). S-a reținut de către tribunal că sunt îndeplinite, atât condițiile înscrise în art.143 din Codul d e procedură penală, cât și cele prev.de art.148 lit.f) din același cod în sensul că, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptelor, din modalitatea de săvârșire a acestora și, nu în ultimul rând, din faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de insecuritate, condiții în care ar putea fi încurajate și alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Potrivit prevederilor art.160/1 din Codul d e procedură penală, "în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune".
Articolul 160/2 alin.1 din Codul d e procedură penală prevede că "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Una dintre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată recurenții-inculpați și și anume, cea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.215 alin.1, 2, 5 din Codul penal este pedepsită de lege cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, împrejurare față de care curtea constată că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de aceștia în mod corect au fost respinse ca neîntemeiate, în cauză nefiind îndeplinită cerința prevăzută la art.160/2 alin.1 din Codul d e procedură penală mai sus citat și anume cea referitoare la cuantumul maxim al pedepsei prevăzut de lege pentru punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
Prin urmare, critica adusă hotărârii instanței de fond de către inculpații și și care vizează greșita respingere de către instanța de fond a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar este nefondat.
Potrivit art.139 alin.2 din Codul d e procedură penală care reglementează înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive și care a constituit temei pentru respingerea cererii formulată de inculpatul -, "când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză".
Măsura arestării preventive a recurentului-inculpat - a fost luată cu respectarea prevederilor art.148 lit.f) și art.143 din Codul d e procedură penală, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive - justifică în continuare menținerea în detenție a inculpatului, așa încât, critica adusă încheierii sub acest aspect este neîntemeiată.
Curtea constată, așa cum a reținut și instanța de fond că în cauză sunt incidente prevederile artr.300/2 rap.la art.160/b alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală în sensul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a celor 3 recurenți inculpați.
Gravitatea particulară a infracțiunilor de săvârșirea cărora sunt bănuiți recurenții inculpați și pentru care au fost trimiși în judecată și faptul că prin reacția publicului la comiterea lor, unele dintre ele pot să provoace o tulburare socială de o anumită intensitate, gravitatea pedepselor la care inculpații se pot aștepta în caz de condamnare, existența riscului general ce
derivă din natura organizată a activității infracționale a recurenților inculpați sunt elemente care, în opinia curții, constituie o bază legală pentru detenție, atât pentru stadiul inițial al procedurii, inclusiv pentru prelungirile dispuse ulterior, cât și pentru stadiul actual al procesului. În plus, complexitatea
cauzei, determinată de numărul mare al inculpaților trimiși în judecată, de nevoia de a obține dovezi și de a administra probele utile și concludente pentru aflarea adevărului în condiții de contradictorialitate, constituie alături de elementele mai sus arătate, motive relevante și suficiente pentru a considera că menținerea în continuare a recurenților inculpați în stare de arest preventiv este conformă art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Circumstanțele personale ale recurenților inculpați nu justifică în acest moment punerea lor în libertate cu atât mai mult cu cât, pe de o parte nu sunt susținute de nici o probă, iar pe de altă parte instanța de fond luându-le în considerare a solicitat relații de la organele abilitate în legătură cu pericolul social pe care îl prezintă persoana inculpaților, posibilitățile de resocializare ale acestora riscul de recidivă și reintegrarea lor în societate, relații care nu au fost însă comunicate tribunalului, acesta fiind unul din motivele pentru care s- dispus amânarea cauzei.
În consecință, reținând că în cauză au fost respectate dispozițiile art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, că durata detenției recurenților-inculpați nu a depășit cerința termenului rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei, ( inculpații sunt arestați de aproximativ un an de zile) și că instanța de fond a depus diligența la care erau îndreptățiți inculpații, pentru a nu se ajunge la o durată excesivă a procedurii, recursurile formulate se privesc ca nefondate și se vor respinge ca atare potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală Cod procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 lei din care, câte 100 lei reprezentând onorariul datorat avocaților desemnați din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex. /25.05.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
