Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 325/
Ședința publică din 11 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 22 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a procedat la încunoștințarea avocatului ales al inculpatului, avocat, care a învederat instanței că nu se poate prezenta la acest termen de judecată.
Recurentul-inculpat, personal,în stare de arest, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea acordă posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat,curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, având în vedere probele administrate în cauză, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, urmând a se menține încheierea atacată ca legală și temeinică, considerând menținerea arestării preventive justificată, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu au dispărut.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, apreciază arestarea sa abuzivă și solicită judecarea în stare de libertate, precizând că nu a făcut niciodată parte din vreun grup, are familie și un copil minor în întreținere.
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin încheierea din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, s-a dispus, printre altele, potrivit art.160/b rap.la art.300/2 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului, aflat în Penitenciarul Colibași, județul
S-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev.de art.7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal.
Potrivit rechizitoriului, inculpatul - împreună cu inculpatul, și, a participat la activitatea desfășurată de un grup infracțional, prin lansarea de oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line și oferit suport tehnic informațional altor membri ai grupului, prin schimbul de informații cu privire la noi modalități de operare sau de optimizare ale celor practicate, puncte vulnerabile ale unor site-uri de comerț on-line, metode de ascundere a identității electronice, etc.
În drept, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatul, făcând trimitere la dispozițiile art.160/b rap.la art.300/2 Cod procedură penală.
Astfel, s-a învederat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precizându-se că o eventuală punere în libertate a inculpatului, în acest moment, ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul colectivității.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei mențineri a arestării preventive, deși existau temeiuri pentru punerea sa în libertate.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate precum și potrivit art.385/6 al.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Conform art.160/b al.1 și 3 Cod procedură penală rap.la art.300/2 Cod procedură penală, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare, privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Recurentul-inculpat a fost arestat preventiv, invocându-se existența cazului prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală ( pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, pedepsite cu până la 20 ani de închisoare.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi apreciate, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul s-a asociat în vederea comiterii unor infracțiuni grave cu rezonanță socială deosebită.
În raport cu art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane, se poate dispune, atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a se crede în posibilitatea săvârșirii unei infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, ori desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul social concret se apreciază prin trimiterea la comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice și rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, prin sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul ca persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală se va institui în sarcina acestuia obligația de a plăti statului, cheltuielile judiciare avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.:
3 ex./ 26.05.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
