Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 325/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 325
Ședința publică din data de 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Carmen Căliman judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror: -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - arată că inculpatul a declarat prezentul recurs împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău, prin care i-a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar și solicită admiterea recursului și, pe fond admiterea cererii, având în vedere că inculpatul susține că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii, iar din probatoriul administrat până în prezent nu rezultă clar vinovăția acestuia.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului public apreciază - în primul rând - că nu au fost respectate dispozițiile art.1608lit.a C.P.P. respectiv nu a fost audiat inculpatul, așa cum s-a dispus prin hotărârea de casare dată de Curtea de APEL BACĂU. Considerând că este un motiv de nulitate absolută, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Neamț.
Dacă se va considera că nu este motiv de nulitate, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că este arestat de 1 an și 3 luni degeaba, din certificatul medico legal rezultă că partea vătămată nu a întreținut raport sexual normal și nu-și explică de ce la momentul respectiv nu a specificat modul cum au fost întreținute relații, respectiv raport oral, pentru a se putea face analize în acest sens.
Solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 07.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, în temeiul art.1608aalin. 6 Cod procedură penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț cu nr- petentul a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar, fiind în stare de arest preventiv în cadrul dosarului nr- în care este trimis în judecată penală pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Prin decizia penală nr.142/RP/26.03.2008 a Tribunalului Neamța fost casată încheierea din 12.03.2008 prin care a fost soluționată inițial cererea de liberare provizorie și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Piatra Neamț.
Prin sentința penală nr. 254 din 2.04.2008 a Judecătoriei Piatra Neamța fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.
De asemenea, în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Neamț, privind apelul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.192 din 12.03.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, acesta a mai formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, astfel că ambele cereri au fost reunite având același obiect și temei juridic.
Prin cererea formulată, petentul a solicitat liberarea sa sub control judiciar, în motivare arătând că este nevinovat, că nu el a săvârșit infracțiunea de viol pentru care este judecat în stare de arest preventiv, iar probele pe care se susține acuzarea sunt false.
Prin încheierea din 16.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamțs -a respins, ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul declarat de inculpat a fost admis și, prin decizia penală nr.287 din 23.04.2008 a Curții de APEL BACĂUs -a desființat încheierea atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la tribunal, deoarece nu au fost parcurse cele două etape reglementate de art.160/8 - 160/8a Cod procedură penală.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 2796.8/279/29.04.2008.
Prin încheierea din data de 30.04.2008 a fost admisă în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, victima fiind o persoană în vârstă, ce a suferit leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Pentru comiterea acestei infracțiuni inculpatul a și fost condamnat, prin sentința penală nr.192 din 12.03.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț la pedeapsa de 6 ani închisoare, menținându-se starea de arest.
Dosarul se află pe rolul Tribunalului Neamț pentru soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă și suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea comiterii de noi fapte penale și aflarea adevărului.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate se poate acorda luându-se în considerare și încrederea pe care o produce inculpatul, în sensul că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și că nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Din probele administrate în cauză până în acest stadiu al procesului penal rezultă existența unor indicii temeinice că inculpatul nu prezintă garanția că, odată pus în libertate, va adopta un comportament corespunzător, în sensul dispozițiilor art.160/2 alin.2 Cod procedură penală. Față de natura infracțiunii pentru săvârșirea căreia este judecat inculpatul, de consecințele produse și de antecedentele penale pe care le deține instanța apreciază că există riscul ca inculpatul să comită și alte fapte penale ori, în cadrul comunității restrânse din care face parte, împreună cu partea vătămată, să încerce influențarea unor martori care ar putea fi audiați în cauză. Starea de recidivă a inculpatului, poziția procesuală pe care a adoptat-o până în prezent și în care se află partea vătămată determină instanța să aprecieze că, în acest moment procesual nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune liberarea provizorie a inculpatului.
Pentru considerentele expuse instanța s-a respins, în temeiul art.160/8a alin.6 Cod procedură penală cererea formulată de inculpat și, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul judecății.
mpotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, inculpatul a declarat recurs.
Recursul nu a fost motivat în scris.
În susținerile orale făcute și prin apărător desemnat din oficiu, a fost criticată încheierea recurată, susținându-se că aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, și recurentul inculpat nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat;
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care se vor dezvolta.
Curtea constată că prima instanță a soluționat cererea inculpatului și a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1602alin. (2), art.160/8 și art.160/8 a Cod procedură penală, precum și a principiilor afirmate în mod constant de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul art. 5 pct. 3 din Convenție.
În conformitate cu dispozițiile art.23 pct. 10 din Constituția României,"ersoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune".
Acest text din legea fundamentală a fost transpus și în Codul d e procedură penală, respectiv art.5 alin.5, text potrivit căruia"În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune."
Instituția liberării provizorii este reglementată, în ceea ce privește condițiile acordării și procedura de soluționare, în Titlul IV "Măsuri preventive și alte măsuri procesuale", Secțiunea
În conformitate cu dispozițiile art. 160/2 Cod procedură penală, "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Soluționarea cererii de liberare provizorie nu se rezumă numai la expunerea formală, enunțiativă a dispozițiilor privind condițiile pentru formularea unei cereri de liberare provizorie, ci și prin examinarea natura infracțiunilor pentru care s-a dispus arestarea inculpatului și a bunei administrări a probelor de către organul de urmărire penală.
Așa cum rezultă atât din textul constituțional, cât și din cele texte din Codul d e procedură penală, prin folosirea sintagmelor "are dreptul", "poate cere" și, respectiv, "se poate acorda", instanțapoatedispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În art.160/8 și art.180/8 a Cod procedură penală, este prevăzută procedura de soluționare a cererilor de liberare provizorie, iar din examinarea prevederilor 160/8 alin.1 și alin.3 și, respectiv 160/8 a alin.2 Cod procedură penală, rezultă că soluționarea unor asemenea cereri parcurge două etape, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, prima etapă fiind cea a admiterii în principiu a cererilor, apoi, se procedează la ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului și ale procurorului, iar în condițiile în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și"cererea este întemeiată",instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Din configurația art.160/8 alin.2 Cod procedură penală, se observă că obligația ca cererea să fie întemeiată este legată prin conjuncția "și" de celelalte condiții prevăzute de lege, deci este de importanță egală cu toate acestea.
Argumente de logică juridică, pe de altă parte, conduc la aceeași concluzie și anume că instanța nu poate admite cererea numai dacă constată existența condițiilor prevăzute de lege-adică, aproape automat, ci are obligația să examineze și alte date și situații legate de infracțiunile pentru care este cercetat, de persoana inculpatului, și în baza acestora, să constate dacă cererea este sau nu întemeiată.
Numai în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală, soluționarea unor asemenea cereri nu mai cunoaște etapa admiterii în principiu, în aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art.160/8 alin.3 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie se respinge.
Din analiza textelor mai sus prezentate, rezultă că instanța investită cu soluționarea cererilor de liberare provizorie are obligația nu numai să examineze îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, dar și dacă cererea, în raport de cauza dedusă judecății, de infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, de interesul pentru urmărirea penală de a fi cercetat inculpatul în stare de arest preventiv sau în stare de libertate, etc. este întemeiată.
Așa cum rezultă din încheierea recurată, prima instanță a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, dar având în vedere prevederile art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, constatând că cererea este neîntemeiată, a respins-
Recurentul-inculpat este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin.1 pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. reținându-se că în ziua de 21.04.2007 - prin exercitarea de acte de violență fizică a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată în vârstă de 86 de ani.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă o gravitatea sporită prin rezonanța mare produsă în zona în care s-au săvârșit și nu poate fi ignorată împrejurarea că victima avea o vârstă înaintată, 86 de ani, iar leziunile produse au necesitat pentru vindecare 11, 12 zile de îngrijiri medicale
La soluționarea cererilor de liberare provizorie nu se poate ignora gradul de pericol social al infracțiunii pentru care este cercetat recurentul-inculpat și pericolul concret pe care îl prezintă acesta pentru ordinea publică.
n analiza motivului privind prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp (cazul /Franței).
Apoi, în conformitate cu dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, "Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Așa cum este cunoscut, folosind expresia de "date", legiuitorul nu a avut în vedere existența unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privind persoana în cauză, modul de operare, faptele propriu-zise, care să îndreptățească temerea, să o justifice.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarelor care îl privesc pe inculpatul, rezultă că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți și martori, dată fiind nerecunoașterea faptei, dar și conduita procesuală a acestuia.
Curtea apreciază că, în această fază a procesului penal, lăsarea inculpatului în libertate ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de148 lit.Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea acestuia în starea de detenție, iar nu liberarea sa sub control judiciar.
De asemenea, Curtea constată că,în această etapă a soluționării cauzei penale în care este cercetat recurentul-inculpat,scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justifică menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Pentru toate aceste considerente, n temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În temeiul art.192 alin. 3 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat să plătească statului suma de 90 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat,împotriva încheierii de ședință din data de 07.05.2008, pronunțată în dosarul nr- AL Tribunalului Neamț.
Dispune plata din fondurile către Av.B a sumei de 40 lei, cu titlu de onorariu avocat oficiu, av..
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 90 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul avocatului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.05.2008, în prezența recurentului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene, Ștefan Nimineț
GREFIER,
Red.înch. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
14/15.05.2008
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene, Ștefan Nimineț
