Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 328/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 328/R/2008
Ședința publică din 21 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR: --
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.102/F din 25 aprilie 2008 Tribunalului Bistrița -N, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, din Arestul IPJ B-N, asistat de apărători aleși, av. și R, ambii din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul, întrebat fiind, arată că-și însușește recursul declarat de apărătorul său ales.
Instanța, din oficiu, pune în discuție tardivitatea recursului declarat de inculpat.
Apărătorul inculpatului, av. arată că recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost declarat imediat după pronunțarea soluției, însă acest lucru nu s-a consemna în încheiere. Solicită comunicarea unor copii după caietul grefierului și după înregistrarea ședinței de judecată pentru a dovedi cele susținute. Nu solicită termen în acest sens, ci numai amânarea pronunțării hotărârii pentru 2-3 zile până se vor comunica cele solicitate.
Apărătorul inculpatului, av. R arată că prima instanță a omis să consemneze faptul că s-a declarat recurs imediat după pronunțarea încheierii în sala de judecată, ceea ce nu este imputabil inculpatului.
Reprezentanta Parchetului arată că nu se opune comunicării unor copii după caietul grefierului pentru a se verifica aspectele invocate.
Deliberând, având în vedere că nu mai este obligatorie înregistrarea ședinței de judecată, încuviințează cererea privind comunicarea unor copii după caietul grefierului, astfel că se dispune suspendarea cauzei timp de 10 minute până la comunicarea acestora.
După comunicarea unor copii după caietul grefierului și a procesului-verbal încheiat la 25.04.2008, s-au reluat dezbaterile și Curtea a acordat cuvântul cu privire la excepția ridicată și asupra fondului cauzei.
Apărătorul inculpatului, av. arată că susținerile din procesul-verbal depus la dosar contrazic ceea ce s-a întâmplat în realitate. Solicită a se reține că în caietul grefierului nu se arată împotriva cărei hotărâri s-a declarat recurs, având în vedere că în aceeași ședință a fost admisă și propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv, într-un alt dosar aflat pe rolul instanței. Această neconsemnare este un argument în favoarea inculpatului pentru cele susținute. Pe de altă parte, nu scrie nicăieri în încheierea prin care s-a respins cererea de prelungire, faptul că inculpații au fost prezenți la pronunțarea hotărârii, ceea ce înseamnă că termenul de recurs curgea de la comunicarea dispozitivului, comunicare care nici nu s-a făcut. Pentru toate aceste motive, solicită a se aprecia recursul declarat în cauză ca fiind formulat în termenul legal. Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Solicită acvirarea pe cale scurtă a dosarului nr-, care se află la Curtea de Apel Cluj și îl privește pe inculpat, având în vedere că se face vorbire că ar exista pericolul ca inculpatul în stare de libertate să comită alte infracțiuni. Instanța de recurs se poate lămuri cu privire la acest aspect numai consultând dosarul de urmărire penală. Conform art.160/2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și în cazul în care nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților. Prima instanță a respins cererea ca neîntemeiată, apreciind că există date că prin lăsarea în libertate a inculpatului, există posibilitatea ca acesta să influențeze martorii din proces. Dacă se reține această motivare, atunci trebuia să fie respinsă cererea ca inadmisibilă și nu ca nefondată. Este greu de dovedit că inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate nu ar săvârși alte infracțiuni, însă Parchetul trebuie să demonstreze acest aspect. În speță, s-a luat măsura arestului preventiv față de inculpat în baza art.148 lit.f pr.pen. Curtea de Apel Cluj apreciind că se poate pune în discuție numai pericolul pentru ordinea publică. Ca atare, există autoritate de lucru judecat din acest punct de vedere și cu toate acestea, Tribunalul Bistrița -N inventează alte motive. În speță, nu există date că lăsarea în libertate a inculpatului ar duce la săvârșirea altor infracțiuni. Solicită a se analiza convorbirile telefonice, deoarece din acestea nu rezultă vreo activitate infracțională a inculpatului. Arată că la finalul cercetării judecătorești există posibilitatea ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă cu suspendare condiționată, așa încât nu există niciun impediment ca inculpatului să nu i se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar în acest moment.
Apărătorul inculpatului, av. R solicită a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, că are un copil minor în întreținere, are venituri, studii superioare și a efectuat deja aproape 60 zile de arest preventiv. B desfășurare a procesului penal nu ar putea fi influențată prin lăsarea în libertate a inculpatului. Obligațiile de la controlul judiciar sunt foarte restrictive. Trebuie analizată situația fiecărui inculpat în parte și în acest sens, toate circumstanțele care-i sunt favorabile. Prelungirea măsurii arestului preventiv a fost cerută pentru depunerea expertizelor de sânge și urină cu privire la consumatorii de droguri și pentru întocmirea rechizitoriului. Au fost audiați toți consumatorii și astfel, consideră că nu mai există vreun argument pentru ca măsura arestului preventiv să mai fie menținută. Raportat la persoana inculpatului, apreciază ca fiind admisibilă cererea formulată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca tardiv, având în vedere că recursul a fost declarat doar la 16 mai 2008, iar încheierea a fost pronunțată la 25 aprilie 2008, termenul de recurs fiind de 24 ore de la pronunțare. Pe fond, dacă se va considera recursul în termen, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Inculpatul este cercetat pentru trafic de droguri de risc - canabis - pentru faptul că a pus la dispoziția celorlalți inculpați cantități de canabis. Raportat la natura și gravitatea faptelor comise, se impune împiedicarea inculpatului de la săvârșirea altor infracțiuni. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se reține că are familie, un copil minor în întreținere, are credite, iar lăsarea sa în libertate nu ar afecta bunul mers al procesului penal.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 102/F/2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și, a fost obligat la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul nr. 16/D/P/5 aprilie -2008, al - Biroul teritorial Bistrița N, s-a formulat propunere de arestare preventivă a inculpaților, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin.1 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal, arătându-se că, la 1 martie 2008, inculpații și s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire " " în barul " Vu" din B, unde i-au vândut acestuia contra sumei de 120 euro o substanță vegetală de culoare.
La 18 martie 2008 inculpații și s-au întâlnit cu investigatorii sub acoperire " " și " " în barul " Vu" din B, unde le-au vândut acestora contra sumei de 200 de euro o substanță vegetală de culoare ambalată într-o de celofan care în urma analizelor de laborator a rezultat că este cannabis.
La 20 martie 2008 inculpații și s-au întâlnit cu investigatorii sub acoperire " " și " " în B unde le-au vândut acestora contra sumei de 1000 euro o substanță vegetală de culoare, care în urma analizelor de laborator a rezultat că este cannabis, în greutate de 62,4 grame.
De fiecare dată, anterior întâlnirilor dintre inculpații și cu investigatorii sub acoperire, inculpatul vorbea la telefon cu unul dintre investigatori și se ințelegeau cu privire la momentul efectuării tranzacției. După ce aceștia se întâlneau inculpatul îl contacta pe inculpatul de la care procura drogurile. În concret cei doi stabileau diferite locuri unde lăsa drogul cannabis, după care inculpatul mergea în locul respectiv, lua drogul și-l înmâna investigatorilor, contra cost.
După primele tranzacții, inculpatul a pus banii primiți de la investigator în anumite locuri stabilite în prealabil cu inculpatul, care merge a și-i lua, la ultima tranzacție suma de 1000 euro fiind înmânată personal de către inculpatul, inculpatului.
Inculpații și au consumat în mai multe rânduri drogul de risc cannabis, iar inculpatul a consumat o dată drogul de risc cannabis.
Prin Ordonanța nr. 16/D/P/2008 emisă de procuror la data de 4 aprilie 2008, s-a dispus reținerea, pentru o perioadă de 24 de ore, a învinuiților, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.l și art. 4 alin.l din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic. art. 33 lit. "a" Cod penal.
Ulterior, prin Ordonanțele din 5 aprilie 2008, emise în aceleași dosar, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, pentru aceleași infracțiuni, iar prin încheierea penală nr.27/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a dispus arestarea preventivă a inculpați lor pe timp de 29 de zile, pentru inculpatul
începând cu data de 5 aprilie 2008 orele 23,30 și până la data de 4 mai 2008 orele 23,30, pentru inculpatul începând cu data de 5 aprilie 2008 orele 24,00 și până la data de 4 mai 2008 orele 24,00 iar pentru inculpatul începând cu data de 5 aprilie 2008, orele 22,50 și până la data de 4 mai 2008 orele 22,50, cu motivarea că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, deoarece există probe că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Astfel, s-a reținut că, din analiza și coroborarea probelor administrate până în prezent rezultă că inculpații și au desfășurat activități specifice traficului de droguri de risc, primul dintre inculpați ținând legătura cu persoanele interesate de achiziționarea substanțelor psihotrope (investigatorii sub acoperire), iar cel de-al doilea fiind în legătură cu inculpatul, cel care punea la dispoziția celorlalți doi inculpați cantitățile de drog negociate, comuni când inculpatului locul în care se aflau drogurile și primind sumele de bani rezultate în urma perfectării tranzacțiilor, aceste împrejurări fiind relevate de declarațiile inculpați lor și, declarații ce se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpați.
S-a mai reținut că, deși în fața instanței inculpatul a făcut uz de dreptul de a nu declara în cauză, acesta nu a retractat depozițiile date în fața organelor de urmărire penală, declarații în care a prezentat amănunțit atât activitățile desfășurate de el cât și contribuția celorlalți doi inculpați la săvârșirea faptelor, și că în cauză sunt întrunite și cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este mai mare de 4 ani închisoare (3-15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi), existând totodată probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din faptul că aceștia ar putea continua activitatea infracțională, activitate minuțios elaborată, cu luarea unor măsuri de precauție deosebite, fapt ce a și reclamat folosirea investigatorilor sub acoperire pentru stabilirea activităților ilicite desfășurate de inculpați.
Potrivit art. 1602alin.l Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt infracțiuni intenționate a căror pedeapsă nu depășește 18 ani, însă, potrivit art. 1602alin. 2 Cod procedură penală sunt exceptați de la beneficiul liberării provizorii sub control judiciar acei inculpați cu privire la care, deși sunt îndeplinite celelalte condiții, există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Chiar dacă petentul a depus la dosar documente pentru a dovedi faptul că este apreciat la locul de muncă, iar activitatea sa profesională este meritorie, tribunalul apreciază că, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, relevată de actele și lucrările dosarului, se impune necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni, de aceeași natură cu cele pentru care este trimis în judecată sau de natură diferită, precum și zădărnicirea aflării adevărului,prininfluențarea unor martori, experți, sau alte asemenea fapte.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 1608aalin. 6 Cod procedură penal, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul, cu obligarea acestuia, în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, la plata către stat a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva încheierii, inculpatul a declarat recurs, pe care Curtea îl va considera în termen, pentru următoarele considerente:
Pronunțarea încheierii atacate s-a făcut la 25 aprilie 2008 și s-a dat cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare, fără a se specifica dacă inculpatul a fost prezent la pronunțare.
Cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Bistrița -N la 16 mai 2008, cu precizarea că aceasta reprezintă o revenire cu recurs, întrucât atât inculpatul, cât și apărătorii săi au declarat recurs oral, cu ocazia pronunțării încheierii, fără ca această împrejurare să apară consemnată în încheierea de ședință sau separat într-un proces-verbal.
Pentru că exista această contradicție, între susținerile inculpatului și actele dosarului, s-au solicitat de la instanța de fond copii după notele de ședință ale grefierului, ce au fost transmise prin fax împreună cu un proces verbal, în care se menționează că, la data de 25 aprilie 2005 s-au soluționat atât cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cât și propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților, și. Ambele soluții, atât cea cu privire la prelungirea arestării, cât și cea cu privire la liberarea provizorie s-au pronunțat odată, după care inculpații și apărătorii lor au declarat recurs, fără a specifica împotriva cărei soluții.
Pentru că, ultima soluție pronunțată a fost cea cu privire la prelungirea arestării, s-a apreciat de către judecător că numai această soluție este atacată.
Mai mult, în caietul grefierului, sunt consemnate succesiv dezbaterile de la cauza privind liberarea provizorie și, apoi, în Camera de Consiliu, cele privind prelungirea arestării, iar la finalul acestora, apare mențiunea că "declară recurs oral toți inculpații", fără a se preciza care soluție este atacată.
Având în vedere aceste împrejurări, respectiv dubiul cu privire la soluția ce a fost atacată, Curtea apreciază că acest dubiu trebuie să profite inculpatului, nefiindu-i imputabil acestuia, modul defectuos în care s-au făcut consemnările de către grefierul de ședință, astfel că recursul său va fi considerat în termen.
S-a arătat, în motivarea orală a recursului că, în mod nejustificat a reținut prima instanță că, există pericolul comiterii de noi infracțiuni de către inculpat dacă va fi lăsat în libertate sau că, va încerca zădărnicirea aflării adevărului, întrucât nu există probe sau măcar date la dosar, în acest sens. Temeiul arestării a fost doar cel prev. de art.148 lit.f pr.pen. astfel că, a reține motivarea primei instanțe, de respingere a liberării provizorii, înseamnă a inventa noi motive care să stea la baza arestării. Mai mult, inculpatul este căsătorit, are un copil minor în întreținere, are caracterizări bune depuse la dosar și, are aproape 60 de zile de detenție, până în prezent.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, potrivit dispozițiilor art. 38514și 3856alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul în cauză este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Inculpatul este cercetat în dosar nr. 16/D//P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art.2 alin.1 și art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 pen. S-a reținut în esență că, inculpatul împreună cu coinculpații și, au deținut pentru consum propriu și comercializare și au comercializat și consumat droguri de risc - canabis. era cel care ținea legătura cu persoanele interesate de achiziționarea de substanțe psihotrope, iar era în legătură cu, care punea la dispoziția acestora cantitățile de drog negociate, comunicând locul în care se aflau drogurile și primind sumele de bani rezultate din perfectarea tranzacțiilor.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 27/CC/05.04.2008 a Tribunalului Bistrița -N pentru o perioadă de 29 de zile, de la 5 aprilie 2008 până la 4 mai 2008, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 9/2008.
Temeiul arestării a fost cel prevăzut de art.148 lit. f pr.pen. respectiv, infracțiunea de trafic de droguri de risc este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Fiind sesizat cu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul Bistrița - N, în mod corect a constatat că este îndeplinită prima condiție cerută de lege pentru acordarea liberării, respectiv una dintre infracțiunile, pentru care se fac cercetări, este pedepsită cu închisoarea mai mică de 18 ani ( 3-15 ani închisoare).
S-a constatat în schimb, că cererea nu este justificată sub aspectul temeiniciei, apreciată prin prisma necesității împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau de a zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau alte asemenea fapte.
Este adevărat, așa cum s-a susținut în apărare că, nu există la dosar date din care să rezulte temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite alte infracțiuni sau ar putea zădărnici aflarea adevărului, însă având în vedere că soluția la care s-a oprit instanța este corectă, chiar dacă motivarea în fapt este deficitară, instanța de recurs nu poate casa hotărârea atacată, ea însăși putând remedia acest aspect, prin arătarea considerentelor corespunzătoare, care justifică soluția în cauză ( în acest sens este și jurisprudența în materie - ÎCCJ secția penală, decizia nr. 48/10.03.1994).
Îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1602alin.1C.pr.pen. privind infracțiunile pentru care poate opera liberarea provizorie - nu duce automat la acordarea liberării, textul legal prevăzând că, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, liberarea provizorie "se poate acorda", ceea ce înseamnă că legiuitorul a înțeles să lase la latitudinea instanței aprecierea oportunității unei astfel de cereri, doar cazurile în care liberarea "nu se acordă" fiind prevăzute cu titlu imperativ în alin.2 al aceluiași articol.
Lăsându-se deci în sarcina instanței, atributul exclusiv al acordării liberării provizorii, fără a se stabili însă și criteriile pe baza cărora o poate face, atunci când sunt îndeplinite toate condițiile legale - este evident că, pentru a aprecia oportunitatea, temeinicia unei astfel de cereri, instanța nu poate face abstracție de scopul pentru care s-a luat măsura preventivă, dacă acest scop poate fi realizat sau nu și prin liberarea provizorie, motivul pentru care s-a ales acest tip de măsură și nu altul, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și dacă acestea mai justifică sau nu privarea de libertate- prin prisma dispozițiilor art. 136 și art. 148.pr.pen.
În cauză deci, nu se poate face abstracție de gravitatea faptei cercetate și pentru care, persistă motivele plauzibile de a crede că a fost comisă de inculpat.
De asemenea, se are în vedere temeiul arestării, care subzistă și care, apreciem noi, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, pe de o parte, pentru că pericolul pentru ordinea publică reținut și explicat la data arestării, nu și-a modificat dimensiunile, este încă același, iar pe de altă parte, pentru buna desfășurare a procesului penal, trebuie văzută poziția constantă a inculpatului, de negare a faptelor, în opoziție cu poziția coinculpaților, care îl incriminează, și astfel, ar putea determina o încercare a acestuia de a împiedica aflarea adevărului în cauză, de a influența coinculpații.
Din perspectiva considerațiilor mai sus expuse, și Curtea constată că se justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, bineînțeles fără a depăși în timp, limitele rezonabile ale unei detenții provizorii - în accepțiunea și a normelor europene în materie, limite care, în cauză nu au fost depășite, inculpatul fiind arestat doar din 5 aprilie 2008. Și cum, în acest interval scurt, nu au intervenit elemente noi care să modifice sau să înlăture totalmente temeiurile arestării - indiciile temeinice ale comiterii faptei și, respectiv pericolul pentru ordinea publică, acestea coroborându-se cu necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal - Curtea constată temeinică soluția adoptată de prima instanță, iar recursul în cauză este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 25 aprilie 1982 în B) in prezent detinut in Arestul IPJ B N, împotriva încheierii penale nr. 102 din 25 aprilie 2008 Tribunalului Bistrița N.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./23.05.2008
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Luminița Hanzer
