Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.331
Ședința publică din data de 08 mai 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frațilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 23 martie 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 04 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal rap.la art. 215 alin. 1,2 și 3, Cod penal, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. - și avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorilor aleși să ia legătura cu recurenții inculpați.
Avocat și, pentru recurenții inculpați și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursurilor.
Curtea față de actele și lucrările dosarului, precum și față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat critică încheierea de ședință din data de 04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât în mod greșit a fost respinsă cererea formulată de inculpat privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Apreciază că la momentul de față pericolul social este mult diminuat iar lăsarea inculpatului în libertate nu ar împiedica aflarea adevărului.
Învederează că recurentul din cauză, la instanța de fond, fiind audiat a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea vrei fapte penale, ci doar de nerespectarea unor clauze contractuale.
Referitor la considerentele încheierii recurate, apărătorul recurentului - inculpat apreciază că, temeiurile avute în vedere la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat sunt identice cu temeiurile avute în vedere de instanța de fond atunci când s-a pronunțat pe legalitatea și temeinicia măsurii arestării.
Apărătorul recurentului învederează că, dacă s-ar menține arestarea preventivă a inculpatului se încalcă termenul rezonabil acceptat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, urmează a fi audiat martorul (tatăl coinculpatului ), instanța de fond în motivarea cererii arătând că, există posibilitatea ca inculpatul să facă presiuni asupra acestuia, pentru a zădărnici aflarea adevărului și a îngreuna cercetările ce se efectuează, în situația în care cererea sa de liberare ar fi admisă, însă nu vede cum ar putea influența acesta pe martorul susmenționat.
Se arată de asemenea că inculpatul are familie și este singurul întreținător, un copil născut de puțin timp, pe care datorită stării de arest nu l-a putut declara.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită admiterea recursului și pe fond casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, acesta având cunoștință și fiind conștient de obligațiile ce-i revin, urmând a le respecta.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, achiesează la concluziile antevorbitorului său, însă este nevoit să adauge că încheierea atacată este confuză și nu convinge.
Motivarea instanței de fond în sensul că "existând atât date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, dar și date că acesta ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți sau martori, ceea ce ar conduce la îngreunarea cercetărilor care se efectuează și ar împiedica bunul mers al actului de justiție "; "existând posibilitatea ca inculpatul să facă presiuni asupra, pentru a zădărnici aflarea adevărului și a îngreuna cercetările ce se efectuează, în situația în care cererea sa de liberare ar fi admisă ", este superficială, aceasta fiind obligată să analizeze și să indice temeiurile în concret.
Se solicită a se reține că terminarea urmăririi penale și întocmirea rechizitoriului, poate schimba temeiurile avute în vedere la data arestării preventive, cu referire la decizia penală nr. 472/1995 a Curții de Apel Constanța și cauza "Ghenosu" soluționată de Curtea de Apel Ploiești.
Nu s-a motivat și nu rezultă de nici unde pericolul social instanța bazându-se numai pe susținerile parchetului că deși aflat în stare de arest, inculpatul a amenințat diverse persoane.
La 14.04.2009 au fost audiați toți inculpații din cauză iar situația expusă prin actul de sesizare al instanței s-a modificat în totalitate, nici o persoană nu a indicat că inculpatul ar fi cel care a săvârșit infracțiunea și nici alte fapte penale nu au indicat, confirmând o altă situație de fapt.
Mai precizează avocat că perioada arestării preventive poate constitui o anticipație a pedepsei iar articolul 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu face referire numai la termenul rezonabil ci și la eliberarea inculpaților cu anumite obligații.
Recurentul - inculpat, precizează avocat, este conștient de obligațiile ce-i revin ca urmare a liberării condiționate și se obligă să le respecte întocmai.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, învederează că inculpatul a fost trimis în judecată la data de 24.12.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41, 42 Cod penal, toate cu art. 33 lit.a Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art.61 alin.1 Cod penal.
Invocă disp. art. 160 alin.2 Cod procedură penală, precizând că liberarea provizorie se poate acorda, însă aceasta nu este un drept ci doar o vocație, astfel că instanța trebuie să se raporteze și la modalitatea de săvârșire a faptei, urmările acesteia și prejudiciul cauzat de inculpat când se pronunță pe cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Astfel, față de cele reținute în actul de sesizare al instanței, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu îndeplinește cerințele legale, urmând ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pentru cele anterioare a plătit, iar pedeapsa aplicată a fost mai mult decât educativă, motiv pentru care solicită să fie judecat in stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din data de 4.05.2009 a Tribunalului Dâmbovițas -a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 și 3, Cod penal, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit. a Cod penal.
Pentru a pronunța încheierea respectivă prima instanță a reținut următoarea situație
Prin decizia penală nr. 297 din 23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, casată în parte încheierea pronunțată la 16.04.2009 de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- și trimisă cauza în vederea rejudecării, pentru a fi analizate cerințele prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod proc. penală, în ceea ce-l privește pe acest inculpat.
Totodată, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, deținut în Penitenciarul Mărgineni și, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva aceleiași încheieri, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere Curtea de Apel Ploieștia reținut că prin încheierea de ședință din 16.04.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca neîntemeiate cererile formulate de cei trei inculpați, trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, înregistrat la instanță sub nr-, în temeiul disp. art. 1602alin.1 Cod proc. penală.
Instanța de fond apreciase, în raport de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, respectiv pentru aderare la un grup infracțional organizat și înșelăciune în formă calificată, prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 20 de ani, că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1602alin.1 Cod proc. penală, întrucât liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Având în vedere decizia nr.7 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție și actul de trimitere în judecată al inculpaților și, s-a apreciat că recursul declarat de aceștia este nefondat și a fost respins.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, s-a constatat că cererea sa îndeplinea condiția de admisibilitate prev. de art. 1601teza ultimă Cod proc. penală, de vreme ce pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este de maxim 15 ani, situație în care instanța de fond trebuia să analizeze și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602alin.2 Cod proc. penală.
După restituirea dosarului la instanță la data de 4.05.2009 s-a procedat la ascultarea inculpatului, care și-a menținut declarațiile date la data de 14.04.2009, precizând că nu mai are nimic de adăugat.
Analizând cererea de liberare provizorie formulată, tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată la data de 24.12.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41, 42 Cod penal, toate cu art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art.61 alin.1 Cod penal, întrucât în perioada august-septembrie 2008 ar fi aderat, în deplină cunoștință de cauză la grupul infracțional organizat format din, zis "" și numiții "" și "", grup format în scopul obținerii, în mod fraudulos, de autoturisme " ", credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri, iar în aceeași perioadă, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane ar fi obținut, folosind manopere dolosive, autoturisme " ", produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri.
Potrivit dispozițiilor art. 1602alin.2 Cod proc. penală liberarea provizorie sub control judiciar, nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în cauză sunt întrunite ambele cerințe ale textului de lege menționat, care conduc la respingerea cererii de liberare provizorie formulată, existând atât date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, dar și date că acesta ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți sau martori, ceea ce ar conduce la îngreunarea cercetărilor care se efectuează și ar împiedica bunul mers al actului de justiție.
Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 89 vol.V, dosar urmărire penală), rezultă că acesta are o bogată activitate infracțională, suferind mai multe condamnări, ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni cu violență, dar și infracțiuni silvice, la regimul circulației sau de furt calificat. Prin sentința penală nr.294 din 23.07.2004 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus, de altfel, contopirea pedepselor aplicate printr-un număr de 6 sentințe, în pedeapsa de 8 ani închisoare, din a cărei executare a fost eliberat la data de 10 noiembrie 2007, cu un rest de 1037 de zile, fapt care a atras reținerea la încadrarea faptelor, atât a disp.art.37 lit. a Cod penal, dar și a disp. art. 61 Cod penal.
infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul denotă orientarea sa către săvârșirea de fapte antisociale, iar modalitatea reținută în actul de sesizare a instanței în care ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa, în cauza de față, formează convingerea instanței că se impune respingerea cererii formulate pentru a- împiedica să săvârșească alte infracțiuni.
Totodată, din analiza declarației inculpatului (fila 264 dosar fond) rezultă că acesta a împrumutat sume mari de bani familiei, al cărui fiu, are calitatea de inculpat în această cauză, reținându-se în sarcina sa că ar fi contractat credite bancare și ar fi achiziționat un autoturism " ", încredințând, cu bună-știință, în mod repetat, actul său de identitate pentru a fi falsificate acte, în vederea folosirii ulterioare la fraudarea unei instituții de credit.
În cauză, urmează a fi audiat martorul, cel care a împrumutat sumele de bani de la inculpat și pe care încă nu le-a restituit în întregime, existând posibilitatea ca inculpatul să facă presiuni asupra acestuia, pentru a zădărnici aflarea adevărului și a îngreuna cercetările ce se efectuează, în situația în care cererea sa de liberare ar fi admisă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie arătând că pericolul social concret pentru ordinea publică este mult diminuat față de momentul inițial iar lăsarea sa în libertate nu ar împiedica aflarea adevărului. A mai învederat că durata sa de arestare preventivă deja a atins o anumită perioadă, iar pe de altă parte terminarea urmăririi penale și întocmirea rechizitoriului pot schimba temeiurile avute în vedere la data arestării preventive.
Curtea, verificând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea reține, că în conformitate cu prevederile art. 1602alin.2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița din data de 24.12.2008, alături de alte persoane, în ceea ce-l privește pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003; art. 26 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal și art. 61 alin.1 Cod penal constând în aceea că în perioada august - septembrie 2008 aderat în deplină cunoștință de cauză la grupul infracțional formulat din, -, zis "" și numiții "" și "", grup format în scopul obținerii, în mod fraudulos, de autoturisme " ", credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri); precum și în aceea că în aceeași perioadă, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a obținut, folosind manopere dolosive, autoturisme, produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri.
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv începând cu data de 9.12.2008, adică de aproximativ 5 luni de zile, fiind o persoană cunoscută cu multiple antecedente penale, după cum reiese din fișa de cazier judiciar a acestuia.
În mod absolut justificat, prima instanță de judecată Tribunalul Dâmbovița, a apreciat că activitatea infracțională laborioasă pe care această persoană a desfășurat-o de-a lungul timpului coroborată cu nerecunoașterea faptelor pentru care acesta este cercetat în prezenta cauză pot constitui, prin ele însele, date suficiente care să conducă la concluzia că odată pus în libertate inculpatul ar putea săvârși alte și alte infracțiuni.
Singur acest aspect este suficient pentru a determina instanța să aprecieze că, în pofida tuturor garanțiilor și obligațiilor stipulate de art. 160 alin.3 și 32Cod procedură penală, inculpatul nu are vocația de a beneficia de instituția liberării provizorii sub control judiciar, dincolo de celelalte argumente aduse de prima instanță.
În acest fel, susținerile recurentului - inculpat - în sensul că punerea sa în libertate nu ar prezenta un pericol social concret nu au nici un fel de acoperire, iar, în altă ordine de idei durata arestări preventive a inculpatului de până în prezent de 5 luni, nu poate fi considerată excesivă și nerezonabilă chiar și conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului raportat la complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați cercetați și poziția procesuală adoptată de recurent.
Cu privire la situația familială a inculpatului aceasta pe lângă faptul că inculpatul nu a adus nici un fel de dovezi în sensul celor învederate, nu poate prevala în fața necesității ca cercetarea judecătorească să nu aibă de suferit, la fel ca și ordinea publică.
Față de cele astfel susținute, Curtea în baza art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui lui și, născut la data de 23 martie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.DC
4 ex./11.05.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frațilescu, Mihai
