Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 361/2009
Ședința publică din 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 35/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat și apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul recurent, prin apărător, a depus la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Apărătorul desemnat din oficiu, avocat, solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său și să acorde onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, depunând cerere scrisă în acest sens.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, conform memoriului depus la dosar, desființarea încheierii atacate și în rejudecare, admiterea cererii formulate de inculpat și punerea acestuia în libertate sub control judiciar. Arată că prin încheierea recurată instanța de fond a recunoscut că sunt întrunite elementele de admisibilitate a cererii, dar a apreciat-o ca neîntemeiată. Arată că, având în vedere conduita inculpatului pe durata cercetării penale, apreciată ca fiind nesinceră, instanța a reținut existența temerii că inculpatul ar putea influența martorii, precum și faptul că nu a început cercetarea judecătorească. Apreciază că încheierea atacată este neîntemeiată iar cererea formulată de inculpat întemeiată, pentru următoarele argumente:
Sub aspectul admisibilității cererii, arată că faptele reținute în sarcina inculpatului permit luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar. Arată că la art. 1602al. 2 Cod procedură penală se prevăd ipotezele în care se nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar, și anume, în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; iar în speță nu există nicio dată, ci doar se presupune că ar fi posibil ca inculpatul să influențeze martori. Învederează instanței faptul că la al. 31al art. 1602Cod procedură penală se prevede că pe timpul liberării provizorii se pot aplica unele obligații în sarcina inculpatului.
Precizează că în speță este vorba de o infracțiune flagrantă, iar în cursul acestei zile urmează să-i fie prezentat inculpatului materialul de urmărire penală, astfel că apreciază că inculpatul nu ar mai putea face nimic, precum și faptul că acesta este un infractor primar și că a desfășurat o activitate importantă de executor bancar, apreciind astfel că se poate lua măsura liberării provizorii sub control judiciar, chiar dacă există pe numele inculpatului un mandat de arestare pe 29 de zile, iar arestarea preventivă nu a expirat. În acest sens, cu titlu de exemplu, invocă cazul arbitrului.
Cu privire la acuzația că inculpatul ar fi fost total nesincer, că a încercat să ingurgiteze bancnotele, învederează instanței că aceasta este o reacție firească.
Solicită instanței să aibă în vedere situația specială a inculpatului, care are un copil bolnav de 1 an și trei luni, o soție care nu realizează venituri, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului, are contractate credite bancare, este operat la stomac și are nevoie de tratament medical; precum și faptul că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea public, având în vedere și cuantumul sumei primite.
Pentru motivele arătate, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, liberarea inculpatului sub control judiciar cu obligarea acestuia de a nu lua legătura cu părțile în proces, inclusiv martorii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își sumă obligațiile prevăzute de art. 160 Cod procedură penală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală nr. 35/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 160/8a al. 6.C.P.P. respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea încheierii penale Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul este cercetat în dosar penal nr. 399/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 6 din Lg.78/2000 raportat la art. 254 al. 1 Cod penal.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 12.05.2009 și până la data de 09.06.2009, prin încheierea nr. 13/11.05.2009 a Tribunalului Alba, măsură ce a fost adusă la îndeplinire prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 31/2009.
Pe calea unei cereri deduse judecății, inculpatul a solicitat prin avocatul său ales, liberarea provizorie sub control judiciar.
Potrivit disp.art.160/2 al.1 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Potrivit disp.art.160/2 al.2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Tribunalul examinând cererea inculpatului prin prisma disp.art.160/2 al.1, 2.pr.pen. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 al.1 pr.pen. dar nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la temeinicia acesteia, prev. de art.160/2 al.2 pr.pen.
Astfel, inculpatul este cercetat în dosar nr. 399/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 6 din Legea 78/2001 raportat la art. 254 alin. 1 Cod penal întrucât, în calitate de executor bancar în cadrul România a pretins și primit de la denunțătorul suma de 2000 lei în scopul de a tergiversa executarea silită a unui imobil aparținând acestuia din urmă, imobil care era ipotecat în favoarea băncii.
Având în vedere natura faptei de care este acuzat inculpatul, conduita acestuia pe parcursul procesului penal adoptând o atitudine nesinceră și existând temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor - raportat la împrejurarea că cercetarea judecătorească nu a început, cererea de liberare provizorie sub control judiciar se privește a fi neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul solicitând personal și prin apărătorul său ales admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și a se dispune punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, arătând că va respecta obligațiile ce i se vor impune conform disp. art. 160/2 al. 3.
C.P.P.În motivarea recursului se arată că încheierea penală atacată este netemeinică, în cauză fiind întrunite cerințele art. 160/2
C.P.P.Instanța de fond a recunoscut că sunt întrunite elementele de admisibilitate a cererii, dar a apreciat-o ca neîntemeiată. Întrucât s-a apreciat că pe durata cercetării penale a dat dovadă de nesinceritate, instanța de fond a reținut existența temerii că ar putea influența martorii, precum și faptul că nu a început cercetarea judecătorească.
Sub aspectul admisibilității cererii, se arată că faptele reținute în sarcina sa permit luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar. În cuprinsul disp. art. 1602al. 2.C.P.P. se prevăd ipotezele în care se nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar, și anume, în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; in speță nu există nicio dată, ci doar se presupune că ar fi posibil ca inculpatul să influențeze martori. Se învederează instanței faptul că la al. 31al art. 1602Cod procedură penală se prevede că pe timpul liberării provizorii se pot aplica unele obligații în sarcina inculpatului.
Se precizează că în speță este vorba de o infracțiune flagrantă, iar în cursul acestei zile urmează a-i fi prezentat materialul de urmărire penală, astfel că apreciază că nu ar mai putea face nimic.
Se mai arată că este infractor primar și că a desfășurat o activitate importantă de executor bancar, apreciind astfel că se poate lua măsura liberării provizorii sub control judiciar, chiar dacă există pe numele inculpatului un mandat de arestare pe 29 de zile, iar arestarea preventivă nu a expirat. În acest sens, cu titlu de exemplu, invocă cazul arbitrului.
Cu privire la acuzația că inculpatul ar fi fost total nesincer, că a încercat să ingurgiteze bancnotele, se învederează instanței că aceasta este o reacție firească.
Se mai solicită instanței să aibă în vedere situația sa specială arătând că are un copil bolnav de 1 an și trei luni, o soție care nu realizează venituri, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului, are contractate credite bancare, este operat la stomac și are nevoie de tratament medical. Consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și a se avea în vedere având și cuantumul sumei primite.
Curtea de Apel examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Față de inculpatul recurent s-a luat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile de la data de 12.05.2009 și până la data de 9.06.2009 prin încheierea penală nr. 13/11.05.2009 a Tribunalului Alba - Secția Penală, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea 79/2000 rap. la art. 254 al. 1.Cod Penal În sarcina inculpatului s-a reținut că în calitatea sa de executor bancar la SA România a pretins și primit de la denunțătorul suma de 2.000 lei cu scopul de a tergiversa executarea silită a unui imobil aparținând denunțătorului și care era ipotecat în favoarea băncii. La data de 10.05.2009 inculpatul recurent a fost prins în flagrant pe când a luat de la denunțător suma de bani cerută.
Raportat la această stare de fapt în mod corect instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar și a respins-
Inculpatul este cercetat fiind bănuit că a săvârșit o infracțiune de corupție, faptă gravă în actualul context social și economic. Mai mult, deși a fost prins în flagrant, inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei dând dovadă de nesinceritate.
Este adevărat că regula este cercetarea unei persoane în stare de libertate dar față de fapta presupus a fi fost săvârșită de inculpat și împrejurările săvârșirii ei se apreciază de către C că nu se impune ca în acest moment a desfășurării procesului penal cercetarea inculpatului recurent să se facă cu acesta în stare de libertate. Astfel, dosarul se află în faza urmăririi penale și există pericolul ca inculpatul recurent să influențeze ancheta, ținând seama și de conduita sa în momentul prinderii în flagrant.
Pe de altă parte, fapta de care este acuzat inculpatul recurent este gravă iar timpul scurt de la data prinderii sale nu a stins ecourile negative din societate, fapta având încă o rezonanță negativă, rezonanță care s-ar amplifica dacă în la acest moment s-ar dispune de către instanțe cercetarea sa în stare de libertate.
Chiar dacă inculpatul recurent arată că va respecta obligațiile ce i se vor stabili dacă va fi pus în libertate Curtea apreciază că în acest moment nu se impune cercetarea sa în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât ancheta penală nu este finalizată și subzistă toate temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive.
Referitor la motivele de natură personală și familială invocate de inculpatul recurent în susținerea recursului acestea nu sunt de natură a admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată, raportat la gravitatea faptei presupus a fi fost săvârșite și la stadiul în care se află ancheta penală, astfel că recursul declarat de inculpatul recurent va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b
C.P.P.În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 35/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./29.05.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Maria Elena Covaciu, Dana
