Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 27/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 27/2009
Ședința publică din 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 14/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d raportat la art. 3856Cod procedură penală admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală. Precizează faptul că instanța de fond a făcut referire la prevederile art. 148 lit. a Cod procedură penală, privind sustragerea inculpatului de la urmărire, dar învederează instanței faptul că în speță nu sunt îndeplinite aceste condiții, având în vedere faptul că inculpatul a fost cel care s-a predat organelor de urmărire penală. Referitor la reținerea de către instanța de fond a lit. faa rt. 148 Cod procedură penală, solicită instanței să rețină faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, după săvârșirea faptei s-a dus să-și vadă copii la mănăstire și apoi s-a predat organelor de urmărire penală, apreciind astfel că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că se impune aplicarea art. 145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere că a fost arestat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală nr. 14/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 149/1 C.P.P. art. 143, 148 lit. a și f admiterea C.P.P. propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând de la data de 27 mai 2009 și până la data de 26 iunie 2009, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174.
Cod PenalÎn baza art. 189.C.P.P. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- la data de 27.05.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Albaa solicitat luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, cercetat în dosar nr. 640/P/2009 sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal.
În motivarea propunerii s-a arătat că în data de 23.05.2009 inculpatul i-a aplicat cu un briceag o lovitură în zona abdominală părții vătămate, rezultând o plagă abdominală penetrantă cu leziune intestinală și complicată cu peritonită, care a impus intervenția medicală de urgență, leziunile necesitând 25-30 de zile de îngrijiri medicale în caz de evoluție favorabilă, și au pus în primejdie viața victimei.
S-a mai arătat că starea de fapt este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- procese-verbale de consemnare a denunțului încheiat de organele de poliție în data de 24.05.2009;
- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice privind situația locului săvârșirii faptei și ridicarea obiectelor de îmbrăcăminte aparținând părții vătămate;
- raport de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală, privitor la partea vătămată;
- declarația părții vătămate;
- declarațiile martorilor, și;
- dovada de ridicare de la inculpat a briceagului corp delict folosit la săvârșirea faptei;
- declarațiile inculpatului.
Examinând propunerea de arestare preventivă prin prisma dispozițiilor art. 1491Cod procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în prezent în cauză, Tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, astfel cum a fost descrisă în propunerea de arestare, faptă pentru care legea prevede pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică generat de rezonanța socială negativă a faptului că o persoană care a comis o infracțiune de o violență sporită împotriva altei persoane, punându-i viața în primejdie, este cercetată în stare de libertate, fiind întrunite cerințele art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală.
De asemenea, s-a apreciat că există indicii că inculpatul s-a sustras după comiterea faptei, de urmărire penală, fiind incident și cazul prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală.
Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului este redat de gravitatea deosebită a faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia - respectiv prin lovirea victimei cu un briceag în abdomen, cauzându-i leziuni grave și complicate-peritonită - care au impus intervenția chirurgicală de urgență, necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale în caz favorabil, și totodată au pus în primejdie viața victimei.
Susținerile inculpatului că a fost determinat să comită fapta datorită comportamentului victimei care l-a amenințat și i-a dat o palmă nu justifică în raport de probele administrate până în acest moment să se rețină că inculpatul, provocat fiind, a comis această faptă gravă și prin urmare să fie lăsat în libertate, întrucât agresiunea asupra victimei a fost de o violență sporită prin scoaterea briceagului și desfacerea lamei, briceagul rupându-se de lanțul cu care era agățat în buzunar, după care inculpatul l-a înfipt în zona abdominală a părții vătămate.
De asemenea, susținerile inculpatului, că nu s-a sustras urmăririi penale după comiterea faptei întrucât a plecat să-și vadă copii aflați în custodia Mănăstirii, au fost apreciate ca nefondate în raport de probele de la dosar din care rezultă că fapta a fost comisă în data de 23 mai 2009, iar la mănăstire a ajuns doar în data de 25.05.2009.
Recunoașterea și regretul manifestate de inculpat, precum și faptul că s-a predat poliției în data de 26.05.2009 ora 8.00, nu conduc la concluzia necesității lăsării în libertate a inculpatului în raport de toate criteriile pe baza cărora se alege măsura preventivă prev. de art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere gravitatea faptei, urmările grave produse victimei, ceea ce indică un pericol sporit pentru ordinea publică.
Alegerea altei măsuri preventive neprivative de libertate, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea, a fost apreciată ca lipsită de eficiență câtă vreme din actele dosarului rezultă că inculpatul nu are domiciliul stabil, locuind sporadic la diferite persoane, în barăci și câtă vreme există indiciile sustragerii de la urmărirea penală a inculpatului, aspecte coroborate cu pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului, relevat anterior.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen, nemotivat, inculpatul solicitând personal și prin apărătorul desemnat din oficiu ca în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d raportat la art. 3856Cod procedură penală admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și ca urmare cercetarea sa în stare de libertate.
În motivarea recursului, oral, s-a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a și f Cp.p. Se arată că instanța de fond a făcut referire la prevederile art. 148 lit. a C.P.P. privind sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, dar în speță nu sunt îndeplinite aceste condiții deoarece inculpatul a fost cel care s-a predat organelor de urmărire penală.
Referitor la reținerea de către instanța de fond a lit. faa rt. 148.C.P.P. se solicită a se reține faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, după săvârșirea faptei s-a dus să-și vadă copii la mănăstire și apoi s-a predat organelor de urmărire penală. Se apreciază astfel că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că se impune aplicarea art. 145 Cod procedură penală.
Curtea de Apel examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
În recursul său inculpatul critică temeiurile de drept conform cărora s-a dispus măsura arestării preventive în ce-l privește, arătând că în cauză nu subzistă condițiile cerute de prevederile art. 148 lit. a și f
C.P.P.Analizând actele de urmărire penală Curtea constată că la data de 23.05.2009 inculpatul recurent a lovit cu un briceag pe partea vătămată, punându-i acestuia viața în primejdie. După săvârșirea faptei inculpatul recurent a fugit cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fiind găsit de către organele de poliție doar la data de 26.05.2009, astfel că există indicii temeinice că a încercat să se sustragă urmăririi penale. Motivarea inculpatului recurent cum că a plecat doar pentru a-și vedea copiii aflați la nu este fondată atâta timp cât la Mănăstire a ajuns la 2 zile de la săvârșirea faptei.
În mod corect instanța de fond a reținut ca temei al arestării preventive și dispozițiile art. 148 lit. f Astfel C.P.P. inculpatul recurent este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la omor, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul social concret este relevat de împrejurarea că fapta presupus a fi săvârșită de inculpatul recurent este de o gravitate sporită, cu grad ridicat de violență și cu impact negativ asupra comunității, astfel că nu se justifică cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Curtea apreciază de asemenea, că buna comportare a inculpatului recurent după luarea măsurii arestării preventive nu are relevanță, în sine, asupra temeiniciei și legalității acestei măsuri atâta timp cât în cauză sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. a și f
C.P.P.Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. inculpatului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 14/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./29.05.2009
jud. fond -
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Maria Elena Covaciu, Dana
