Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 404/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 10 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.P.P.).
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 3942/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părtile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și, in conformitate cu disp. art. 1602cod pr. penală, să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. Acesta este la primul conflict cu legea penală, s-a audiat martorul care nu a dat indicii cu privire la faptă. Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 cod penal, pedeapsa este sub 18 ani închisoare, astfel încât solicită să se constate că sunt îndeplinite cerințele legii pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Curtea, pune in discuție deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție in care se statuează că, chiar dacă este vorba de o tentativă, se are în vedere pedeapsa pentru fapta consumată.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, in raport de deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind inadmisibil, întrucât cererea a fost respinsă ca inadmisibilă datorită faptului că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1602cod pr. penală, pedeapsa pentru fapta consumată fiind mai mare de 18 ani închisoare.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 10 2008, Tribunalul Constanțaa respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 08 2008, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii "arestării preventive" cu măsura "liberării provizorie sub control judiciar" prevăzut de art.1601raportat la art.1602Cod procedură penală.
Pentru ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar să fie admisibilă, este necesar ca pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracțiunii intenționate, să nu depășească 18 ani.
Potrivit art.1411cod penal, prin pedeapsă prevăzută de lege, se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.
Cum în cazul de față, limitele de pedeapsă sunt de la 15 la 25 ani pentru infracțiunea consumată, instanța a constatat că nu a fost îndeplinită condiția prev.de art.1602Cod procedură penală, și a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs motivând că poate fi pus în libertate deoarece, nu are antecedente penale, iar primul martor audiat în cauză nu dă indicii asupra vinovăției sale.
Criticile nu sunt întemeiate.
Probele administrate până în acest moment și anume declarațiile inculpatului coroborate în parte cu declarațiile părții vătămate și ale martorei conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta penală dedusă judecății, fiind întrunite încă cerințele art.143 Cod procedură penală cu referire art.1681Cod procedură penală.
Totodată, perioada scurtă sursă de la luarea măsurii arestării preventive nu a atenuat pericolul social concret pe care l-ar prezenta inculpatul lăsat în libertate, așa încât, nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate.
În fine, prin condiționarea de către legiuitor a "punerii în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune" de cuantumul maximului pedepsei prevăzut prin textul incriminator nu se îngrădește dreptul inculpatului ca persoană arestată de a se adresa instanței și a fi judecată într-un termen rezonabil (conform art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale) deoarece inculpatul are alte căi legale prin care judecătorul se pronunță asupra solicitărilor sale referitoare la posibilitatea punerii în libertate - art.139 Cod procedură penală, care prevede posibilitatea revocării arestării preventive ori înlocuirea acesteia, art.160 Cod procedură penală.
Prin urmare, n egăsindu-se vreun caz de nulitate a hotărârii, recursul este nefondat și, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 40 lei onorariu pt. av. se va plăti, potrivit art.189 cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 10 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 40 lei onorariu pt. av. se va plăti, potrivit art.189 cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
JUDECĂTOR
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursului, casării cu trimitere spre rejudecare.
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 19.09.2008
Motivarea opiniei separate
Am opinat, cu ocazia deliberării, în sensul admiterii recursului, a casării încheierii recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, Secția Penală, având în vedere următoarele considerente:
1. În mod greșit prima instanță a considerat că nu este îndeplinită condiția prev. de art.1602alin.1 cod pr.penală în ce privește maximul special al pedepsei.
Astfel, încadrarea juridică dată faptei ce face obiectul inculpării este aceea prev. de art.20 cod penal rap. la art.174 combinat cu art.175 lit."c" și "i" cod penal.
Ca atare, limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului sunt de 7 ani și 6 luni și, respectiv 12 ani și 6 luni.
Tentativa este una din formele infracțiunii, alături de infracțiunea consumată, nu o cauză de reducere sau atenuare a pedepsei.
De aceea,prin lege, aceasta are un regim sancționator diferit de infracțiunea consumată, iar minimul și maximul de pedeapsă obținut prin aplicarea art.20 cod penal, sunt limiteprevăzute de legeale pedepsei pentru infracțiunea în forma tentativei.
Prin aplicarea art.20 cod penal nu se realizează operațiunea de stabilire și individualizare a pedepsei ci, se stabilesc premisele legale ale acestor operațiuni judiciare, respectiv limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege.
Aceasta, apreciez că, este interpretarea sintagmei " pedeapsa prevăzută de lege din cuprinsul art.1602alin.1 cod pr.penală", întrucât nu se face distincție între legea generală și cea specială, între partea generală și partea specială a codului penal.
2. În plus, în sens contrar, inculpatului i s-ar încălca dreptul prev. de art.5 paragraf 4 din CEDO, dispoziția sus menționată din tratatul internațional vizând exercitarea nediscriminatorie a acestui drept și caracterul sau efectiv.
Ori, deși, dispozițiile art.5 paragraf 4 din CEDO nu permit vreo derogare specifică, prin introducerea în legea internă a unei condiții vizând limita de pedeapsă, în raport de care persoana privată de libertate prin arestare preventivă ( prezumată nevinovată ) are sau nu vocație legală la punerea în libertate sub control judiciar sau pe cauțiune, se aplică diferit și discriminatoriu dispozițiile art.5 paragraf 4, unor persoane private de libertate ce, toate, se găsesc în situația premisă din art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO.
Apreciez că pentru asigurarea efectivității dreptului prev. de art.5 paragraf 4 din CEDO, persoanele aflate în situația prev. de art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO, trebuie, nediferențiat, să aibă aceeași vocație de a obține punerea în libertate pe timpul procedurii, precum și, accesul efectiv și concret, latoatemodalitățile și procedurile judiciare prin care se tinde punerea sa în libertate.
Ca atare, întrucât, prin respingerea ca inadmisibilă a cererii apare ca incident cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.10 cod pr.penală, opinez în sensul aplicării art.38515alin.2 lit.c cod pr.penală, impunându-se rejudecarea cererii de către prima instanță, pentru asigurarea discutării acesteia, în fond, în ambele grade de jurisdicție prevăzute de dreptul intern.
JUDECĂTOR,
Red.jud.-
Tehnodact.gref. -
2 ex./22.09.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Cristian Epure, Zoița Frangu
