Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 439/
Ședințapublică din 29 August 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G-- - judecător
Judecător dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul,aflat în Arestul IPJ V,împotriva încheierii de ședință nr.23 din 20 august 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.72325/2008 emis de Baroul - cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocatul ales depune la dosar dovada imposibilității sale de prezentare la termenul din data de 26 august 2008 și împuternicirea avocațială.
Curtea acordat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond să se reexamineze calificarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatului, cu precizarea că cererea formulată nu reprezintă o schimbare a încadrării juridice a faptelor. Solicită a se reexamina cererea de liberare provizorie sub control judiciar sub aspectul temeiniciei acesteia.
Totodată, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv a se avea în vedere că recurentul-inculpat are tatăl grav bolnav, iar inculpatul este, alături de fratele său, responsabil de situația materială a familiei. Mai mult decât atât, recurentul-inculpat nu are antecedente penale, provine dintr-o familie respectabilă, de intelectuali, el însuși fiind absolvent de facultate, bucurându-se de un bun prestigiu în rândurile cunoscuților, astfel că nu prezintă pericol pentru ordinea publică dacă acesta ar fi lăsat în libertate.
Mai precizează că recurentul-inculpat cunoaște gravitatea faptelor pentru care este cercetat, însă în cauza de față nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art.208,209 Cod penal, atâta vreme cât textul din legea specială are prioritate în aplicabilitate.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată este inadmisibilă, iar în momentul de față nu se poate discuta cu privire la o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptelor, astfel că pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, nefiind întrunite cerințele prev.de art.1602Cod procedură penală.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, apreciind că nu este un pericol pentru ordinea publică. Totodată, precizează că are situație familială deosebită și a fost cooperant cu organele de anchetă și pe tot parcursul procesului penal. În încheiere, precizează că susține apărările formulate de avocatul său ales.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr.23 din 20 august 2008, Tribunalul Vâlcea, a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.10.1979 în Rm.V, domiciliat în Rm.V, Calea lui nr. Nr. 162, bloc 26,. B,. 14, județul V, CNP -.
A obligat pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea în concurs infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin.1 și 3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 43 alin.1 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 208 alin.1 combinat cu art. 209 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate, se poate acorda numai atunci când legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Pentru una dintre infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, respectiv infracțiunea de furt calificat care produs consecințe deosebit de grave, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Față de dispozițiile art. 1608raportat la art. 1602alin.1 Cod procedură penală cererea fost respinsă ca inadmisibilă, în această fază procesuală, instanța neputându-se pronunța asupra unei eventuale schimbări încadrării juridice.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul.
Recurentul critică hotărârea judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie. Se invocă faptul că în mod greșit prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar. În acest sens, se susține că parchetul a stabilit o încadrare juridică greșită a faptelor pe care le-a reținut în sarcina inculpatului. Totodată, recurentul arată că nu înțelege să formuleze o cerere de schimbare a încadrării juridice, inadmisibilă de altfel în acest cadru procesual, dar solicită a se reexamina cererea de liberare provizorie sub control judiciar și sub aspectul temeiniciei, având în vedere că infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 comb. Cu art.209 alin.4 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal nu poate fi reținută în sarcina inculpatului deoarece acest text de lege reprezintă o normă generală în raport cu reglementările speciale prevăzute de celelalte acte normative care reglementează infracțiuni reținute în sarcina inculpatului și prin urmare, normele speciale derogă de la norma generală.
Sub aspectul temeiniciei recurentul apreciază că, în raport cu circumstanțele personale, dar și cu aspectele ce rezultă din probele administrate până în prezent, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este fondată.
Examinând încheierea supusă recursului, în raport cu motivele invocate și în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art.42 alin.1 și 3 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.48 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic.artr.41 alin.2 Cod penal și art.208 alin.1 comb.cu art.209 alin.4 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
În esență, în actele de cercetare penală care formează obiectul dosarului penal nr.110/D/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea se reține în sarcina inculpatului aderarea și sprijinirea unui grup organizat, acces fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice, fals informatic, fraudă informatică în formă continuată și furt calificat cu consecințe deosebit de grave.
Așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală, întreaga activitate infracțională a inculpatului are ca obiect săvârșirea unor infracțiuni informatice.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate se poate acorda numai atunci când legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cauză, infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.4 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, reținută în sarcina inculpatului, este prevăzută de legea penală cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
În raport cu aceste elemente, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Cu toate acestea, hotărârea pronunțată este criticabilă pentru că prima instanță nu a dat eficiența cuvenită unor categorii și principii fundamentale ale dreptului, inclusiv a unor principii constituționale, care, sub aspectul forței juridice au prioritate în raport cu normele procedurale invocate.
Conform legislației în vigoare, într-un astfel de cadru procesual, nu sunt aplicabile dispozițiile art.334 Cod procedură penală privind schimbarea încadrării juridice și prin urmare, instanța nu poate să dispună în acest sens.
Curtea reține că în aplicarea și interpretarea legii autoritățile publice, inclusiv parchetele și instanțele judecătorești, dispun de o " marjă de apreciere", în limitele conferite de Constituție și lege și determinate de situația de fapt ce rezultă din probele administrate.
Așa cum în mod constant s-a reținut în literatura de specialitate exercitarea competențelor legale de către autoritățile publice, cu depășirea limitelor marjei de apreciere reprezintă exces de putere, situație care nu poate fi acceptată contravenind principiilor fundamentale ale dreptului și principiilor constituționale.
Un act juridic poate fi emis cuexces de putere, așa cum în mod constant a precizat literatura de specialitate, atunci când se încalcă în mod vădit normele imperative privind competența materială a autorității statale emitente, sau în ipoteza în care actul respectiv creează o discriminare sau în situația în care se încalcă respectiv, se restrânge în mod nejustificat exercițiul unor drepturi fundamentale garantate constituțional sau chiar a unor drepturi subiective consacrate de legislația specială.
De asemenea, un act juridic al unei autorități statale poate să reprezinte un exces de putere și în situația în care măsura dispusă nu este motivată în mod suficient și rezonabil sau în ipoteza în care nu se respectă principiul proporționalității, adică, măsura dispusă nu este adecvată scopului urmărit de lege.
de putere este o categorie la care se referă și unele acte normative ( a se vedea Legea nr.544/2004), dar, mai mult decât atât reprezintă o realitate care poate fi constatată de către o autoritate publică, respectiv o instanță judecătorească, atunci când exercită controlul, sub aspectul legalității și temeiniciei, asupra unor acte juridice.
Această susținere a instanței este justificată în raport cu dispozițiile art.16 alin.2 din Constituție, dispoziții ce instituie supremația Constituției și în general a legii. Prin urmare, un act juridic care este emis cu exces de putere, reprezintă implicit o încălcare a dispozițiilor art.16 alin.2 din Constituție.
Dat fiind principiul supremației Constituției, încălcarea unei norme constituționale poate fi constatată și prin urmare cenzurată oricând și în orice procedură judiciară de către instanțele judecătorești.
În speță, curtea constată că actele judiciare din dosarul nr.110/D/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, prin care s-a reținut în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 rap.la art.209 alin.4 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reprezintă unexces de putere,deoarece această încadrare juridică nu este justificată temeinic, suficient și rațional în raport cu probele administrate în această cauză.
Totodată, încadrarea de mai sus reprezintă exces de putere, deoarece este de natură să încalce, în mod nejustificat, exercitarea dreptului fundamental la libertate individuală garantat de dispozițiile art.23 din Constituție. Una dintre garanțiile constituționale pentru libertate individuală este aceea prevăzută de art.23 alin.7 din Constituție, potrivit cărora " Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune".
În raport cu încadrarea juridică reținută în faza de urmărire penală, respectiv și a infracțiunii de furt cu consecințe deosebit de grave, recurentul este lipsit în mod nejustificat de exercitarea dreptului constituțional prevăzut de art.23 alin.7 din Constituție, drept consacrat în mod expres și de dispozițiile art.160/1 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Având în vedere actele și lucrările dosarului de urmărire penală, curtea constată că dispozițiile prevăzute de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.4 Cod penal, sunt reglementări generale, în raport cu dispozițiile prevăzute de Legea nr.161/2003. Prin urmare, în cazul în care în sarcina inculpatului sunt reținute infracțiunile mai sus precizate reglementate de Legea nr.161/2003 este nejustificat și nerațional, reprezentând totodată un exces de putere și reținerea dispozițiilor art.208 rap.la art.209 alin.4 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Procedând în acest fel, organul de urmărire penală a încălcat principiul de drept conform căruia " normele speciale derogă de la normele generale și se aplică cu prioritate" cu consecința îngrădirii exercitării recurentului a unui drept fundamental, dreptul de cere liberarea provizorie sub control judiciar, garantat constituțional.
În raport cu aceste considerente, reținându-se de putere în forma mai sus expusă, curtea constată că prin încadrarea juridică stabilită în faza de urmărire penală se încălcă dispozițiile art.16 alin.2 din Constituție.
Prin urmare, instanța nu va lua în considerare la aprecierea asupra admisibilității cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către recurent și dispozițiile prevăzute de art.208 rap.la art.209 alin.4 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
Se constată totodată că sunt îndeplinite condițiile formale privind admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de art.1602Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, în temeiul disp.art.38515pct.2 Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.23 din 20 august 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Se va casa în întregime încheierea atacată.
Se va admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Cauza va fi trimisă spre rejudecare la ribunalul Vâlcea pentru a soluționa cererea sub aspectul temeiniciei.
O astfel de soluție este pe deplin justificată, pentru că numai în acest fel se respectă dreptul constituțional la apărare prevăzut de art.24 din Constituția României, dar și de instrumente juridice internaționale, sub aspectul dreptului inculpatului ca cererea sa să fie analizată și examinată cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D
Admite recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 03.10.1979 în Rm.V, aflat în Arestul IPJ V, împotriva încheierii de ședință nr.23 din 20 august 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în întregime încheierea atacată.
Admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Vâlcea pentru a soluționa cererea sub aspectul temeiniciei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.dr.
Tehn.
4 ex.
Jud.fond:.
04.09.2008.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Raluca
