Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 493/R/2009
Ședința publică din data de 11 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Maria Boer Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin
PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.317/02.07.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar cu consecința punerii inculpatului în libertate și stabilirii obligațiilor pe care instanța le apreciază necesare în raport de disp.art.1602pr.pen. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată alături de alți cinci inculpați însă numai un inculpat se află în stare de libertate. Situația inculpatului, dacă nu este identică, este chiar mai favorabilă decât a inculpatului u, din același dosar și care a fost pus în libertate. Cu privire la temeinicia acestei măsuri, disp.art.1602alin.2 pr.pen. prevăd că liberarea sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți. Consideră că din probele administrate în cauză până în acest moment și raportat la persoana inculpatului nu există date din care să rezulte că procesul penal nu s-ar putea desfășura în condiții optime în ipoteza în care acesta ar fi pus în libertate. În încheierea recurată nu sunt analizate în concret temeiurile arestării inculpatului. Solicită a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii și decizia penală nr.443/R/2009 pronunțată în dosar nr- a Curții de APEL CLUJ în care s-a examinat recursul parchetului declarat împotriva admiterii unei cereri de liberare sub control judiciar a inculpatului. Inculpatul nu a influențat părțile din dosar, nu a luat legătura cu nici unul dintre inculpații din dosar sau părțile vătămate. Instanța de fond nu menționează numele inculpatului când analizează influența celorlalți inculpați asupra părților vătămate. Faptul că inculpatul este fără antecedente penale, are o familie legal constituită, a relatat cu sinceritate și recunoaștere, este caracterizat de membrii comunității din D ca fiind o persoană care s-a îngrijit de familie, sunt motive suficiente pentru a se aprecia că sunt îndeplinite condițiile art.1602pr.pen. În măsura în care inculpatul nu va respecta obligațiile impuse de instanță prevăzute în art.1602alin.3 și 31.pr.pen. se va putea dispune oricând rearestarea acestuia.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Astfel, apreciază că încheierea instanței de fond este temeinică și legală, instanța în mod corect a apreciat că nu este posibilă liberarea sub control judiciar a inculpatului, punerea acestuia în libertate ar fi în măsură să provoace o reală tulburare ordinii și liniștii publice, existând riscul zădărnicirii aflării adevărului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive decât cea a arestării preventive.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.317 din 2 iulie 2009 Tribunalului Cluj, în temeiul art.1608aal.6 pr.pen. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui G și, la data de 09.05.1972, CNP -, arestat preventiv în Arestul IPJ
În baza art.192 al.2 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 28.07.2009, sub nr-, inculpatul a solicitat instanței de judecată liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivare s-a arătat că a fost arestat preventiv prin Încheierea Penală nr.28/C/A/2009, ulterior măsura fiind prelungită prin Încheierile penale nr.38/C/A/2009, 50/C/A/2009 și 55/C/A/2009, toate ale Tribunalului Cluj. La data de 21.07.2009 a fost sesizat Tribunalul Cluj cu soluționarea fondului cauzei, în dosarul nr-. În esență, sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se putea dispune liberarea provizorie, prev. de art.1602alin.1 și 2.pr.pen. S-a mai arătat că din probele administrate până la acest moment nu există dată din care să se poată trage concluzia că procesul penal nu s-ar desfășura în condiții optime în cazul în care inculpatul ar fi în stare de libertate și nici că s-ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau martori. În susținerea cererii formulate a fost invocată și jurisprudența
Analizând cererea formulată pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente fondului cererii, întrucât în baza art.1606pr. și în virtutea Deciziei nr.7/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța a admis în principiu cererea, s-au reținuz următoarele:
Prin Încheierea penală nr.28/C/30.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul cu nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, alături de coinculpații, și, în temeiul art. 148 lit.b, e și f pr.pen. fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și art.194 alin.1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.și art.33 lit.a pen. Ulterior măsura arestării preventive a mai fost prelungită prin alte trei hotărâri ale Tribunalului Cluj.
La data de 21.07.2009, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, cererea fiind accesorie fondului cauzei.
Potrivit art.1602alin.1 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și în cazul în care nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau în situația în care nu există date în sensul că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Dacă în ceea ce privește prima condiție prev. de art.1602alin.1 pr.pen. cu privire la limita maximă de pedeapsă, având în vedere și Decizia nr.7/2009 a dată în recurs în interesul legii, este îndeplinită, cea de-a doua condiție, prev. de art.1602alin.2 pr.pen. instanța a apreciat că astfel de date, din care să rezulte că inculpatul odată pus în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau părți, există în cauză.
Cu privire la acest aspect instanța a reținut pe de o parte că existența unor astfel de date, în sensul că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, a constituit unul din temeiurile de arestare avut în vedere când s-a dispus această măsură, conform art.148 lit.b pr.pen. Pe de altă parte, existența acestor date de încercare de a zădărnici aflarea adevărului decurg din însăși modalitate de comitere a faptelor pentru care este cercetat, având la bază acțiuni de constrângere fizică și psihică a părților vătămate sau de intimidare a acestora.
Nu mai departe de data de 24.07.2009, instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, în baza art.3001pr.pen. a constatat că temeiul de arestare prev. de art.148 lit.b pr.pen. este actual și de însemnătate, în economia cauzei, impunând în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. De la data acestei verificări nu au intervenit schimbări în sensul diluării sau dispariției acestui temei de arestare.
Contrar susținerilor inculpatului în sensul că activitatea sa infracțională este strict legată de partea vătămată, din studierea probelor dosarului, se poate lesne observa că activitatea acestuia, fără a intra în amănunte, viza și alte părți vătămate. Desigur că activitatea concretă a inculpatului, contribuția sa la acțiunile grupului, rolul său în ierarhia acestuia, vor fi analizate pe parcursul cercetării judecătorești și nu fac obiectul vreunei discuții în cadrul acestei proceduri. ne vom limita la a arăta că în cauză există indicii că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, precum și date că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori ori prin încercarea de a exercita presiuni asupra părților vătămate ori de a realiza înțelegeri frauduloase cu acestea.
S-a menționat că prin modul conjugat în care au acționat inculpații, prin acțiunile ilicite de notorietate desfășurate în orașul D și prin violențele psihice și fizice la care grupul din care face parte inculpatul se pare că le-ar fi supus pe părțile vătămate, "faima" inculpatului a creat rumoare într-o comunitate destul de vastă ca cea din orașul D, toți cetățenii așteptând reacția fermă și eficientă a autorităților.
S-a precizat că situația juridică a inculpatului petent nu este identică cu cea a inculpatului, față de care instanța care a dispus liberarea sa provizorie sub control judiciar a apreciat că introducerea acestuia în grupul infracțional constituit, se pare, de către inculpați, este forțată, și că ceilalți inculpați, printre care și inculpatul se manifestă violent verbal și fizic față de părțile vătămate, acestea fiind timorate de atitudinea lor, existând, din această pricină toate premisele ca aceștia să încerce să exercite presiuni asupra persoanelor vătămate, odată puși în libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 11.08.2009 a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința admiterii cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar. S-a arătat că situația inculpatului este mai favorabilă decât a inculpatului u, care a fost pus în libertate. Consideră că din probele administrate în cauză până în acest moment și raportat la persoana inculpatului nu există date din care să rezulte că procesul penal nu s-ar putea desfășura în condiții optime dacă acesta ar fi pus în libertate. În încheierea recurată nu sunt analizate în concret temeiurile arestării inculpatului. S-a solicitat a se avea în vedere decizia penală nr.443/R/2009, dosar nr- a Curții de APEL CLUJ referitoare la inculpatul. Inculpatul nu a influențat părțile din dosar, nu a luat legătura cu nici unul dintre inculpații din dosar sau părțile vătămate. Inculpatul nu are antecedente penale, are o familie legal constituită, a fost sincer, este caracterizat de membrii comunității din D ca fiind o persoană care s-a îngrijit de familie, astfel că sunt îndeplinite condițiile art.1602pr.pen.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că măsura arestării preventive a inculpatului recurent a fost luată la data de 30.03.3009 prin Încheierea penală nr.28/C/2009 a Tribunalului Cluj, dosar nr-, în temeiul art.148 lit.b, e și f pr.pen. inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și art.194 alin.1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.și art.33 lit.a pen.
Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale, iar apoi menținută de instanță conform art.3001pr.pen. la primirea dosarului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, în data de 24.07.2009, reținându-se că temeiurile care au deteminat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent subzistă și impun privarea lui de libertate în continuare.
Art.1602alin.2 pr.pen. prevede în mod expres cazurile în care nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar dispunând că aceasta nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Raportat la temeiul arestării reținut în sarcina inculpatului, curtea constată că nu există garanția că lăsat în libertate va avea o conduită care să nu îngreuneze buna derulare a procesului penal, nefiind îndeplinită cerința art.1602alin.2 pr.pen.
În mod corect a reținut instanța de fond că existența datelor că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului decurg din însăși modalitatea de comitere a faptelor pentru care este cercetat, fapte având la bază acțiuni de constrângere fizică și psihică a părților vătămate sau de intimidare a acestora și că situația inculpatului recurent, contrar susținerilor sale, nu este identică cu cea a inculpatului, care este judecat în stare de libertate.
Modul conjugat în care se pare că au acționat inculpații, prin acțiunile ilicite de notorietate desfășurate în orașul D și prin violențele psihice și fizice la care grupul din care face parte inculpatul le-ar fi supus pe părțile vătămate, au creat o rezonanță negativă în comunitate, iar pentru restabilirea unei vieți normale și descurajarea climatului inftacțional este necesară luarea celor mai severe măsuri.
Curtea constată că cercetarea în stare de libertate a unei persoane suspectate de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave este de natură a încuraja climatul infracțional într-o societate românească în care libertatea și democrația sunt greșit înțelese ca permițând individului să facă orice, chiar încălcând drepturile altora și în care fenomenul infracțional este în continuă creștere, aspect ilustrat de numeroasele cauze penale aflate pe rolul instanțelor, de numărul mare de arestați preventiv și de condamnați, comparativ cu alte state europene cu tradiții democratice mai îndelungate.
Raportat la obiectul cererii instanța de fond nu avea obligația de a analiza temeiurile arestării, astfel cum a susținut inculpatul recurent.
De asemenea, soluția dată cererii inculpatului nu are relevanță pentru prezenta cauza, situația acestuia fiind diferită.
Pentru toate considerentele prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ C împotriva încheierii penale din 30 iulie 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ C împotriva încheierii penale din 30 iulie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.LM/MB
17.08.09/ 3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Maria Boer Iuliana Moldovan
