Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 502
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul - Biroul Teritorial Timiș.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii nr.288/PI/4.05.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare punerea în libertate sub control judiciar, a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, urmând a se ține cont de încadrarea juridică dată de Tribunalul Timiș și de faptul că inculpatul are un copil minor și nu prezintă pericol social concret, neavând nici o legătură cu inculpatul.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, încheierea pronunțată de Tribunalul Timiș fiind temeinică și legală și menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Inculpatul, având cuvântul, arată că nu a colaborat cu și, nu are nici o legătură cu proxenetismul și cu grupul infracțional, solicitând punerea sa în libertate sub control judiciar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 288/PI/4.05.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art. 160 ind.8 a alin. 6 C.P.P., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, născut la 15.11.1976 în O jud. C- S, deținut în Arestul IPJ
În baza art. 192 alin.2 C.P.P. a fost obligat inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2009, sub nr-, inculpatul, prin avocat ales a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar întrucât temeiurile care au impus luarea inițială a măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Acesta a arătat în motivare că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, întrucât:
- după trecerea a 3 luni de arest preventiv efectiv, prelungirea măsurii tinde să se transforme într-o veritabilă sancțiune penală anticipată. Cât timp cercetarea în stare de libertate (chiar și sub control judiciar) este regula în procesul penal, privarea efectivă de liberate tinde să devină neproporțională cu situația juridică și personală a subsemnatului
- cu privire la situația juridică, a arătat faptul că acuzația de constitui și aderare la un grup infracțional organizat este contradictorie, cât timp cele două modalități de comitere a infracțiunii nu pot exista în cadrul aceluiași grup infracțional. Incertitudinea cu privire la natura concretă a faptelor comise de inculpat nu poate fi decât o dovadă a lipsei de consistență juridică a acuzației. În plus, niciuna dintre modalități nu este probată, întrucât înregistrările telefonice ce îl privesc pe acesta nu probează existența condițiilor constitutive ale grupului infracțional organizat: structură determinată, continuitate, roluri prestabilite pentru membrii grupului (art. 2 lit. a din Legea nr.39/2003). Nu a avut convorbiri telefonice decât cu inculpatul, fiind dificil de a se susține o implicare într-un grup infracțional organizat fără o minimă comunicare cu celelalte nivele ale grupului (sunt alți 10 inculpați în cauză).
- cu privire la situația juridică, s-a arătat faptul că și încadrarea juridică a infracțiunii de proxenetism este confuză, cât timp se rețin atât alin. 1 al art. 329 cod penal (înlesnirea și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției), cât și alin. 2 al aceluiași text legal (recrutarea pentru prostituție). în cuprinsul actului de inculpare se face referire exclusiv la fapte ce se califică pentru încadrarea de la alin. 1. în plus, se rețin acte de executare față de mai multe tinere, cât timp nu poate fi vorba decât exclusiv de numita Coasă. Pretinsa recrutare a acesteia (șederea acesteia în T nu a depășit 3 zile) nu este probată, Coasă declarând însuși faptul că nu îl cunoaște.
- cu privire la situația personală, învederează că este pentru prima dată într-o situație juridică atât de gravă, nu are cazier și nu este cunoscut cu antecedente penale. Are o familie tânără și un copil minor ce nu a împlinit 1 an.
- a apreciat că obligațiile stabilite de art. 1602alin. 3 cod proc. pen. și pe cele pe care le poate stabili instanța în baza art. 1602alin. 3 cod proc. pen. sunt suficiente pentru a asigura derularea procesului în bune condiții, fără niciun fel de risc din partea inculpatului. Așa cum a mai arătat se obligă să respecte întocmai toate respectivele obligații pe toată durata procesului.
Având a se pronunța pe cererea formulată de inculpatul, prin avocat ales, tribunalul a constatat că prin încheierea de arestare preventivă, s-a reținut în esență că, acesta împreună cu inculpații și, au îndemnat, au înlesnit și au obținut avantaje materiale de pe urma practicării prostituției a mai multor persoane, respectiv -, Coasă, într-un apartament din T, Bv. -.
Inculpatul, a colaborat cu inculpații și, în sensul aducerii de clienți, obținerii de avantaje materiale și protejării persoanelor de sex feminin mai sus menționate care se prostituau.
În acest sens, sunt de reținut declarațiile martorelor -, declarațiile inculpatului și dar și interceptările de convorbiri telefonice ( vol.1u.p., filele 395-428).
Această asociere între inculpații și, în sensul recrutării, înlesnirii și obținerii de avantaj material de pe urma practicării prostituției, s-a întins așa cum rezultă din probele dosarului, pe o perioadă de cel puțin 2 luni de zile, august- octombrie 2008, timp în care fiecare dintre inculpați, inclusiv inculpatul petent asigurau protecție persoanelor de sex feminin ( a se vedea evenimentul din 23.10.2008, volumul 4 ) și încasau sume de bani de la acestea ( a se vedea convorbirile telefonice interceptate), înlesneau practicarea prostituției.
Chiar dacă inculpatul, așa cum rezultă din probatoriul cauzei nu are nici o legătură cu inculpatul și alți inculpați din prezentul dosar, acuzați de infracțiuni de violență și nu rezultă în mod evident până la acest moment procesual că ar fi participat la activități infracționale într-un grup criminal organizat, totuși acesta a avut o asociere infracțională cu inculpații și, care poate întruni elementele constitutive prev. de art. 323.Cod Penal, prin care a desfășurat activități de proxenetism, prev. de art. 329.Cod Penal
Prin urmare, față de inculpat există probe că a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, în sensul solicitat de art. 143.
C.P.P.În ce privește împrejurarea invocată că pericolul pentru ordinea publică față de inculpat nu subzistă, nefiind o persoană violentă și neavând antecedente penale, este de menționat că această noțiune nu presupune doar săvârșirea de fapte cu violență.
În speță, infracțiunile de care inculpatul este acuzat sunt totuși infracțiuni grave și raportat la modalitatea de săvârșire, la vătămarea adusă relațiilor sociale referitoare la respectul ordinii și moralității publice, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură.
socială a faptelor reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret și trecând de la data arestării inculpatului doar o perioadă de aproximativ 3 luni, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și de aceea nici înlocuirea arestului preventiv cu o măsură mai blândă.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică nu trebuie să se țină cont doar de persoana inculpatului ci și de gradul de pericol social al infracțiunilor de care acesta este acuzat și de amploarea activității infracționale ca timp și număr de persoane participante.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpat, dacă s-ar admite prezenta cerere, dispunându-se punerea sa în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins cererea formulată de inculpat.
Împotriva încheierii nr.288/PI/4.05.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr- a declarat recurs inculpatul solicitând prin apărătorul său ales, admiterea recursului și în consecință punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, văzând și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina sa, acesta neavând nici o legătură cu numitul și că are un copil minor.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.3856llin.3 C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către inculpatul, este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, se constată că, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, îndeplinește condițiile formale prevăzute de lege, însă sub aspectul fondului cauzei, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal, deoarece prin punerea în libertate a acestuia, chiar și în forma solicitată de acesta, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, creându-se un sentiment de nesiguranță în opinia publică, având în vedere că sunt indicii puternice în continuare că inculpatul ar fi participat la activități de asociere de natură infracțională, cu inculpații și, care pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.323
Cod PenalFiind acuzat de infracțiuni grave, instanța apreciază că nu se impune punerea sa în libertate, chiar dacă nu are antecedente penale, cererea formulată de către inculpat de liberare provizorie sub control judiciar, nefiind întemeiată sub aspectul fondului cauzei, fiind în continuare îndeplinite condițiile art.143 și 148 lit.f C.P.P. existând indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit o faptă penală, care să fie pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani, iar punerea în libertate a acestuia, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu există motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii nr.288/PI/4.05.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: /27.05.2009
Dact: 2 exempl/ 27 Mai 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
