Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 497
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.227/PI din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru petentul recurent lipsă, avocat ales, intimații personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al petentului solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate, deoarece prima instanță a constata greșit legalitatea soluțiilor pronunțate de parchet.
Intimații, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, rezoluțiile parchetului sunt temeinice și legale, la fel și sentința penală atacată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin SP nr. nr.227/PI din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 2781alin. 8 lit. a C.P.P. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în dosar nr. 1949/P/2008.
În baza art. 192.C.P.P. a fost obligat petentul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. ultim C.P.P. a fost obligat petentul la 2000 lei către intimatul, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 18.12.2008 sub dosar nr-, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în dosar nr. 1949/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de " abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" "lipsire de libertate în mod ilegal", și "șantaj", fapte prevăzute și pedepsite de art. 246, 189 și 194 Cod penal.
S- solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, să se desființeze rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și să se trimită cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a formulat la data de 12.09.2008 plângere penală împotriva agenților de poliție și, din cadrul Postului de Poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de " abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" "lipsire de libertate în mod ilegal", și "șantaj", fapte prevăzute și pedepsite de art. 246, 189 și 194 Cod penal.
Prin rezoluția procurorului s-a reținut, în mod nejustificat, faptul că cei doi făptuitori au acționat cu respectarea atribuțiilor de serviciu, solicitându-i să aștepte venirea unui echipaj de poliție competent, pentru a-l sancționa.
De asemenea s-a mai reținut, faptul că petentul nu a înțeles să solicite administrarea vreunei probe în susținerea aspectelor reclamate, în condițiile în care, toată scena a fost filmată cu camera video, lucru care a și determinat, într-o oarecare măsură, indignarea agenților de poliție, așa cum se reține prin însăși rezoluția de neînceperea urmăririi penale, petentul depunând înregistrarea la dosarul cauzei spre probarea celor afirmate.
Totodată a mai arătat că rezoluția Parchetului se întemeiază pe următoarea afirmație eronată" că în susținerea aspectelor reclamate, persoana vătămată nu a solicitat administrarea vreunei probe", or o asemenea susținere, este aberantă, în condițiile în care petentul a depus la dosarul Parchetului înregistrarea video a celor petrecute, rațiunea pentru care a înțeles să filmeze atitudinea agenților de poliție - fiind preconstituirea de probe și nu completarea arhivei personale.
A mai arătat în plângere faptul, că în opinia procurorului care a instrumentat cazul, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, a fost determinată de probele administrate în cauză, însă, atâta vreme cât se susține că petentul nu a solicitat administrarea unei probe și atâta vreme cât se face vorbire de planșe foto anexate dosarului, planșe foto de care acesta nu are cunoștință, nu înțelege care sunt probele care au determinat viziunea procurorului de caz.
Petentul a mai arătat că a contestat sancțiunea aplicată - plângerea contravențională face obiectul dosarului nr- aflată pe rolul Judecătoriei Timișoara.
De asemenea a mai arătat că a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în termen legal, la prim - procuror, însă nu a fost soluționată în termenul de 20 de zile, prevăzut de art. 277.C.P.P. prin urmare conform art. 278 ind. 1.C.P.P. a formulat prezenta plângere, în termenul legal de 20 de zile, termen care a început să curgă de la expirarea celor 20 de zile în care prim - procurorul trebuia să soluționeze plângerea.
Analizând plângerea formulată, atât din prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prima instanță a constatat că actele procurorilor sunt temeinice și legale din următoarele considerente:
La data de 05.08.2008, în jurul orelor 12,00, petentul care conducea autoturismul proprietate personală marca Mercedes, pe ruta T- A, a fost oprit regulamentar de către lucrătorul de poliție, ca urmare a faptului că acestuia din urmă i se comunicase de către un echipaj al Poliției Rutiere T că petentul a efectuat o manevră de depășire în zona indicatorului "depășirea interzisă".
Agentul de poliție i-a explicat petentului motivul pentru care a fost oprit și împrejurarea că urmează ca acesta să fie supus unui control din partea echipajului de poliție rutieră.
În ciuda acestui fapt, petentul a considerat că a fost oprit pe nedrept și s-a arătat vizibil iritat și indignat.
În timp ce petentul a avut un schimb de replici cu agentul de poliție cu privire la legalitatea opririi și reținerii sale, la locul faptei a sosit echipajul de poliție rutieră, din care a coborât intimatul, care i-a comunicat petentului motivul pentru care a fost oprit solicitându-i actele autoturismului și actul de identitate și sancționându-l contravențional pentru depășire în zonă interzisă, contravenție nerecunoscută de către petent, pentru că a condus fără a purta centura de siguranță și fără a avea asigurarea RCA valabilă.
Petentul a afirmat că sancțiunea contravențională a fost dispusă abuziv întrucât nu a efectuat depășire în zonă interzisă.
Analizând întreg probatoriul cauzei: declarația petentului, actele întocmite de intimați, declarațiile acestora, planșele foto referitoare la incident surprinse de organele de poliție rutieră, declarațiile de martori și în special CD-ul cu înregistrarea video depusă chiar de petent la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că intimații au acționat în mod legal în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fără a abuza în vreun fel sau a săvârșii vreo altă infracțiune din cele reclamate de petent.
Așa cum arată și în declarație, agentul de poliție se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, oprind conducătorul auto la sesizarea echipajului de poliție rutieră, întrucât petentul era suspectat de săvârșirea unei contravenții.
În acest context, potrivit legislației în vigoare, petentul este obligat să se supună la semnalele polițiștilor, a se avea în vedere în acest sens dispozițiile art. 83 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, dispoziții pe care intimații le-au aplicat față de petent.
Acestea prevăd că conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier sau după caz al polițistului de frontieră, chiar dacă aceștia ar colabora cu alte organe de poliție ca în speță, care și acestea au drept de a opri autoturismul dacă există suspiciuni de nelegalități este obligat să rămână în vehicul cu mâinile pe volan, iar ceilalți pasageri să nu deschidă portierele și să se supună indicaților polițistului.
CD-ul cu imaginile depuse chiar de petent la dosarul cauzei, în acest sens au acționat și intimații adresându-se petentului cuviincios și cu respectarea normelor legale.
Nu se poate susține că în aplicarea textelor legale organele de poliție au săvârșit infracțiunile reclamate de petent, abuz în serviciu sau lipsire de libertate în mod ilegal și cu atât mai puțin șantaj, întrucât la un moment dat i s-a solicitat petentului de intimatul să nu îl mai filmeze.
Cât despre sancțiunile aplicate, examinând planșele foto, procesul verbal de sancțiuni contravenționale aplicate petentului, polița de răspundere civilă auto obligatorie, care apare cu dată expirată, acestea au cel puțin o aparență de legalitate, ceea ce nu înseamnă că ele nu pot fi contestate de petent la instanța civilă și să aibă câștig de cauză în situația în care ar aduce probe care să răstoarne cele constatate de polițiștii intimați.
Însă în prezentul dosar pe motivele de mai sus, nu se poate susține că intimații au săvârșit vreo infracțiune, astfel încât rezoluția procurorului este temeinică și legală.
De aceea, în baza art. 2781alin. 8 lit. a C.P.P. prima instanță a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în dosar nr. 1949/P/2008.
Împotriva sentinței penale nr.227/PI din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs petentul care a solicitat casarea hotărârii, deoarece instanța în mod greșit a constatat legalitatea soluțiilor pronunțate de parchet.
Recursul este nefondat.
Analizând sentința penală recurată, în raport cu solicitările formulate de recurent, precum și de celelalte părți și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 C.P.P. se constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș este temeinică și legală.
Petentul a făcut plângere penală împotriva agenților de poliție din cadrul IPJ T, Serviciul Poliției Rutiere, și, din cadrul Postului de Poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj. În baza actelor premergătoare administrate, parchetul a constatat că nu pot fi reținute în sarcina agenților de poliție, comiterea infracțiunilor reclamate de către petent, deoarece aceștia au acționat cu respectarea atribuțiilor de serviciu, neaducându-se vreo atingere ori o vătămare a intereselor legale ale numitului.
Tribunalul Timișa analizat probatoriul administrat în cauză, respectiv: declarația petentului, declarațiile agenților de poliție, actele întocmite de către aceștia, planșele foto referitoare la incident, surprinse de organele de poliție rutieră, declarații martori și înregistrarea video depusă de petent, la dosar, și în mod corect a apreciat că agenții de circulație au acționat cu respectarea normelor legale și a regulamentelor în vigoare, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În privința sancțiunii aplicate de către agenții poliției, conducătorul auto, avea posibilitatea de a contesta aceste sancțiuni, dacă aprecia că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost sancționat.
Petentul a fost surprins în trafic efectuând o manevră neregulamentară de depășire, fiind oprit de către agentul de poliție. Acesta a comunicat conducătorului auto că a fost surprins de către un echipaj al Poliției Rutiere T, efectuând o manevră de depășire într-o zonă cu indicator " depășirea interzisă". În aceste împrejurări conducătorul auto a fost rugat să aștepte sosirea la fața locului a echipajului poliției rutiere, care în timpul discuțiilor purtate a și ajuns și a aplicat o sancțiune contravențională conducătorului auto. În aceste condiții, în mod corect, s-a constatat că agenții de poliție nu au săvârșit un abuz în serviciu și nici infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, oprirea conducătorului auto fiind determinată și justificată de comiterea, de către el, a unei fapte contravenționale.
De asemenea, din probatoriul administrat nu se poate reține că agentul de poliție, l-ar fi amenințat pe petent că, dacă mai filmează îi va reține permisul de conducere.
În aceste condiții, Curtea, apreciază că sentința penală pronunțată de Tribunalul Timiș, este temeinică și legală, neexistând temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea ei.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. recursul petentului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. petentul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b p Cod Penal respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.227/PI din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: VI
Dact: 2 exempl/13 Mai 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
